Unele dintre cele mai vechi mărturii despre cei trei Magi din Orient, Melchior, Baltazar și Gaspar, care au pornit spre Betleem cu daruri pentru Pruncul Iisus, susţin că ei veneau din Persia, sălaş al castei magilor şi astrologilor, altele îi leagă de Caldeea, unde s-a născut ştiinţa astrologiei, iar o primă descriere literară detaliată a lor a realizat, în secolul al VIII-lea, călugărul benedictin anglo-saxon Beda Venerabilul. În timp, povestea lor a fost intens relatată şi în opere teatrale reprezentate în întreaga Europă medievală și a devenit una dintre cele mai des reprezentate în artă, într-un ciclu cuprinzând anunţul făcut Magilor, întâlnirea lor cu Irod, adoraţia, visul Magilor, călătoria spre Betleem şi drumul de întoarcere spre Orient. În secolul al XIV-lea, Ioan de Hildesheim, un călugăr carmelit german, a pomenit în opera sa Historia Trium Regum, Istoria celor Trei Regi, tulburata călătorie a relicvelor lor, care și-au găsit odihna în Catedrala din Köln.
Tradiţia fastuoaselor parade şi festivităţi dedicate Regilor Magi se regăseşte în întreaga Spanie, în zone din Franţa, Portugalia, Italia, Austria, Germania, Belgia, ca şi în ţări latino-americane – Mexic, Argentina, Uruguay, Republica Dominicană, Columbia, Venezuela, Paraguay. Mărturiile scrise despre aceste reprezentări arată că, în 1866, a fost celebrată prima procesiune numită ‘cabalgata’ a Regilor Magi în Alicante. La finele secolului al XIX-lea, se celebrau reprezentări teatrale cu sosirea Regilor Magi în Granada, unde în 1912 s-a organizat o mare procesiune, numită ‘cabalgata’, preluată câţiva ani mai târziu şi la Sevilla, tradiţie ce s-a extins şi în restul ţării, apoi şi în alte ţări. În noaptea de 5 spre 6 ianuarie, cei trei regi sosesc pe cai, un demn înlocuitor al cămilelor de odinioară, însoţiţi de care alegorice şi de un alai viu colorat de personaje, în impresionante parade, în oraşele spaniole. În ziua de 6 ianuarie, în comunităţile care sărbătoresc ziua Regilor Magi, se mănâncă ‘Roscón de Reyes’, coroana regilor, un cozonăcel sau colăcel în formă de coroană, ornat cu fructe confiate divers colorate, asemenea unor pietre preţioase, iar în aluat e bine ascunsă o figurină reprezentând Pruncul, pentru a aminti de ascunderea lui Iisus de Irod. ‘Coroana’ din aluat pare a aminti şi de Saturnaliile romane, pentru care se pregăteau un soi de turte rotunde umplute cu smochine, curmale şi miere, iar prin secolul al III-lea, în interiorul lor se introducea o boabă de fasole uscată. Cel care o nimerea era numit rege pentru scurt timp (Rey de la Faba), un rege bufon, această tradiţie fiind identificată, sub diverse denumiri, până în prezent. O valoroasă mărturie vine din arhivele Regatului de Navarra, unde, în secolul al XIV-lea, era desemnat ca ‘Rey de la Faba’ cel care găsea boaba de fasole ascunsă în cozonăcel. În timp, ‘Roscon de Reyes’ a fost adoptat şi în alte ţări, mai ales în Argentina şi Mexic, dar există şi în gastronomia lusitană, unde poartă numele de ‘Bolo Rei’ şi conţine ingrediente asemănătoare, deşi nu identice, cu cele spaniole. Din Franţa a ajuns în Portugalia reţeta pentru ‘Bolo Rei’, în secolul al XIX-lea, când Confeitaria Nacional s-a deschis ca patiserie oficială a monarhilor lusitani. Cât priveşte plasarea unuei boabe de fasole, a unei monede sau a unei figurine în ‘Bolo Rei’, ea aminteşte de legenda portivit căreia magii nu s-ar fi înţeles care dintre ei să fie primul în a-şi prezenta darul Pruncului Iisus. Pe drum, ei au întâlnit un brutar care le-a dat o pâine, cu o boabă ascunsă în ea, şi le-a spus că acela la care avea să ajungă felia cu boaba va trebui să fie primul în a-şi înmâna darul. Cozonăcelul se prepară şi în ţările latino-americane tot în forma unei coroane decorate cu fructe confiate. În Mexic, tradiţia a fost importată în secolul al XVI-lea din Spania; aici, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie se împarte ‘Rosca de Reyes’, împreună cu ciocolată, cafea sau atole, o băutură specific mexicană, obţinută din porumb. În aluatul cozonăcelului se introduce o figurină din ceramică sau plastic, iar cine o găseşte are misiunea nobilă de a pregăti renumitele ‘tamales’ pentru Día de la Candelaria, Ziua Luminii, o sărbătoare catolică din data de 2 februarie. În Bolivia, ziua Celor Trei Regi aduce laolaltă familiile, punând accent pe unitate, mai mult decât pe oferirea de daruri. De asemenea, oamenii aduc micile lor presepe, scenele Nașterii, la biserică spre binecuvântare, pentru a fi păstrate până anul următor. În Peru se sărbătoreşte pe 6 ianuarie sosirea Regilor Magi ca ‘Bajada de Reyes’, cu o scenografie impresionantă în Cusco, iar în capitala Lima, trei ofiţeri de poliție îi personifică pe Magi, străbătând cu alai Plaza Mayor şi dăruindu-le dulciuri şi alte bunătăţi copiilor. În unele țări din America Latină, tradiția magilor s-a transformat în Fiesta de San Baltasar, regele negru, sau Pascua de Negros, precum în Chile, unde datează din secolul al XVIII-lea, din vremea când africanii erau aduși în America și folosiți ca sclavi. În era colonială, când proprietarii spanioli, care îi sărbătoreau pe Regii Magi la 12 zile după nașterea lui Hristos, le ofereau în dar o zi liberă sclavilor lor negri, pentru care era prilej de bucurie și celebrare, ieșind să danseze în ritml tobelor. (Cristina Zaharia)
RADOR, 6 ianuarie
