În centrul capitalei ecuadoriene Quito, al cărei nume amintește de regatul precolumbian Quitu, colina de origine vulcanică El Panecillo, în mod tradițional legată de cultura indigenă, un loc de venerare a Soarelui, care apoi a căpătat conotații religioase catolice, transformându-se într-un símbol al protecției, prestigiului și credinței, este încununată și apărată de o falnică statuie a Sfintei Fecioare (Virgen de Quito), purtând aripi și o coroană cu 12 stele, considerată cea mai mare reprezentare din lume a imaginii cunoscute sub numele de Fecioara Înaripată, Fecioara Apocalipsei sau Madona dansând. Maiestuoasa Fecioară, care stă pe un glob pământesc și lovește cu lanțuri grele șarpele apocaliptic ce se zvârcolește la picioarele sale, este o replică de secol XX a unei statuete policrome, din lemn, numită popular Madona dansând, datorită poziției sale înclinate, creată în secolul al XVIII-lea de către artistul Bernardo de Legarda, reprezentant de vază al Școlii de la Quito, dezvoltată în era colonială. Statuia Fecioarei de la Quito a fost construită în Spania, în module, și asamblată la Quito în 1973, din 7000 de piese, fiind inaugurată doi ani mai târziu. Tot în Ecuador, în Provincia Cañar, orașul Azogues, Cerro (dealul) Abuga e străjuit din 2010 de o statuie din aluminiu a Sfintei Fecioare a Norilor (Nuestra Señora de la Nube), aparținând Ordinuluii Franciscan. La statuia măsurând 25 de metri se ajunge pe o scară marcată de stațiile Drumului Crucii, unde, la capătul traseului se înalță, pe un piedestal decorat cu Luna și cu nori, Fecioara cu Pruncul ținând globul pământesc în Brațele Sale. Istoria acestei devoțiuni vine din vremea în care, la finele secolului al XVII-lea, episcopul de Quito s-a îmbolnăvit și, ca răspuns la rugăciunile înălțate de credincioși pentru tămăduirea sa, s-a ivit în zona dintre Guápulo și Quinche o imagine a Fecioarei Maria odihnindu-se pe un nor alb. De atunci, la început de an, mii de credincioși din țară și de peste hotare vin în orașul Azogues pentru a o venera și a participa la toate actele religioase pregătite de călugării franciscani, printre care o mare procesiune pe străzile orașului.
La Bogota, în Columbia, la peste 3.300 de metri înălțime, pe dealul numit Cerro de Guadalupe, unde cu mai bine de 400 de ani în urmă spaniolii au ridicat o cruce, ca simbol al protecției întregului oraș, străjuie semeț Monumentul Neprihănitei Zămisliri sau al Imaculatei Concepții (Monumento de la Inmaculada Concepción), la Sanctuarul Maicii Domnului de Guadalupe (Santuario de Nuestra Señora de Guadalupe), o sculptură de 15 metri a Fecioarei Neprihănitei Zămisliri, operă a sculptorului columbian Gustavo Arcila Uribe. Numele i-a fost dat de spaniloli în cinstea Fecioarei de Guadalupe din Badajoz, una dintre cele opt sfinte patroane ale comunităților autonome din Spania, din Extremadura. Construcția de pe Cerro de Guadalupe a fost începută 1656 și consacrată printr-un pelerinaj, pe 8 septembrie în același an. Distrusă, în timp, de o serie de cutremure, a rămas în ruină peste decenii, abia la jumătatea secolului al XX-lea fiind reconstruită.
În Chile, în locul venerat de indigeni ca Tupahue, „Locul lui Dumnezeu”, înainte de sosirea spaniolilor, a fost ridicată o cruce de aproximativ 10 metri, după întemeierea orașului Santiago, crucea rămânând pe deal până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a apărut ideea construirii unui mare altar marian, pentru a comemora 50 de ani de la definirea dogmei Imaculatei Concepții. Prima piatră a fost așezată în 1904 și sanctuarul a fost consfințit patru ani mai târziu. Santuario de la Inmaculada Concepción del Cerro San Cristóbal – Sanctuarul Imaculatei Concepții de pe (dealul) Cerro San Cristóbal – a devenit un simbol al orașului Santiago de Chile, fondat de Pedro de Valdivia în 1541, botezându-l astfel în cinstea Sfântului Iacob (Santiago), ocrotitor al Spaniei. Lângă o mică capelă în care, în anul 1987, Papa Ioan Paul al II-lea s-a rugat și a binecuvântat orașul Santiago de Chile, impresionează statuia Fecioarei Imaculatei Concepții, de 14 metri înălțime, așezată pe un soclu de 8,30 de metri.
În Brazilia, în Valea Itajaí, la Laurentino, o statuie uriașă a Maicii Domnului a Grației (Nossa Senhora das Graças), înaltă de aproximativ 25 de metri, înveșmântată în alb și albastru, ocrotește orașul care excelează în venerarea sa. Construcția modernă începută în 2017 a izvorât din imaginația sculptorului local Vilmar Lopes de Medeiros, inspirat de statuia de mici dimensiuni aflată în interiorul capelei din acest loc de pelerinaj.
În Venezuela, lângă orașul Trujillo, o sculptură a Fecioarei Maria a Păcii (Virgen de la Paz), considerată a doua cea mai mare din America Latină, mai înaltă decât statuia lui Hristos Mântuitorul de la Rio de Janeiro, din Brazilia, este și cea mai înaltă statuie din lume dedicată păcii, inaugurată în 1983, cu ocazia bicentenarului nașterii eroului național Simon Bolivar, Eliberatorul. Monumentul este situat pe colina Peña de la Virgen, unde se spune că Fecioara a apărut în anul 1568, și de atunci a devenit ocrotitoarea orașului. Originile imaginii Fecioarei Păcii, care a inspirat statuia modernă de 46,72 de metri înălțime, datează din secolul al VII-lea, fiind asociată cu consacrarea arhiepiscopului de Toledo, din Spania, remarcat pentru devotamentul său față de Maica Domnului. Legenda spune că, într-o noapte de decembrie, arhiepiscopul a intrat în Catedrala Santa María din Toledo, impresionat de o lumină intensă pe care a zărit-o în interior și, intrând, a văzut-o pe Fecioară așezată pe scaunul arhiepiscopal, act care a fost interpretat de credincioși ca o binecuvântare a slujitorului Bisericii. În afară de monumentul Fecioarei Păcii, în acest loc de pelerinaj se găsește și o peșteră numită Cueva de la Peña de la Virgen, pe care credincioșii o vizitează spre a-i mulțumi Fecioarei pentru mijlocirea și ajutorul ei.
Devotamentul creștinilor libanezi pentru Maica Domnului, pe care o consideră ocrotitoarea țării, se datorează faptului că a ajuns pe tărâmurile lor însoțindu-L pe Iisus în drumul Lui spre Tir și Sidon. Sanctuarul Maicii Domnului din Liban, Notre Dame du Liban, aparținând Patriarhiei Maronite, a fost realizat în anii 1960 de către arhitectul libanez Pierre El Khoury. Situat pe dealul Harissa, sanctuarul este considerat unul dintre cele mai importante altare mariane din lume, fălindu-se cu o statuie semeață, de bronz, de 15 tone, construită în Franța și adusă cu vaporul la Beirut. Cu o înălțime de 8,5 metri, așezată în vârful unui turn conic având la bază o capelă, Fecioara Maria își întinde mâinile spre toți cei care se nevoiesc a ajunge la ea, pentru a-i cere ocrotire și mijlocire, așa cum, potrivit legendei, și-a îndreptat fața spre Beirut, în timpul războiului civil, iar conflictul s-a încheiat la scurt timp. Statuia și altarul au fost inaugurate în 1908, devenind un loc major de pelerinaj din Liban. În sudul Libanului, satul Maghdouche, care în aramaică înseamnă sacru, sfânt, locuit de credincioșii creștini de rit melkit, este asociat cu episodul biblic în care Iisus și Fecioara Maria au vizitat cetatea, în drumul lor spre Sidon. Relatările biblice spun că Maica Domnului a petrecut noaptea într-o peșteră, care a devenit cunoscută sub numele de Peștera Așteptării, Mantara, după ce a fost redescoperită accidental de către un cioban, în 1726. Legenda spune că acesta se afla în vecinătatea peșterii, îngrijindu-și turma, când a auzit țipătul copilului său, care căzuse într-o groapă. Mare i-a fost însă bucuria când și-a găsit copilul ținând în mâini o icoană a Fecioarei. Icoana Fecioarei, datând din secolul al VII-lea sau al VIII-lea, a fost aşezată de localnici la loc de cinste în biserica din sat, iar oamenii au stabilit ca a doua zi să meargă în procesiune la peșteră, însă ajunși acolo au constatat că icoana dispăruse. A fost găsită la locul său din peşteră, exact de unde fusese luată. Înţelegând dorinţa Fecioarei de a rămâne icoana sa la locul ales de ea, episcopul Sidonului a hotărât ca aceasta să nu mai fie mutată niciodată din peșteră și, de atunci, locul a devenit un însemnat centru de pelerinaj, unde se înfăptuiesc multe minuni, în special cu ocazia sărbătorii Nașterii Fecioarei, pe 8 septembrie. Ctitorirea primului lăcaș de aici datează din secolul al IV-lea, grație unei vizite făcute de Sfânta Elena, mama împăratului Constantin I, care a transformat peștera într-un loc de cinstire a Fecioarei, ridicând o capelă. Apoi, intrarea în peșteră a fost ascunsă de localnicii creștini care s-au retras în munți, din cauza persecuțiilor, revenind abia după sosirea cruciaților în Sidon, iar mai târziu, regele Ludovic al IX-lea a ridicat un turn de supraveghere aici. Sanctuarul actual, Bazilica greco-catolică melkită Saydet El Mantara (Notre Dame de Mantara, Doamna Noastră a Așteptării), considerată a treia cea mai mare din Orientul Mijlociu, după biserica Bunei Vestiri din Nazaret și bazilica Maicii Domnului din Liban, de la Harissa, are alături o elegantă capelă hexagonală, încununată de un turn de 36 de metri, în formă conică, pentru a susține o statuie de bronz de 8,5 metri a Fecioarei Maria cu Pruncul în brațe. Traseul de parcurs către sanctuar, întinzându-se de-a lungul unei cărări mărginite de măslini și tufe de rozmarin, ilustrează evenimentele biblice petrecute în Liban, comemorate prin stele sculptate în piatră.
Veghind peste golful Barangas, Sanctuarul Montemaria din Barangay Pagkilatan, Filipine, este un însemnat loc de pelerinaj spre cinstirea imensei statui numite Mama Întregii Asii – Turnul Păcii (Mother of All Asia – Tower of Peace), un monument închinat Sfintei Fecioare Maria, ca simbol al unității și păcii în Asia și în întreaga lume, purtând o coroană cu 12 stele, care îi reprezintă pe cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Construcția Turnului Păcii a început în 2013 și a fost finalizată în 2021, pentru celebrarea a 500 de ani de creștinism în Filipine, din 1521, când Magellan a făcut un popas în arhipelag. Măsurată de la sol până la vârful crucii, deasupra coroanei, este cea mai înaltă statuie a Fecioarei Maria din lume, cu o înălțime de peste 98 de metri, depășind Monumentul Fecioarei Păcii din Venezuela. De asemenea, ocupă locul al nouălea între cele mai înalte statui din lume, înălțimea sa fiind echivalentă cu o clădire de 33 de etaje, cifră ce reprezintă anii de viață ai lui Iisus pe pământ. (autor: Cristina Zaharia)
