Primul desen animat românesc împlinește 103 ani

Context

 

Istoria desenului animat începe în 1832, cu profesorul belgian Jeseph Plateau, care a construit un aparat „de înşelat vederea” – fenakistoscop -, de fapt un proiector cu ajutorul căruia prezenta o imagine în mişcare, obţinută din proiecţia rapidă a unor desene. În 1877, francezul Charles Émile Reynaud a construit un proiector numit Praxinoscope.  În 1892, cu acest dispozitiv a prezentat în public primul film de animaţie.  Și în România, ca oriunde, desenul animat este o prelungire a graficii.

De la Aurel Petrescu, la Animafilm

 

Primul realizator de filme de animație din România a fost Aurel Petrescu. Aurel Petrescu a început să publice cronici de film și fotografii încă din timpul Primului Război Mondial, mai întâi în revista „Rampa”, și apoi în suplimentul dedicat cinematografiei, intitulat  „Rampa cinematografică”.  1916 a fost anul în care benzile desenate din revistele dedicate copiilor au început să câștige popularitate. Până în 1920, anul în care Aurel Petrescu debuta cu filmul „Păcală în Lună”, gusturile și pretențiile publicului avuseseră deja timp să se formeze.

Era anul 1920. Presa din România anunța, pentru 4 aprilie, la Cinema Militar, premiera unei comedii ”bufe, cu desene animate”, în regia lui Aurel Petrescu.  Pelicula a fost creată la Casa de producție ”Soarele”, deținută de germanul Erich Pommer. ”Păcală în lună” nu a fost păstrat, însă Istoria Filmului Românesc îl prezintă ca fiind primul desen animate realizat și difuzat în România. Desenul animat creat de Aurel Petrescu are chiar și o pagină de IMDB, însă fără alte informații, ci doar cu tiltul, autorul și anul când a fost lansat.

”Păcală în lună”  este o poveste avangardistă pentru vremurile ei, cu imagini. Filmul are ca subiect povestea unei nave cosmice care plutește dincolo de Polul Nord, către zari selenare.

Un căpitan vede prin ocheanul său podul de la Cernavodă, catedrala Notre Dame, Colosseumul și alte obiective turistice de pe Pământ. Pentru ca personajele să ajungă pe Lună, autorul a creat diverse și amuzante aparate de zbor: zeppeline și rachete, un elicopter în formă de tramvai. Personajele întâlnite pe Lună sunt foarte ciudate, : un cocoș cu cap de elefant, un elefant cu cap de cocoș, o barză cu cap de porc, un câine cu cap de rață.

Navă cosmică plutind peste mări și țări, dincolo de Polul Nord, către Lună. La bord, căpitanul scrutează zările cu ajutor unui ochean. Vede podul de la Cernavodă, catedrala Notre Dame din Paris, un peisaj polar, Colosseumul din Roma, palatul Ligii Națiunilor din Geneva, un mare port maritim și alte construcții notabile despre care se credea că pot fi văzute pe drumul spre Lună.  Filmul a fost realizat cu ajutorul unui inginerului chimist numit Constantin Ionescu-Cioc și al operatorului Constantin Ivanovici, având o lungime de circa 30 de metri.

Arhiva Națională de filme a reușit să cumpere un album cu  240 de așa numite „capete de film”, fotograme din creațiile lui Aurel Petrescu. Așa s-a reconstituit, pe cât posibil, opera celui care este considerat „cel mai prolific autor din epoca pionieratului filmului românesc de animație”.

Succesul lui ”Păcală pe Lună” l-a determinat pe Aurel Petrescu să continue seria animațiilor cu personajul.  Așa au apărut „Păcală amorezat“,  în 1925 și apoi „Păcală și Tândală la București”, în 1926. Păcală pare desenat după o marionetă sau o păpușă de celuloid, ceea ce a dus la concluzia că Aurel Petrescu a folosit pentru această animație cartoane decupate filmate.

Pe lângă cele cu Păcală, Aurel Petrescu a realizat un ciclu de desene animate umoristice grupate sub denumirea de „D’ale zilei“, apoi  „Motanul în lună“ – 1926 și, ulterior, caricaturi animate și „Proverbe ilustrate“.  Tot în anul 1927, tot el a realizat „Bărbatul de la Adam până azi“ și „Femeia de la Eva până în zilele noastre”.  În desenele animate ale lui Petrescu se vede influența celor americane și franceze din acea epocă. Realizate în mare parte din desene și cartoane decupate, personajele făceau doar mișcări simple, din articulații, ceea ce le-a dat ocazia unor comentatori răutăcioși ai epocii să spună că desenele lui ar trebui să se numească „articulate”, nu animate.

Aurel Petrescu a încercat să realizeze și filme cu actori, atât ca regizor, cât și ca operator, dar a avut mai mare succes ca realizator de filme publicitare și ilustrator  de carte. Moartea sa timpurie, la doar 51 de ani, a însemnat finalul primului capitol din istoria animației românești.

S-a consemnat că Aurel Petrescu a realizat în jur de 70 de pelicule de animație, fie independente, fie ca reclame pentru companii. A avut curajul să continue producția și în epoca sonorului, probabil copiind coloanele sonore ale filmelor străine. Din păcate, absolut toate desenele sale sunt considerate pierdute astăzi, fiind distruse din cauza trecerii timpului.

Cu toate acestea, presimțind parcă destinul tragic al peliculelor sale, Aurel Petrescu a creat un album cu 240 de fotograme, ceea ce a permis cercetătorilor să-și facă o idee asupra creației sale.  Cel mai vechi film românesc de animație care s-a păstrat însă cel creat în 1927, de Marin Iorda: „Haplea”. Viitorul cineast debutase în 1918 ca ilustrator al volumului „Stafia roșie” de Ioan Peltz. Apropiat al lui Aurel Petrescu (față de care era mai tânăr cu numai 4 ani, fiind născut în 1901), Iorda a cumpărat de la acesta vechiul aparat de luat vederi marca Urban, cu care a început să lucreze la  filmul „Haplea”. Scenariul era al lui Nicolae Batzaria. Acesta ar fi trebuit să fie primul dintr-o serie al cărei personaj principal fusese lansat în revista „Dimineața copiilor”, în anul 1923. Pentru a crea acest film care măura 300 metri, autorul a muncit 1 an.

Perioada Gopo

 

Din 1949 începe „epoca Gopo”, când, acesta, împreună cu tatăl său şi cu caricaturistul Matty Aslan, scoate filmul de scurtmetraj „Punguţa cu doi bani”. Urmează filmuleţe zoomorfe, fabule educative şi filmele care l-au făcut celebru în întreaga lume, care îl au în centru pe Omuleţul Gopo: „Scurtă istorie” – 1957, „Şapte arte” – 1958, „Homo sapiens” – 1960, „Allo! Hallo!” – 1962.

Unul dintre marile triumfuri ale animaţiei româneşti s-a petrecut în anul 1957, atunci când trofeul Palme d’Or pentru scurt-metraj i-a fost decernat lui Ion Popescu-Gopo pentru pelicula animată.

 ”Scurtă istorie”. Acesta a fost primul premiu obţinut Cannes de cinematografia românească

  Succesele şi recunoaşterea internaţională a lui Ion Popescu Gopo duc la înfiinţarea, în anul 1964, a studioului „Animafilm”, în care au început să lucreze cei mai buni animatori, desenatori şi graficieni din acele vremuri. „Animafilm” s-a dezvoltat rapid, obţinând recunoaştere internaţională, comenzi, ajungându-se la crearea de circa 60 de pelicule pe an, care aveau cerere şi la export. Pe lângă ascensiunea lui Gopo, se remarcă formarea unor alţi tineri realizatori de animaţie din cadrul studioului Bucureşti: Bob  Călinescu,  Iulian Hermeneanu, Olimp Vărăşteanu. George Sibianu Şai del, Liviu Ghigorţ. În 1966 este organizat Festivalul Internaţional de Animaţie de la Mamaia, desfăşurat de‑a lungul a trei ediţii şi care a constituit cel mai important eveniment de gen din ţara noastră.

Apar la Animafilm, apoi, reprezentanţiii generaţiei ’80, din care face Dana Duma, Zoltan Szilagyi, Radu Igazsag, Zeno Bogdănescu ori  Nicolae Alexi. „Animafilm” s-a dezvoltat rapid, obţinând recunoaştere internaţională, comenzi, ajungându-se la crearea de circa 60 de pelicule pe an, care aveau cerere şi la export.  În prezent, Animafilm este în subordinea Ministerului Culturii, pentru această casă de producție încercându-se variante de redresare. (Autor : Alexandru Balaci)

 

 

 Bibliografie

 

Calendar Rador

http://aarc.ro/articol/cinetipar/100-de-ani-de-animatie-romaneasca

Ziua Internaţională a Animaţiei

https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83cal%C4%83_%C8%99i_compania

https://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/film-romanesc~pacala-n-luna~188

Începuturile animației românești (audio)