Războiul din Ucraina și perspectivele politice din UE se regăsesc printre temele cele mai comentate în presa internațională.
După detonarea barajului de la Nova Kahovka, Kievul și Moscova se acuză reciproc de aruncarea în aer a unei conducte de amoniac în regiunea Harkov, transmite agenția Reuters. „Conducta de amoniac, cea mai lungă din lume, de 2.470 de kilometri, pornind de la Togliatti, în Rusia, şi ajungând în trei porturi de la Marea Neagră” e „esenţială pentru prelungirea acordului privind exportul de cereale și îngrășăminte” prin Marea Neagră. „Pe 17 mai Rusia a prelungit acordul cerealier cu încă două luni, avertizând că va fi ultima prelungire în cazul în care condițiile ei nu vor fi îndeplinite. Rusia spune că nu își poate exporta produse precum grâul, amoniacul și altele din cauza sancțiunilor secundare asupra navelor rusești”, explică ziarul turc Hürriyet. Agenția ucraineană RBC, citând guvernul de la Kiev, afirmă că „distrugerea hidrocentralei din Kahovka e încă un instrument al războiului declanşat de Rusia; a fost planificată din timp de ruşi, care așteptau momentul «cel mai oportun» pentru a comite o catastrofă”. Tot de la Kiev, Korespondent reține că „actul comis de Rusia va exclude în viitorul apropiat posibilitatea de a furniza apă Crimeei. În următorii trei, cinci, zece ani, până la reconstruirea barajului, alimentarea cu apă a Crimeei va fi pur și simplu imposibilă din punct de vedere fizic”. „ONU consideră că ar putea fi «cel mai important incident de deteriorare a infrastructurii civile» de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina. Incidentul a provocat evacuări în masă, inundații și temeri de devastare la scară largă”, menționează CNN. Pe de altă parte, semnalează La Libre Belgique, detonarea barajului și eliberarea a 18 kilometri cubi de apă reprezintă și „un ecocid”, conform Kievului, care a specificat că impactul complet asupra naturii va putea fi cunoscut abia după ce se vor retrage apele. Cotidianul spaniol La Razón explică motivul atacului: „Pentru a împiedica ofensiva Ucrainei în Herson. Cel mai important lucru pentru Putin e să protejeze și să controleze coridorul terestru către Crimeea. Acum a creat un obstacol natural mai mare și Ucraina are mai puțin spațiu de manevră. Rusia folosește prin acest atac și amenințarea nucleară la adresa Occidentului, deoarece barajul e legat de securitatea centralei nucleare Zaporijjia. Astfel, Moscova încearcă să pună presiune asupra Ucrainei prin intermediul organizațiilor internaționale, semănând panică în rândul populației civile din Europa”. RBC consemnează că „militarii ucraineni care luptă în direcția estică Bahmut au trecut de pe poziţii defensive la acţiuni ofensive”. Totuși, „armata ucraineană nu a declanşat încă o contraofensivă menită a recuceri teritoriul ocupat de Rusia, iar începutul acesteia va fi evident pentru toată lumea atunci când se va întâmpla”, a declarat miercuri un demnitar de la Kiev, citat de Reuters. Cotidianul britanic The Telegraph se teme că detonarea barajului reprezintă un „punct de cotitură” în război, iar „Vestul trebuie să acționeze urgent pentru a-l împiedica pe Putin să mai vadă războiul neconvențional ca pe o opțiune viabilă”. Mai exact, Occidentul trebuie s-și accelereze ajutorul militar pentru ca Ucraina să învingă cât mai repede, în caz contrar existând riscul ca Rusia să folosească centrala Zaporijjia pe post de „armă nucleară improvizată”. Și The Washington Post pledează pentru accelerarea ajutorului militar vestic, apreciind că Ucraina are „o șansă reală la victorie în săptămânile și lunile următoare”. Cheia este însă recucerirea Crimeei, „cea mai rapidă cale de a încheia războiul în condiții acceptabile pentru Ucraina”. The New York Times se arată însă mai circumspect, considerând că în Crimeea există „populații care nu sunt neapărat dornice să fie eliberate de Kiev”. Soluția păcii ar fi prin urmare recucerirea doar până la granițele de facto din februarie 2022, cuplată cu primirea Ucrainei în UE și garanții americane de securitate pentru Kiev, similare cu cele oferite Israelului. Modelul israelian e avut în vedere și de revista americană Foreign Affairs, care analizează opțiunile pentru o arhitectură de securitate post-război. Revista observă că și apartenența la UE conferă unui stat garanții de securitate „care n-ar trebui să fie considerate inferioare Articolului 5 al NATO”, dar și că „revenirea în Europa la o ordine de securitate de tip război rece este acum un fapt împlinit”, iar „Ucraina a devenit centrul de greutate al acestei noi ordini”.
„Care este starea de spirit a europenilor cu un an înainte de alegerile europene?”, se întreabă ziarul francez Le Point, răspunzând tot el: „sprijin neobosit pentru Ucraina, dispoziție proastă din cauza inflației și interes reînnoit pentru alegerile europene”, după cum arată rezultatul barometrului european. „După cinci ani groaznici, afectați de pandemie, de războiul din Ucraina și de consecințele lui asupra inflației, impactul UE asupra vieții europenilor, fie el bun sau rău, e acum resimțit clar de 71% dintre respondenți. Dar un lucru ar trebui să-i îngrijoreze pe liderii europeni: interesul e departe de a fi egal în cele 27 de state membre. Cel mai puternic e în Olanda, Irlanda, Germania, Suedia, Finlanda și Malta.” Publicația braziliană Folha Online reține din același sondaj că „majoritatea europenilor afirmă că direcţia în care se îndreaptă continentul e greșită”. „De la alegerile din 2019, UE s-a aflat în centrul unor mari schimbări. În 2020 a fost confirmat Brexit-ul, iar pandemia a lovit continentul în plin. Pe fondul redresării economice, în Europa de Est a izbucnit un război care a adus o creştere a inflației și un val de nemulțumire. În ultimul an forțele politice de extrema dreaptă au câștigat teren sau au ajuns la putere în țări precum Franța, Italia și Suedia și au prin avânt în Spania, Germania și Austria”, rezumă Folha. Și ziarul bulgar Sega comentează noul Eurobarometru, subliniind că „cea mai mare valoare europeană pentru bulgari e libertatea de circulaţie, nu democrația, așa cum consideră majoritatea cetățenilor europeni. Europenii consideră că democrația e cea mai importantă valoare: 37% o pun pe primul loc, urmată de protecția drepturilor omului în UE și întreaga lume (28%) și libertatea de exprimare și de gândire (27%)”. Cotidianul ungar Népszava identifică „şi câteva rezultate surprinzătoare” în sondajul european. „64% [din cetățenii ungari] nu sunt mulţumiţi de modul în care guvernul Orbán gestionează criza economică”, deşi „doar 47% consideră că nivelul lor de viaţă s-a deteriorat în ultima perioadă”. „În Ungaria proporția celor care cred că lucrurile merg în direcția bună e 55%, rezultat mai slab faţă de media UE. În același timp, e interesant că respondenții ungari susțin politica ecologică europeană cu mult peste media UE, ceea ce înseamnă 63%.” Portalul european Politico titrează însă: „Suspendarea președinției UE a Ungariei nu este o sancțiune – e o precauție”, dat fiind că Ungaria s-a transformat sub premierul Viktor Orbán într-o „autocrație electorală” care nu mai poate fi considerată „democrație funcțională”. Ungaria ar trebui să preia președinția rotativă a Consiliului UE la finalul lui 2024, dar Parlamentul European a cerut recent Consiliului European, cu o „largă majoritate”, să blocheze președinția Ungariei, amenințând în caz contrar cu boicotul prin reducerea cooperării instituționale la minim. „Această amenințare fără precedent la adresa Ungariei – și Poloniei – poate declanșa o mult întârziată dezbatere politică și juridică referitoare la dacă și cât timp ar mai trebui UE să tolereze guverne care contestă neîncetat autoritatea blocului, deși continuă să beneficieze de pe urma statutului și fondurilor lui”, conchide Politico. Într-un drept la replică publicat de guvernul ungar în EUobserver, după un articol pe aceeași temă găzduit de aceeași publicație, Budapesta consideră că „pe scurt, ar însemna că UE deviază de la conținutul tratatelor fondatoare ale UE și ar suspenda drepturi ale unui stat membru doar pe baza speculațiilor, opiniilor politice extreme și prejudecății anti-Ungaria”.
Nu multe publicații și-au amintit că pe 6 iunie se împlinesc 10 ani de la dezvăluirile avertizorului de integritate american Edward Snowden despre faptul că unele state occidentale își spionau sistematic proprii cetățeni. Revista americană The Atlantic apreciază cu ocazia aniversării că „dezvăluirea în 2013 a unor documente NSA care detaliau spionajul în masă al comunicațiilor electronice părea să aibă o semnificație seismică. Astăzi, urmările ei par mai puțin clare”. În timp, „conștientizarea publică a spionajului s-a coagulat într-un cinism banal referitor la câte date colectează marile companii tehnologice despre noi și la ce noi instrumente puternice de intruziune au la dispoziție guvernele. E ceea ce îl apasă astăzi pe Snowden: evoluții precum software-ul de recunoaștere facială, inteligența artificială și spyware-ul invaziv precum Pegasus, care fac ca spionajul NSA expus de el în 2013 să arate ca o «joacă de copil».” Cotidianul britanic The Guardian consideră că „statele n-au încetat să-și spioneze proprii cetățeni – doar că acum o ascund mai bine”. „Dezvăluirile lui Snowden au eliminat orice dubiu cum că trăim într-o societate supravegheată. Dar mulțumită lor serviciile de informații înseși au ajuns sub lupă și li s-au găsit deficiențe. Haideți să nu ne amăgim că spionajul ne sporește siguranța. Realitatea este că nimic altceva nu ne pune într-un pericol mai mare.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/denisse
