Sistemul de învățământ românesc oferă foarte puțin ca pregătire copiilor, în timpul celor nouă ani de școală generală, dar cere foarte mult la examenul de capacitate și acest lucru seamănă cu anunțurile de angajare, în care angajatorul are două pagini de cerințe pentru angajat, dar oferă minim sau mai nimic, a declarat, joi, pentru RADOR, psiholog Emma Toader, specialist NLP( programare neurolingvistică) și autoarea cărții „Porția de fericire”.
Învățământul românesc antrenează elevii pentru a fi frustrați, anxioși, deprimați, neîncrezători în forțele lor, cu stimă de sine scăzută și cu o doză mare de vinovăție și de obediență. Pe de altă parte, copiii, care iau note de nouă și de zece, sunt cei mai docili, care muncesc mult până la epuizare, care nu au curajul să prezinte un punct de vedere diferit sau să se împotrivească la vreo nedreptate și care sunt predispuși să fie masochiști, a explicat specialistul NLP.
„Subiectele sunt multe și grele. Cerințele sunt ca pentru NASA. Prea multe, pentru un timp de doar două ore de rezolvare. Un copil cu coroniță le poate rezolva doar dacă s-a antrenat mult și doar dacă nu stă să se gândească, pentru a se încadra în cele două ore. Dar restul copiilor?” – a întrebat retoric psihologul.
Ea crede că sistemul de învățământ actual nu urmărește să-l pregătească pe elev, să-i stimuleze creativitatea, să-i trezească pasiunea pentru cunoaștere, ci vrea să-i demonstreze mereu și mereu că nu știe suficient, că nu se încadrează în timp, că nu a reușit să asimileze maldărul de cunoștințe, prezentate de-a valma în cei nouă ani de școală generală. Examenele de capacitate vin să demonstreze acest lucru pentru cei mai mulți. Psihologul a mai spus că un rol major în acest proces îl au profesorii, mulți dintre aceștia având un comportament pasiv agresiv față de elevi sau de neimplicare.
„Am spus și o să o repet, până se va schimba ceva: bullyingul în școală se practică de la profesori spre elevi. Reforma trebuie să înceapă cu profesorii. Unii profesori nu mai predau prea mult la clasă la materiile de examen, pornind de la ideea că elevii vor învăța la meditații. Sunt și profesori excelenți, care își fac treaba, dar numărul lor este foarte mic. Și atunci, ne întrebăm, ne interesează copiii sau ne facem doar că ne-ar interesa? Îi vrem roboți anxioși sau oameni creativi? Școala de azi are drept slogan : Dăm puțin, dar vă cerem mult! Cam ca la sclavi!” – a conchis psihologul.
Székely Ervin, RADOR
