Unul dintre principalele obiective ale expansiunii germane a fost dezmembrarea Cehoslovaciei și ocuparea zonei sudete. Slovacia, prin Acordul de la München, a obținut autonomie, dar a pierdut teritoriile sudice în favoarea Ungariei. După ce Cehia a fost invadată de trupele germane, sub “protecția” Germaniei a fost creat un stat separat slovac, care a existat între 14 martie 1939 – 8 mai 1945. Cu toate că Slovacia se afla sub protecție germană, Ungaria și-a atacat vecinul în martie 1939, anexand un nou teritoriu. Pierderile teritoriale i-au nemulțumit pe slovaci, care i-au considerat vinovați și pe germani pentru ajutorul dat maghiarilor. Pentru a controla acest teritoriu, Germania a concentrat în Slovacia șase divizii. În primăvara anului 1945, Comandamentul sovietic a hotărât ca cele două armate române să se retragă de la asediu Budapestei și să atace apărarea germană spre nord, în Slovacia. Luptele s-au dat în regiuni muntoase, cu pierderi mari în ambele tabere. Armatele 1 şi 4 române, în cooperare cu trupele Frontului 2 ucrainean, au desfăşurat ample operaţiuni militare pentru înfrângerea rezistenţei naziste. Treptat, rezistența germană a fost învinsă. Astfel, trupele sovietice și române au intrat în principalele orașe slovace – Banska Bystrica (25 martie 1945) și Bratislava (4 aprilie). Militarii români au fost primiți cu bucurie, ca niște eliberatori. Printre miile de români care au luptat în munții Slovaciei a fost și Petru Almășanu – soldat în Regimentul 92 Infanterie.
”Prin lupte am ajuns până în ziua de 25 octombrie la Carei. Noi n-am trecut prin centrul oraşului, ci pe la periferia lui şi am ajuns la graniţa între România şi Ungaria. Am trecut granița şi am ajuns la vreo zece kilometri în amonte de Tokay. Aici am stat timp de 32 zile. Ziua fabricam manechine, noaptea le lansam pe Tisa, în aval, să vedem cum reacţionează inamicul. Văzând că nu se poate trece, noaptea am mers în amonte cam opt kilometri de Tokay. Aici am creat un cap de pod și am construit un pod de vase pe care am trecut Tisa. Continuând luptele împotriva duşmanului, de pe teritoriul Ungariei am trecut pe teritoriul Cehoslovaciei. Vreau să punctez unele aspecte din Cehoslovacia. A fost o perioadă de iarnă grea, am ajuns în Munţii [Metaliferi]. Am fost primiţi atât de populaţia Ungariei, cât şi populaţia Cehoslovaciei ca eliberatori. Am participat la forṭarea şi trecerea râului Hron, în faţa oraşului Banská Bystrica. Pentru prima dată am trecut un râu cu ajutorul bărcilor de cauciuc. Trecerea a fost grea deoarece ne-am aflat sub bombardament de aviaţie, artilerie şi un putetrnic foc de mitralieră. În timpul trecerii am fost sprijiniți de artileria antiaeriană şi de artileria grea a românilor. După ce am forțat trecerea râului Hron, prin luptele din 2 aprilie 1945, am ocupat înălţimile de la nord Banská Bystrica. Am continuat luptele și în scurt timp am ajuns la vreo 35 km de Praga”.
[Înregistrare realizată de Radio România Iași, dată neprecizată]
