Centrul de anchetă din Calea Rahovei (I)
După 1945 se înfiinţează şi în Bucureşti centre de anchetă, lagăre de triere şi colonii de muncă, pentru deţinuţii politic • centrele de anchetă cele mai cunoscute sunt la Ministerul de Interne, Malmaison, Calea Rahovei şi Uranus • cel din Calea Rahovei nr. 39 este organizat în fosta cladire a Primăriei Sectorului Albastru, devenit sediu al Securităţii • este folosit ca centru de anchetă până în decembrie 1989 • celulele sunt plasate de o parte şi alta a unui coridor subteran şi au formă trapezoidală • fiecare celulă are patru-şase paturi de fier suprapuse şi este luminată cu un bec aprins permanent, pentru supraveghere • aerisirea celulelor supraaglomerate se face doar prin uşa întredeschisă zilnic câteva minute.
„Când eram elev la seminar şi student la Facultatea de Teologie, toată atenţia mea era îndreptată împotriva pericolului care vine de la Răsărit”, explica preotul basarabean Vasile Ţepordei atitudinea sa faţă de autorităţile comuniste instalate cu sprijin sovietic. Refugiat în România din calea ruşilor în 1944, a tot fost urmărit de Siguranţă şi apoi de Securitate până la arestarea sa petrecută patru ani mai târziu. După întemniţare, a fost anchetat şi umilit pentru articolele antisovietice scrise de el în ziarul basarabean Raza şi în alte publicaţii. Avea să fie condamnat de un tribunal militar sovietic în Constanţa şi, din 1949, avea să fie trimis în lagărele de muncă din Siberia. Centrul de anchetă din Rahova fusese primul contact al părintelui Ţepordei cu închisorile comuniste, iar din amintirile sale de acolo un loc important îl ocupă solidaritatea.
„M-au dus într-o celulă cu unul, Paraschiv, de aici, din Dormărunt, şi m-au <cazat> acolo. Şi după ce m-au internat acolo, seara m-au chemat la anchetă. Şi era un tânăr care venise de la Moscova, fusese la cursuri de securişti şi acesta [tocmai] îşi schimba haina de pe dânsul. Şi când m-a văzut, m-a întrebat cine sunt şi am spus. Şi atuncea mi-a spus să scriu tot ce ştiu despre ceea ce scrisesem eu împotriva ruşilor. Şi după ce am terminat de scris, m-a trimis din nou în celulă.
În celulă, acolo, era Paraschiv ăsta care era legionar şi m-a întrebat cu ce ocazie am venit aicea. Am spus că sunt arestat fiindcă am scris contra bolşevicilor, contra ruşilor şi sunt fost profesor la Liceul Regina Maria din Bucureşti. Şi atunci el a anunţat imediat colegii din celelalte celule – că aveau un sistem de a comunica unii cu alţii, Morse – şi a anunţat că preotul Vasile Ţepordei de la Liceul Regina Maria a fost arestat şi adus aci în celulă pentru că a scris contra comuniştilor. Şi imediat au început să cânte toţi în celulă Tatăl Nostru – toţi, erau vreo 40 de celule acolo şi au început toţi să cânte Tatăl Nostru! Au venit gardienii, au făcut gălăgie, nu ştiu ce, dar ei n-au încetat până n-au terminat de cântat.
A doua zi, m-au chemat iar la anchete şi pe urmă am stat liber vreo câteva zile. Şi [între timp anchetatorul] s-a dus şi s-a interesat la Academia Română, a văzut ziarul Raza, că eu fusesem directorul ziarului Raza în care în toată viaţa mea am scris împotriva lor. […] Când s-a întors îndărăt, mi-a spus: <Dumneata ai scris mult împotriva…> <Am scris împotriva lor, da>. Ei, şi atuncea sigur că el m-a înjurat, în sfârşit… A completat dosarul […] şi de-aicea, de la Securitatea din Rahovei, după ce mi-au completat dosarul, m-au predat, m-au trimis la închisoarea Văcăreşti…”
[Interviu de Octavian Silivestru, 1996]
