Deși a folosit mai multe nume, cum ar fi Henry McCarty, alias Henry Antrim, alias William Harrison Bonney, el a fost cunoscut cel mai bine sub denumirea de „Billy the Kid“. Activitatea sa infracțională și, mai, ales vânarea sa de către autoritățile vremii au conturat în America o aură legendară a triumfului dreptății împotriva celor care comit fărădelegi.
Cine a fost Billy the Kid?
„Billy the Kid“ s-a născut la 23 noiembrie 1859, într un cartier irlandez din New York. L-a avut ca tată biologic pe Patrick McCarty, iar mama sa a fost Catherine McCarty. Aceasta s-a mutat cu cei doi fii ai săi, Henry şi Joseph, în 1868, în Indianapolis. În acel loc l-a întâlnit pe William Antrim, de care s-a îndrăgostit şi cu care a trăit până la moarte, în 1874.
Soţul devine însă dependent de alcool şi de jocurile de noroc, iar Catherine McCarty este nevoită să-și întrețină singură copiii, spălând vase, făcând prăjituri la cuptor sau închiriind din când în când o cameră. Din păcate, moare în septembrie 1874, iar Billy, în vârstă de 14 ani, e luat în îngrijire de nişte vecini care îi găsesc o slujbă la un hotel. Proprietarul hotelului e încânat de băiat, spunând că „a fost singurul tânăr care a lucrat pentru el şi nu i-a furat nimic.“ În scurtă vreme, Billy se mută într-o casă de la marginea oraşului, cunoscută drept cuib al bandiţilor.
Primele fărădelegi
În 1875, şeriful Harvey Whitehill, din comitatul Grant, l-a arestat pe Henry McCarty, pentru că ar fi furat o bucată de brânză. La scurt timp, la 24 septembrie 1875, a fost din nou arestat, învinuit că tăinuia haine şi arme de foc furate de un tovarăş de al său. Încă nu împlinise 16 ani.
Ajuns la închisoare, McCarty evadează după o zi, pe horn. Fuge și se va stabili, în 1876, în sudul statului Arizona, lucrând ca supraveghetor la turmele de oi sau ca îngrijitor de ferme. Îl cunoaște pe John R. Mackie, de la care învață să fure cai. Aici i s-a spus prima oară lui McCarty „Kid Antrim“.
În anul următor, Billy se ceartă cu un fierar irlandez din Fort Grant, Frank „Windy“ Cahill și în încăierare îl împușcă pe acesta. Fuge, de teama răzbunării prietenilor fierarului, și ajunge în New Mexico. La început se va stabili în Apache Tejo, unde, alăturându se unei bande de hoţi de vite, a prădat, o vreme, turmele magnatului local, John Chisum.
În toamna anului 1877, McCarty, care începuse să se autonumească William H. Bonney, s-a stabilit în Lincoln, unde a prestat, la început, munci cinstite.
Un conflict local cunoscut sub numele de „Războiul din comitatul Lincoln“ izbucnește în timp ce Billy the Kid era supraveghetor al cirezii de vite şi totodată lucrător la ferma moşierului John Tunstall. Acesta îl avea drept partener pe avocatul Alexander McSween. Interese antagonice de afaceri au dus la izbucnirea unui conflict între cei doi şi alţi doi negustori din comitat, Lawrence Murphy şi James Dolan. Aceștia din urmă au angajat patru pistolari care, la 18 februarie 1878, l-au pândit şi l-au ucis pe John Tunstall. Billy şi alţi angajaţi ai lui Tunstall intră în luptă să regleze lucrurile, să apere legea şi să-i condamne pe adevăraţii ucigaşi ai şefului lor. Conflictul degenerează într-un adevărat război.
După două luni în acest război, fără niciun responsabil arestat, este ucis șeriful Brady. Deja asta înseamnă prea mult pentru locuitorii oraşului. Billy the Kid şi ai lui ajung să fie consideraţi proscrişi, iar ”Puștiul” trebuie să o ia la fugă.
În calitate de nou şerif în Lincoln, Pat Garrett a fost însărcinat cu capturarea şi arestarea lui Billy the Kid, care fusese un vechi tovarăș al său.
Din cauza jafurilor și crimelor produse, Billy the Kid stârnise mânia guvernatorului Lew Wallace, care a oferit o recompensă de 500 de dolari pe capul său. Este vânat deja și de doritorii de recompense, însă cea mai mare dorință o are Pat Garrett, care adună o poteră cu care a pornit în urmărirea şi capturarea lui Billy the Kid. La 19 decembrie, potera a prins banda într‑o ambuscadă, la Fort Sumner. Kid a reuşit să scape, în schimb unul dintre locotenenţii săi, Tom O’Folliard, a fost ucis. Este prins însă la 23 decembrie într‑o locuinţă părăsită, la Stinking Springs. Luat prizonier, Billy the Kid a fost transportat mai întâi la Las Vegas, unde a acordat chiar un interviu unui jurnalist de la „Las Vegas Gazette“. A urmat transferul la închisoarea din Santa Fe, unde a petrecut trei luni. În acest interval, i‑a trimis patru scrisori guvernatorului Lew Wallace, solicitându‑i clemenţa.
Guvernatorul a refuzat să intervină, iar în aprilie 1881 a avut loc, la Mesilla, New Mexico, procesul lui Billy the Kid. La 9 aprilie 1881, Billy the Kid e găsit vinovat de uciderea şerifului Brady, în cursul „războiului din comitatul Lincoln”, iar la 13 aprilie, e condamnat la moarte prin spânzurare.
S‑a decis ca execuţia să aibă loc la 13 mai, în comitatul Lincoln. Aflat sub paza a două ajutoare de şerif ale lui Pat Garrett, James Bell şi Robert Ollinger, The Kid a fost transportat la închisoarea districtuală. La 28 aprilie, când Pat Garrett nu se afla în oraş, Billy the Kid a reuşit să evadeze și se îndreaptă spre Fort Sumner, New Mexico.
La 14 iulie, însoţit de două ajutoare, Garrett a ajuns la reşedinţa lui Pedro Maxwell, pentru că aflase că Puștiul se angajase acolo. Reușește să îl surprindă și îl ucide cu două focuri de armă.
După moarte, legendele care încep să circule îl transformă în ochii poporului pe Billy The Kid în erou, iar pe Pat Garett în tipul rău.
Billy the Kid a fost înmormântat în cimitirul militar din Fort Sumner, între foştii săi tovarăşi de arme şi fărădelegi, Tom O’Folliard şi Charlie Bowdre.
Nici omul legii, şeriful Pat Garrett, nu a avut parte de o moarte firească: la 29 februarie 1908, la vârsta de 58 de ani, a fost împuşcat pe la spate de un vecin, Wayne Brazel.
Acesta, care nici măcar nu era un răufăcător, şi‑a recunoscut vina, a fost arestat, judecat şi achitat. După 28 de ani, Billy the Kid era răzbunat.
La nici 21 de ani împliniţi, Billy the Kid se remarcase ca un ucigaş cu sânge rece, alimentând şi lăsând să circule legenda că în 21 de ani omorâse 21 de oameni. Se pare că numărul real al crimelor săvârşite s-ar situa undeva între patru şi nouă.
Billy the Kid – erou al unor ecranizări, piese muzicale și volume literare
Povestirile Vestului Sălbatic au stârnit mereu interesul publicului și au dat aripi imaginației aventurierilor. Filme, seriale, cărți, recenzii, toate au făcut din tânărul infractor un erou legendar. Între creațiile inspirate de acesta, amintim ”Pat Garrett & Billy the Kid”, un album soundtrack lansat de Bob Dylan în 1973 pentru filmul cu același nume al lui Sam Peckinpah . În film apare chiar și Dylan în rolul personajului „Alias”. Fiind în mare parte muzică instrumentală inspirată chiar de film , soundtrack-ul conține și unul dintre cele mai îndrăgite cântece ale lui Dylan „Knockin’ on Heaven’s Door”, devenit ulterior hit. Primind Discul de Aur , ”Pat Garrett & Billy the Kid” s-a clasat pe locul 16 în SUA și pe 29 în Marea Britanie.
Billy the Kid apare și în documentare, ca de exemplu în seria Legende şi mistere (MYSTERY FILES, producţie Regatul Unit, 2009-2011).
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Billy-the-Kid-American-outlaw
https://historia.ro/sectiune/general/cum-a-fost-ucis-temutul-billy-the-kid-586554.html
http://www.tvr.ro/billy-the-kid-legenda-tanarului-criminal-care-a-terorizat-new-mexico_26887.html
RADOR – 23 noiembrie
