Acuarele de final de primăvară

Corneliu Drăgan Târgoviște este unul dintre cei mai mari acuareliști ai artelor plastice românești din prezent. Recenta și ampla sa expoziție ce se închide astăzi pe simezele Galeriei Artelor a Palatului Cercului Național din București a probat o dată în plus apetitul pentru frumos al concitadinilor și dragostea pentru acest gen sensibil al artelor plastice. Este acuarela un gen frecventat de artiștii plastici, l-am întrebat pe amfitrion: „În momentul de față poziția acuarelei în plastica românească este una minoră pentru că mulți ani numărul celor care s-au aplecat asupra acestei tehnici a fost foarte mic. În general, pictorii făceau acuarelă sub formă de schiță la peisaj pentru ca, apoi, în ateliere, să realizeze o lucrare în ulei sau acril. De aici și poziția ei incertă: unii o asociază picturii iar alții graficii. Eu cred că acuarela este o formă de manifestare plastică de sine stătătoare care implică o tehnică proprie și ar trebui promovată mai mult. Este adevărat că pentru a fi luată mai în serios trebuie ca numărul acuareliștilor să crească…”

Pe simeze, în jurul nostru, instantanee, fragmente de viață, frânturi de memorie, momente de tandrețe, colțuri de univers românesc, orășele și străzi, bătături de curți, cu găini leneșe și grămezi uitate de lemne, cu polate poleite de soare, cu instantanee citadine, un univers sensibil și tandru, accentuat de tușa sugestivă și de culoarea discretă dar sugestivă și îndrăzneață. Spune Corneliu Drăgan Târgoviște: „Nu cred că voi trece curând la ceva cu totul nou pentru că îmi doresc să perfecționez actualul stil de lucru. Simt că se poate mai mult și vreau să accentuez puterea de sugestie a tușei.”

Discuția alunecă spre viață, spre orizontul preocupărilor. Artistul modest, cu bucuria omului care își știe valoarea și este mulțumit de aprecierile primite de la foarte numeroșii vizitatori, mărturisește: „Eu nu îmi fac proiecte de viitor, lucrez zilnic și voi lucra atâta timp cât voi avea ceva de spus iar, dacă ceea ce spun este și interesant, publicul va da verdictul.”

* * *

Artistul s-a născut la Bucureşti pe 3 martie 1956. Este absolvent al Facultăţii de Instalaţii din București, în anul 1981. A făcut studii libere de pictură cu maestrul Horea Cucerzan şi desen cu sculptorul Iorgos Iliopolos. Între 1981 – 1991 a publicat grafică satirică şi publicitară în ziarele şi revistele vremii: “Urzica”, “Albina”, “Flacăra Rebus”, bandă desenată pentru copii în “Revista Cutezătorilor”. Fondează în 1990 ziarul “Glasul Cetăţii” din Târgovişte, la care, în prima perioadă, se ocupă de partea grafică a publicației.

Anul 1990 reprezintă definitiv ruptura cu meseria de inginer, artistul dedicându-se exclusiv picturii.

Membru asociat al Uniunii Artiștilor Plastici din România filiala Râmnicu Vâlcea (2020); membru fondator al C.A.A.R. – „Clubul Artiștilor Acuareliști din România” & U.A.P. Vâlcea (2019); membru asociat – National Watercolor Society, San Pedro, California, Statele Unite (2016); membru internaţional al Societăţii de Acuarela din Birmingham, Regatul Unit (2013). Câteva sute de expoziții în țară și străinătate, numeroase distincții precum și tablouri în colecții de stat și private din Muzeul Judeţean de Artă Dâmboviţa, Muzeul Judeţean Arges, Muzeul Judeţean Olt, Muzeul de Artă “Casa Şimian”, Israel, Franţa, Germania, Turcia, Spania, Federaţia Rusă, Statele Unite, Elveţia, Cehia, Belgia, Olanda, Brazilia, Mexic, China, Regatul Unit, Singapore, Hong Kong.

A consemnat Mihaela Bîlbîie, RADOR