Se uită lumea la mine

Și nu-și dă nimeni seama

Câți șerpi îmi colcăie pe sub piele.

 

Sunt șerpi verzi, trag a boală,

Dar în realitate ei sunt inofensivi.

Nu e decât senzația că umblă.

 

Mă doare plimbarea lor.

E ca și cum tu-mi bați venele

În lung și-n lat, în stânga și-n dreapta.

 

Din ultimul strat al epidermei până la suflet

Te simt, dar poate că nu pe tine.

Șerpii tăi, doar ei au mai rămas.

 

Au ajuns să-mi fie dragi.

Le-am dat nume:

Disperare și Dor, Saturație și Speranță.

 

Prezența lor mă mucegăiește pe interior.

De aceea nu mă salvează nimeni de ei: nu-i văd!

Analizele sunt bune, dar pacientul e mort.

 

Îi simt cum mi se urcă la cap

Și-mi ies prin scalp, împletiți printre coarne.

I-am atras de partea mea și am întors armele.

 

 

 

 

Savu Andreea Diana

Clasa a XI-a F

Prof. Liana Hera