Voluntarii din Gara de Nord, fereastră spre Oameni (I)

Gara de Nord, locul unde vocile, paşii, gândurile, neliniştile, speranţele nu adorm niciodatată. Pentru fiecare dintre noi, Gara de Nord din Bucureşti este un simbol al vacanţelor, al îmbrăţişărilor furate, al dorului, al libertăţii.

Oare în ultimele luni aţi mai fost în gară? Aţi văzut cortul roşu, cortul albastru, salvările de la limita liniei 14, tinerii grăbiţi, purtând veste reflectorizante, paşii precipitaţi şi, mai ales, aţi simţit nelinştea?

Vă invit într-o călătorie care ne poartă spre ei, oamenii minunaţi cu zâmbete frumoase şi inimi cât România, spre voluntarii Gării de Nord.

Cum a început totul? Vi-l prezint pe Dodo, un salvator de profesie, care, înainte de criza refugiaţilor,  îi ajuta mai ales pe cei mai vulnerabili dintre noi, pe oamenii străzii. Pompier, bodyguard, absolvent de cursuri de securitate pentru evenimentele cu mii de oameni, implicat în proiectul Spitalul „Bordura”, Dodo şi-a petrecut multe nopţi pe străzile Bucureştiului, împreună cu voluntarii Asociaţiei Carusel. Spitalul „Bordura” este numele dat de cei de la Carusel unui loc din centrul Capitalei, în care oamenii fără adăpost vin pentru a primi haine groase, saci de dormit, mâncare, ceai, cafea, medicamente şi sunt asistaţi medical.

După izbucnirea războiului din Ucraina, Dodo a venit pur şi simplu la gară pentru a vedea ce se întâmplă. S-a petrecut ceva tulburător. O femeie aflată în Gara de Nord vorbea la telefon. Ceea ce i-a atras atenţia lui Dodo au fost rafalele de mitraliere care se auzeau, neliniştitor, din difuzorul telefonului. A auzit o voce de bărbat, care s-a dovedit a fi soţul femeii, rămas să lupte: „Ludmila, te iubesc, ai grijă de copii!” Brusc, vocea bărbatului s-a stins. A fost un moment care l-a marcat enorm pe Dodo, pe numele său, Teodor Nemţeanu. Aşa că, din 26 februarie, împreună cu prietenul lui, Vali, au organizat impecabil serviciul de primire a refugiaţilor în Gara de Nord. Minim 10 trenuri cu oameni pe zi, 3-10 autorcare. Mii, sute de oameni. Zilnic. Patru săli de gestionat, amenajate, rând pe rând, cu sprijinul administraţiei Gării de Nord.

Vali (Valentin Grososiu), vicepreşedinte al Asociaţiei Salvatorilor Voluntari pentru Situaţii de Urgenţă, este tot un salvator de profesie. Anterior crizei refugiaţilor, se ocupa de căutarea copiilor dispăruţi, de acţiuni tip Salvamont, de ajutor de urgenţă la dezastre. În primele trei săptămâni ale proiectului Gara de Nord, a coordonat ajutorul medical oferit refugiaţilor. Au fost trei săptămâni extraordinar de dificile, mi-a povestit Vali. Era nevoit să păzească şi noaptea stocurile de medicamente şi instrumente medicale. Stătea în gară 20 de ore pe zi. După această perioadă, a predat coordonarea spre Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi Crucea Roşie.

Tot Vali este cel care a instruit 64 de voluntari pentru a putea acorda ajutor de urgenţă şi pentru a respecta măsurile necesare de protecţie a muncii. Ce a văzut în Gara de Nord? Ochii lui Vali s-au umezit brusc. Mi-a spus că în ultimii ani a participat la salvarea unor oameni accidentaţi pe munte, a luat parte la descarcerări, dar imaginile crunte din acele activităţi nu se compară cu disperarea, suferinţa, resemnarea tăcută a miilor de mame şi copii care au tranzitat Gara de Nord.

În episodul de mâine le vom cunoaşte pe Ella şi Ada şi vom afla multe poveşti ale oamenilor care au avut ca punct de tranzit Gara de Nord.

(Carmen Ionescu)