Războiul din Ucraina a dărâmat strategia de politică externă a Ungariei

Menţinerea liniei politice reprezentată de Ungaria în relaţia cu Rusia a devenit imposibil de menţinut în contextul invaziei ruse asupra Ucrainei. Situaţia din Ucraina a scos la iveală divergenţele dintre Budapesta şi Varşovia în ceea ce priveşte relaţiile cu regimului preşedintelui rus, Vladimir Putin. Polonia consideră că a sosit momentul prielnic, în care poate să rezolve problemele sale cu UE şi pentru acest interes este gata să sacrifice alianţa cu Ungaria. Prim-ministrul Ungariei, Orbán Viktor încearcă să se replieze, însă electoratul său este captiv al discursului antioccidental şi pro-Putin, iar comunicatorii principali ai Fidesz nu riscă să schimbe radical mesajul lor electoral.

Sincopă în „dansul păunului”

Începând din 2010 – de când Fidesz, actualul partid de guvernământ din Ungaria, a preluat puterea – ţara vecină a lansat o nouă strategie de politică externă numită de ministrul de externe, Szijjártó Péter, „deschiderea către Est”. Esenţa acestei politici a fost apropierea faţă de Rusia şi China pentru a obţine o independenţă mai mare faţă de Bruxelles. Şeful diplomaţiei maghiare recent – dar încă înaintea izbucnirii războiului din Ucraina – a recomandat „modelul maghiar” şi pentru celelalte ţări membre UE, susţinând că este posibil ca o ţară să fie membru în NATO şi UE, dar în acelaşi timp să aibă relaţii bune şi cu Rusia. Premierul maghiar a folosit şi o expresie originală pentru această strategie politică de pendulare între marile puteri: „dansul păunului” (pávatánc). De altfel şi această echilibristică politică sau mai urât spus şantajarea reciprocă a puterilor mari are rădăcini în istoria Ungariei, mai precis în cea a Transilvaniei. În secolul XVII-lea, Bethlen Gábor a folosit cu succes această strategie ameninţându-i pe turci cu austrieci, şi invers, păstrând astfel o relativă independenţă pentru Ardeal.

Astfel, guvernul maghiar – ignorând îngrijorările Uniunii Europene a încheiat un contract de modernizare şi dezvoltare a Centralei Nucleare de la Paks fără licitaţie publică cu firma rusească Rosatom, un alt contract de modernizarea liniei ferate între Budapesta şi Belgrad cu o firmă de stat chinezească şi se pregăteşte să înfiinţeze la Budapesta o filială a Universităţii Fudan din China. Începând din 2017, Ungaria a uzat de cele mai multe ori dintre statele membre UE de dreptul său de veto în Consiliul Uniunii Europene. De multe ori a blocat adoptarea de hotărâri, prin care ar fi fost condamnată Rusia sau China. Totodată, după sancţiunile economice adoptate împotriva Rusiei în 2014 în urma ocupării Peninsulei Crimeea, Budapesta a făcut lobby permanent pentru relaxarea acestora.

Invazia Rusiei asupra Ucrainei a creat, însă, o situaţie nouă. Trebuie menţionat că Budapesta a fost luată prin surprindere de decizia lui Putin. În data de 1 februarie, Orbán Viktor a făcut o vizită de prietenie la Moscova (aceste întâlniri erau anuale şi obişnuite între cei doi lideri). După întâlnirea sa cu Vladimir Putin, premierul maghiar a declarat, pentru Radio Kossuth, că vizita sa „a fost şi o misiune de pace”. Atunci încă presa apropiată guvernului a susţinut că veştile despre iminenţa războiului sunt false. Unul din formatorii de opinie ai Fidesz, Bayer Zsolt, a spus chiar că „Rusia nu va ataca Ucraina, asta ştie şi un prost”.

Calculul Fidesz s-a dovedit, însă, greşit în 24 februarie, când Rusia a atacat Ucraina. Orbán oarecum şi-a nuanţat strategia. Acesta a recunoscut că misiunea sa de pace nu a fost un succes, a susţinut sancţiunile adoptate de UE, dar a declarat că Ungaria doreşte să rămână în afara conflictului, nu trimite arme pentru Ucraina şi nici nu permite ca teritoriul său să fie folosit pentru livrările de armament către Ucraina. Presa guvernamentală, radioul şi televiziunea publică, însă, nu şi-au recalibrat mesajul. Experţii invitaţi să comenteze evenimentele din Ucraina insistau pe presupusa vină a Ucrainei şi a Statelor Unite, evitând să vorbească despre responsabilitatea Rusiei.

Cu toate acestea, electoratul Fidesz a receptat cu reţinere mesajul guvernamental. Potrivit unui sondaj realizat de institutul Opinio comandat de Euronews, 60% dintre cetăţeni maghiari consideră că Ungaria a ajuns prea aproape de Rusia lui Vladimir Putin şi acest fapt o împiedică să ia o poziţie mai hotărâtă în favoarea Ucrainei şi a UE.

Polonia a părăsit Ungaria şi încearcă să-şi rezolve diferendele cu Uniunea Europeană

Alături de Ungaria, Polonia este ţara cea mai criticată în cadrul Uniunii Europene. Împotriva ambelor ţări a fost pusă în mişcare procedura bazată pe articolul 7 din Tratatul UE (care prevede posibilitatea suspendării dreptului de vot a unei ţări membre şi acesta, practic, echivalează cu excluderea) şi sunt mari şanse ca Budapesta şi Varşovia să nu beneficieze (sau doar într-o măsură diminuată) de fondul pentru reconstrucţie al UE. De aceea, Ungaria şi Polonia au fost nevoite să-şi coordoneze paşii pe terenul politicii europene, pentru a reprezenta politica lor suveranistă, însă relaţia cu Rusia totdeauna a fost un punct problematic în alianţa celor două ţări.

Situaţia Poloniei a devenit critică în august 2021, după ce coaliţia guvernamentală a pierdut majoritatea în parlament şi guvernul este la mâna unui mic partid extremist Kukiz 15 (condus de fostul cântăreţ rock, Pawel Kukiz). În aceste condiţii, liderii principalului partid de guvernământ Justiţie şi Dreptate (PiS) au decis să-şi schimbe orientarea. A devenit clar că nu pot fi solidari cu Fidesz, care are o poziţie echivocă în conflictul ruso-ucraineană.

Astfel, Varşovia a întrerupt tradiţia de a trimite un tren special în 15 Martie la Budapesta pentru a sărbători împreună cu Fidesz ziua maghiarilor de pretutindeni. Mai mult decât atât, fostul preşedinte al Partidului Popular European, Donald Tusk, cel care este liderul partidului de opoziţie, Platformă Civică, vine la Budapesta, dar nu pentru a-l susţine pe Orbán Viktor, ci pe contracandidatul său, candidatul pentru funcţia de premier al opoziţiei unite, Márki-Zay Péter.

Cotidianul maghiar Népszava a titrat recent că „Varşovia a schimbat Budapesta cu Bucureştiul”, formulând opinia că şedinţa comună a guvernului român şi polonez la Varşovia din 3 martie este un semnal puternic pentru Fidesz, că PiS doreşte o colaborare cu un alt partener strategic mai bine ancorat în politica pro-europeană.

În altă ordine de idei, cei mai mulţi refugiaţi din Ucraina au ajuns în Polonia. Până acum este vorba despre un milion şi jumătate de oameni, adică mai mulţi decât au ajuns din Siria în toată Europa în 2015. Guvernul polonez are nevoie de ajutor occidental pentru a-i putea adăposti pe aceşti oameni, astfel războiul din Ucraina împinge Polonia spre Uniunea Europeană.

Nu putem uita că între Rusia şi Polonia există şi adversităţi istorice. Polonezii nu pot uita masacrarea celor aproximativ 22-25 de mii de ofiţei polonezi în pădurea din Katyń în 5 martie 1940. Niciun partid politic nu ar putea rămâne la putere mult timp în Polonia dacă în acest moment ar avea o atitudine ambiguă faţă de Rusia. Din acest motiv, continuarea cooperării cu Fidesz pare imposibilă pentru PiS.

Fidesz se izolează, dar nu se predă

Potrivit declaraţiei politologului Török Gábor, relaţia rusească a fost eşecul cel mai mare al lui Orbán Viktor în guvernarea sa din ultimii 12 ani. Expertul consideră că indiferent de rezultatele alegerilor din 3 aprilie, premierul pierde imaginea sa – construită cu migală din 2008 – de „luptător urban”. Cel care în timp de pace a dus o retorică războinică, a mers la Bruxelles „să lupte pentru suveranitatea maghiarilor”, nu poate să devine dintr-o dată apostolul păcii, care pe o voce blândă propagă iubirea. Mai precis, poate, dar nu va mai fi credibil.

Acest lucru simt şi comunicatorii guvernamentali, de aceea continuă discursul dublu: unul pentru extern şi unul pentru electoratul propriu, mergând câteodată până la falsificarea unor declaraţii. De exemplu, agenţia naţională de ştiri MTI a transmis în limba maghiară o declaraţie a ministrului de externe, Szijjártó Péter, în care oficialul a evitat să califice Rusia ca agresor. Acelaşi declaraţie a fost preluată de site-ul de limba engleză a guvernului, în care Rusia este numită drept agresor – scrie portalul HVG.hu.

Se pare, însă, că guvernul nu are ce să facă. A lua partea Rusiei în acest conflict ar expune Ungaria la sancţiuni drastice din partea UE (probabil că niciun eurocent nu ar primi din fondul de reconstrucţie) mai ales în condiţiile în care nu mai poate conta pe ajutorul Poloniei, iar dacă cu două săptămâni înainte de alegeri l-ar condamna ferm pe Vladimir Putin şi pe regimul său, asta ar însemna că ar contesta politica sa externă construită de 12 ani încoace şi ar bulversa propriul său electorat.

Székely Ervin, RADOR