Miercuri, 31 mai, se împlinesc 110 ani de la naşterea lui Constantin Silvestri, dirijor, compozitor, pianist şi pedagog român.
* * * * *
Constantin-Nicolae Silvestri s-a născut la București la 31 mai 1913.
A început să studieze pianul încă din copilărie, iar la vârsta de zece ani debutează pe scenă, interpretând la acest instrument.
Primele încercări componistice ale lui Silvestri datează din anii de școală petrecuți la Conservatorul din Târgu Mureș (1922-1928). Zeno Vancea, în calitate de profesor de armonie și contrapunct, a avut prilejul să cunoască o parte dintre schițele timpurii și a rămas profund impresionat „mai ales de simțul just al formei pe care îl dovedeau acele manifestări ale unui talent precoce.”
Înscrierea la Conservatorul din București, avându-i ca profesori pe Mihail Jora și Florica Musicescu, constituie o etapă decisivă în formarea profesională a tânărului compozitor. Între anii 1930-1940, Silvestri a compus lucrări cuprinse între op. 3 nr. 1, Suita I pentru pian „Copii la joacă” și op. 21 nr. 1, Sonata pentru harpă.
În 1930, a debutat ca dirijor, alături de Orchestra simfonică a Radiodifuziunii din București, dirijând o compoziție proprie.
Suita pentru orchestră Jocuri populare românești din Transilvania op. 4 nr. 1 (Jocuri bihorene), pentru care a primit o mențiune la Concursul „George Enescu” în anul 1932, a fost concepută pentru absolvirea cursului de compoziție de la Conservator. În același an, Silvestri a fost primit în Societatea Compozitorilor Români iar după terminarea studiilor a devenit membru „cu drepturi depline” al acesteia.
La 20 de ani, elevul profesoarei Florica Musicescu stăpânea perfect instrumentul cu claviatură, concerta la Radio şi la Ateneul Român, „duelându-se” pianistic cu Dinu Lipatti.
În anul 1935, primește Premiul George Enescu pentru compoziție şi devine Director al Operei Române.
La vârsta de 25 de ani strălucea în improvizaţii libere în recitaluri, uimindu-l pe maestrul Mihail Jora cu îndrăznelile sale avangardiste, iar la 27 de ani debuta strălucit în calitate de dirijor peste hotare, presa din Budapesta comparându-l cu Arthur Nikisch şi Arturo Toscanini.
În perioada 1948-1956, Constantin Silvestri a predat la Conservatorul din București, unde a creat o valoroasă clasă de dirijorat. Printre studenții săi se numără dirijorul Sergiu Comissiona.
În perioada postbelică, în 1953, este numit Director al Filarmonicii din București, posturile de conducere fiind îndeplinite concomitent până în anul 1956.
În februarie 1957, are loc debutul său dirijoral în Anglia, la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Londra și al Orchestrei „Philarmonia”.
În anul 1958 dirijrează premiera româneasca a operei Oedip de George Enescu.
Un an mai târziu, emigrează în Anglia, unde se va stabili la Bournemouth.
Va înregistra un succes imediat, fiind angajat chiar în aceeași stagiune. Ulterior susține concerte în Germania, Elveția, Italia și Olanda.
Între anii 1959 şi 1961, Silvestri a trăit la Paris, unde a primit prestigioase trofee, printre care premiul I al Academiei Charles Cross, pentru discul cu „Simfonia Din Lumea Nouă”, de Antonin Dvorak, şi Grand Prix du Disque, pentru „Dixtuorul de suflători”, de George Enescu.
În 1961 este numit dirijor principal al Orchestrei Filarmonice din Bournemouth (Anglia), la pupitrul căreia va rămâne până la sfârșitul vieții.
Va realiza numeroase turnee, dirijând în principalele centre muzicale din Europa, precum și în Japonia, Australia și America de Sud.
În anul 1967, a fost naturalizat cetațean britanic.
Constantin Silvestri a murit prematur într-un spital londonez, la doar 55 de ani, la 23 februarie 1969, fiind răpus de cancer și a lasat un gol imens în lumea muzicală românească și internațională.
În anul 2013, cu ocazia centenarului Silvestri, la Târgul Gaudeamus al postului public de radio era lansată Cartea „Constantin Silvestri – biografie necunoscută”, de Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, care cuprinde informaţii necunoscute din arhivele Securităţii despre unul dintre cei mai importanţi compozitori şi dirijori români şi unul dintre cei mai importanţi muzicieni ai secolului 20 la nivel mondial.
În volum este arătat faptul că Silvestri a ales calea exilului pentru a se realiza din punct de vedere artistic. Neputând să-l determine să revină în ţară, Securitatea şi înalţi demnitari ai regimului au căutat mijloace de a confisca bunurile dirijorului. Astfel, în urma unei serii de ilegalităţi, întreaga colecție de artă strânsă de Constantin Silvestri dispare practic fără urme.
Silvestri a fost un muzician genial, vanitos, frământat de îndoieli, cu o putere de muncă ieşită din comun, nedreptăţit de cei care nu-i recunoşteau talentul, revoltat de cutumele ideologice de inspiraţie sovietică impuse creatorilor români.
Românii s-au putut bucura de realizările lui Silvestri decât foarte târziu. La radio nu era difuzat dar, după 1969, embargoul fusese ridicat. Nemafiind în viață se considera că nu mai putea influența pe nimeni. Cenzura era prea atentă la detalii pentru a surprinde mesajul cultural care transcede generații.
Constantin Silvestri este considerat cel mai mare compozitor român după George Enescu. Drumurile lor s-au întâlnit de mai multe ori, ei fiind contemporani. Enescu i-a onorat lui Silvestri compoziţiile dirijându-i el însuşi una dintre lucrări – „Toccata”, iar la rândul său, Silvestri a dirijat în primă audiţie multe lucrări de Enescu, inclusiv premiera română a operei „Oedipe”.
Tot în 2013, Editura Casa Radio lansa un dublu CD, la centenarul marelui muzician, cu prestigioasă carieră internaţională, un album ce oferea în premieră, alături de valoroasele înregistrări radiofonice, anterioare exilului din 1959, ale dirijorului aflat la pupitrul Orchestrei Radio (CD1) şi o antologie din creaţia lui Constantin Silvestri (CD2).
Cu ocazia împlinirii a 110 ani de la nașterea lui Constantin Silvestri, marea pianistă Elisabeth Leonskaja a răspuns cu generozitate solicitării Fundației Constantin Silvestri, prin președintele ei dirijorul și pianistul Iosef Ion Prunner, de a susține un recital la Ateneul Român. În felul acesta, doamna Leonskaja, câștigătoarea concursului „George Enescu” ediția anului 1964, l-a omagiat pe primul președinte al concursului de pian al primei ediții din 1958 a concursului „George Enescu”.
Concertul a avut loc la Ateneul Român, pe 24 mai 2023.
În memoria posterităţii au rămas zecile de înregistrări radiofonice şi discografice ale sale, dar mai ales Jocurile bihorene, Capriciile pentru orchestră, Preludiul şi Fuga pentru orchestră, Suitele pentru copii, Sonatele pentru oboi, flaut, violoncel, Cântecele de pustiu (pian) şi liedurile pe versuri de Rainer Maria Rilke, lucrări ce atestă un compozitor de o rară îndrăzneală armonică şi un maestru al culorilor sonore.
