Opinia publică internaţională ştie foarte puţin despre faptul că, de aproape 50 ani, a existat un conflict teritorial între cele două ţări, ambele membre ale Alianţei Nord Atlantice. Chiar dacă această dispută nu a avut o miză serioasă şi niciodată nu a depăşit cadrul unor poante amicale, din punct de vedere strict diplomatic, a fost o dispută teritorială, cele două ţări până marţi oficial nu au recunoscut frontierele maritime comune.
Insula Hans
Este o insulă care este mai mică decât cel mai mic sector bucureştean (de doar 1,3 km²) în zona Polului Nord, unde nici iarba nu creşte, practic este doar o stâncă înaltă de 180 de metri, înconjurată de gheaţă în mare parte a anului. Sub insulă, nu se găseşte nici petrol, nici gaz sau alte zăcăminte valoroase pentru care se obişnuiesc statele să războiască. Accesul pe insulă este posibil doar cu elicopter sau cu vase spărgătoare de gheaţă, dar, în general, nimeni nu este interesat să meargă pe Insula Hans, unde nu se găseşte nimic.
Singurul motiv pentru care apartenenţa insulei nu a putut fi stabilită până recent este aşezarea ei geografică. Canada este despărţită de Groenlanda de strâmtoarea Nares, care are o lăţime de aproximativ 40 de km. Insula Hans se găseşte exact la mijocul strâmtorii la o distanţă egală de18 km atât de Canada, cât şi de Groenlanda. După cum este cunoscut, Groenlanda este o regiune autonomă, care aparţine Danemarcei. În această situaţie, potrivit dreptului internaţional, ambele ţări pot emite pretenţii asupra insulei Hans. Apartenenţa insulei la un stat sau la celălalt ar însemna implicit şi extinderea apelor teritoriale ale ţării care deţine insula.
Unde s-a ridicat creionul de pe hârtie
Conflictul în legătură cu apartenenţa insulei a izbucnit prima dată la începutul secolului trecut, când au început cartografierea zonei strâmtorii Nares. Atunci – în 1933 – Liga Naţiunilor (antecesorul ONU) a decis că insula aparţine Danemarcei. Acest argumen, însă, peste zece ani nu a mai putut fi invocat, pentru că în 1946 Liga Naţiunilor a fost desfiinţată.
În anii războiului rece, cele două state au avut probleme mai importante, astfel până în 1973 nu s-a pus problema apartenenţei insulei. Atunci Canada şi Danemarca s-au aşezat din nou la masa tratativelor pentru a rediscuta frontiera maritimă dintre cele două ţări. Problema insulei Hans nu a putut fi, însă, soluţionată. Canada a acceptat ca insulele Franklin şi Crozier, care sunt mai aproape de Groenlanda, să aparţină Danemarcei, însă nu a cedat în cazul insulei Hans. Astfel, diplomaţii au găsit o soluţie ingenioasă: la desenarea fontierei maritime, atunci când au ajuns la partea sudică a insulei Hans, au ridicat creionul de pe hârtie, iar în partea nordică a insulei au continuat linia.
Războiul băuturilor tari
În 1984, într-un ziar din Groenlanda a apărut o ştire, potrivit căreia firma petrolieră canadiană Dome Petroleum, în anul 1983, cu o echipă de 15 cercetători şi un personal format din cinci oameni au lucrat pe insula Hans și, mai mult decât atât şi anterior acelei date au trimis acolo oameni în mod regulat.
Ştirea a fost adevărată, dar canadienii nu au căutat ţiţei în zona respectivă, ci au analizat efectul gheţii asupra stâncii, pentru a dobândi cunoştinţele necesare pentru construcţia insulelor artificiale pentru extracţia petrolului din zona Polului Nord. Ulterior, s-a dovedit că guvernul canadian nu avea cunoştinţă despre acţiunea firmei Dome Petroleum. Cu toată acestea, guvernul danez a simţit nevoia să reacţioneze la violarea teritoriului considerat naţional şi ministrul responsabil pentru problemele din zona Groenlandei, Tom Høyem, împreună cu prim-ministrul danez Poul Schlüter, pe bordul unui elicopter au vizitat insula Hans, unde au arborat steagul Danemarcei şi lângă catarg au aşezat o sticlă de coniac danez şi o scrisoare, în care au scris următoarele: „Bine aţi venit pe insula Danemarcei”.
Reacţia canadienilor a fost pe măsură. Şi ei au vizitat insula şi au lăsat acolo steagul canadian şi o sticlă de wisky canadian. Coniacul l-au băut, iar steagul Danemarcei l-au retrimis la Copenhaga.
Pacea în umbra expansiunii ruse
Până la urmă, insula Hans nu a intrat în întregime nici în componenţa Danemarcei şi nici a Canadei. Părţile s-au înţeles, în această săptămână, asupra împărţirii insulei. Teritoriul nu este împărţit în mod egal, ci graniţa urmăreşte o specificitate geologică, astfel partea Danemarcei este cu un pic mai mare. După ceremonia semnării actului, ministrul de externe al Danemarcei, Jeppe Kofod şi omologul său canadian, Mélanie Joly, au schimbat ultimele sticle de coniac danez şi whisky canadian. Deocamdată, nici Canada şi nici Danemarca nu intenţionează înfiinţarea unui post de poliţia de frontieră pe insulă, cu toată acestea ambele ţări consideră că acordul încheiat marţi, are o valoare simbolică.
Experţii sunt de părere că încheierea acestui acord a fost accelerată de pretenţiile emise de Rusia asupra unor teritorii din zona Polului Nord, de aceea pentru cele două ţări membre NATO a fost important să reprezinte o poziţie unitară în această chestiune. (Telex)
Székely Ervin, RADOR
