Nu mai număr poemele pe care le scriu despre tine.
Cu fiecare literă apărută ca armă în timp ce-l compun,
mă mint că e ultimul și-mi spun că e ultima luptă.
Că acum câștig războiul și o să rezist tentației de a continua să sufăr.
Îmi duc războiul doar pe hârtie, las cerneala să-mi fie sânge,
lupt cu tine din cum te-am cunoscut la mine-n suflet
și pierd.
La apariția unui steag alb, răsărit din neantul grijii de propria persoană,
mă opresc ca să las sângele să se usuce și închid stiloul.
Și atunci rana mea de pe hârtie prinde viață.
Se încolăcesc literele spre degetele mele, șerpuiesc pe sub unghii,
otrava urcă nerușinată prin vene, străbătându-le și vandalizându-le,
apoi ajunge mulțumită de unde plecase.
Încerc să scap de tine,
această lumânare pentru copii
în care oricât ai sufla,
nu se stinge.
Savu Andreea Diana
Clasa a XI-a F
Prof. Liana Hera
