Context
Copii și adulți, toți îndrăgesc desenele animate, iar între cele care au cucerit definitiv inima publicului se află Popeye the Saylor, sau Popeye Marinarul.
Popeye Marinarul a apărut prima dată în revista Thimble Theater, la 17 ianuarie 1929. Revista de benzi desenate a lui Elzie Crisler Segar apărea deja de 10 ani în momentul nașterii lui Popeye.
Popeye a fost creat de Elzie Crisler Segar şi ilustrat ca un marinar musculos, mereu cu pipa în gură, care călătorea în lumea întreagă, trecând printr-o mulţime de aventuri, dar care reuşea întotdeauna să iasă din încurcătură datorită consumului de spanac.
În 1933, Max Fleischer adaptează personajele din Thimble Theatre pentru un serial de desene animate, numit Popeye the Sailor și distribuit de Paramount Pictures.
În anii ’30, Popeye era atât de popular, încât vânzările la spanac au crescut într-un ritm ameţitor în SUA, cu 33%, salvând, practic, această industrie.
În oraşul texan Crystal City, ai cărui locuitori erau, majoritatea, cultivatori de spanac, populaţia recunoscătoare i-a ridicat, în 1937, o statuie eroului consumator de spanac la conservă. Spanacul, secretul forței lui Popeye, a fost introdus ca ingredient minune a poveștii, ca urmare a unei erori de tipar. Creatorii lui Popeye s-au inspirat dintr-o publicaţie americană, unde spanacul era prezentat cu un conținut de fier de zece ori mai mult decât în realitate.
Astfel, spanacul a devenit arma secretă a vestitului marinar şi salvator al vânzărilor industriei de profil.
Famous Studios au început să producă seria în 1942. Înițial, producția a aparut alb/negru, dar la sfârşitul lui 1943 a devenit colorată. Capătă imediat atenția publicului în 1956, când apare la televizor. Marketingul înflorește și el: Popeye alături de restul personajelor, precum Olive Oyl, Bluto, Wimpy şi Swee’pea, apar pe toate tipurile de obiecte, iar vânzările de spanac ”explodează”.
Deşi King Features Syndicate deţinea drepturile fragmentul din ziar unde apăreau benzile desenate, aceştia nu au primit nimic din distribuirea filmelor. Associated Artist Productions a dorit să introducă desenele în programul televizat, iar King Features s-a hotărât să producă 220 de episoade în 1960 şi 1961.
În acestea, Popeye şi-a păstrat uniforma albă pe care a purtat-o în desenele realizate de Famous Studios. Totuşi, faţa lui Olive a fost desenată într-un mod mai atractiv decât erau obişnuiţi cititorii ziarului în care apăreau desenele în anii ’40.
Desenele au fost succes financiar imens pentru King Features Syndicate. În 1961, vânzările au trecut de pragul de 4,5 milioane de dolari, o sumă fabuloasă pentru acea vreme. Până atunci, studiourile produseseră doar 150 de episoade, rămânând 70 pentru anul următor.
Ediţia din 10 iunie din 1964 a publicaţiei Variety a avut titlul ”Popeye’s $20.000.000 Gross”, care explică perfect succesul seriilor Popeye.
Desenele sunt produse de mai multe studiouri, astfel încât toată seria avea o imagine pluri-fațetă. Se estimează totuși că Paramount Cartoon Studios a produs cele mai bune episoade. Unele erau chiar greu de urmărit, fiind greşeli de desen, precum dispariţia şi apariţia unor obiecte precum pipa lui Popeye. Aceste lucruri nu au fost însă importante pentru copiii care se bucurau de orice episod nou.
Seriile au continuat să aibă succes până în anii ’90 în Statele Unite, când au început să dispară din programele TV. Chiar şi aşa, au apărut şi în formele mai moderne, pe DVD-uri şi pe internet.
Popeye a existat în realitate
Un tânăr marinar din America anilor 1900 este cel de la care a pornit întreaga poveste. Născut în Polonia în anul 1868, Frank „Rocky” Fiegel a ajuns să îl inspire pe creatorul desenului animal Popeye Marinarul. Tânărul a emigrat împreună cu familia sa în Statele Unite ale Americii, unde a ajuns să se înroleze în marina americană, în anul 1887.
După ce a petrecut câțiva ani în marină, Frank „Rocky” Fiegel s-a stabilit în orașul Chester Illinois. Ceea ce l-a făcut să se remarce a fost însă personalitatea sa aprigă: era mânios, irascibil și pregătit mereu să sară la bătaie. Frank asigura ordinea la Taverna Wiebuschs. Caracterul său vulcanic a fost dezvăluit de o altercație, în urma căreia a rămas inclusiv cu un semn la un ochi. Frank obișnuia să fumeze pipa în colțul gurii și îi plăcea la nebunie alimentul care l-a făcut faimos, spanacul. Elzie Crisler Segar, s-a născut în Chester, fiind unul dintre copiii care au ascultat poveștile fostului marinar. Segar a ținut legătura cu Frank, chiar și după ce a dat lovitura datorită personajului care i-a inspirat animația și l-a și ajutat pe acesta cu bani.
Pe de altă parte, Olive, soția celebrului marinar, a fost și ea inspirată dintr-un personaj real: Dora Paskel, proprietara unui magazin din Chester, care era neobișnuit de înaltă și slabă și purta un coc la ceafă. Dolofanul, iubitor de hamburgeri, J. Wellington Wimpy, se presupune că era inspirat după William Schuchert, managerul Operei din Chester (unde Segar lucrase o perioadă), care era și un cunoscut iubitor de hamburgeri.
Piatra funerară a lui Frank Fiegel, care a murit în 1947, poate fi găsită la Cimitirul Catolic Sf. Maria din Chester. Pee a scrie: „Frank „Rocky” Fiegel, inspirație pentru Popeye Marinarul”.
Actorii Jack Mercer şi Margie Hynes, cei care au dat viață celor două voci al lui Popeye și Olive, s-au căsătorit.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/topic/Popeye
https://evenimentulistoric.ro/popeye-marinarul-musculos-care-a-salvat-vanzarile-la-spanac-implineste-91-de-ani.html
