Luni, 20 noiembrie, se împlinesc 165 de ani de la naşterea scriitoarei suedeze Selma Lagerlöf, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură (1909) și prima femeie membră a Academiei Suedeze (1914). Un clasic al literaturii pentru copii, ea a creat o operă cu puternice caracteristici educative, cultivând trecutul legendar, conservarea valorilor perene și tradiția. A scris romane de factură epopeică, pline de fantezie și lirism dar şi proză pentru copii, îmbinând într-o viziune poetică unică o lecție metaforică de geografie, istorie și cultură.
* * * * *
Selma Ottilia Lovisa Lagerlöf s-a născut la 20 noiembrie 1858, la Östra Emterwik, Värmland, în Suedia, fiind al cincilea copil dintre cei șase ai familiei. Tatăl ei, locotenentul Erik Gustaf Lagerlöf, era caracterizat ca vesel, activ, sociabil, cu o fantezie bogată, îi plăcea să cânte și să se joace cu copiii, iar mama sa, Elisabet Lovisa Wallroth, era serioasă, muncitoare, înțeleaptă și avea o adâncă înțelegere pentru problemele sufletești ale celorlalți.
Conacul părintesc din Mårbacka apare în toate amintirile ei din copilărie, inclusiv în opera sa, fiind descris ca o casă cu etaj, cu acoperișul învelit cu turbă, cu oameni veseli, cuviincioși și muncitori.
Bunica din partea tatălui a avut o influență puternică asupra scriitoarei, insuflându-i dragostea de carte și harul de a spune povești. Îi spunea basme și legende scandinave, în care fantezia se împletea cu tradiția istorică și cu viziunea religioasă.
La vârsta de trei ani trece printr-o problemă de sănătate, cu un picior paralizat, a urmat un tratament care i-a îmbunătățit starea de sănătate, însă problema nu se va vindeca complet niciodată.
Selma nu a frecventat cursurile unei școli, ci a învățat acasă, a citit mult, mai ales cărți de aventuri pline de fantezie, precum „O mie și una de nopți”, cărțile lui Walter Scott sau povestirile lui Andersen, a studiat atât engleza, cât și franceza.
La vârsta de 7 ani citise deja primul roman, iar la 10 ani a citit Biblia în întregime.
La vârsta de 15 ani a început să scrie versuri, iar visul ei era să devină o scriitoare de succes.
În 1881, se mută la Stockholm, unde a urmat, timp de un an, cursurile unui liceu pentru fete și trei ani cursurile Școlii pedagogice.
În perioada 1885 – 1895, a fost învățătoare într-o școală de fete la Landskrona.
În anul 1891, publică „Gösta Berlings saga”/” Povestea lui Gösta Berling”, un jurnal intim legat de copilărie și de adolescență, o carte primită nefavorabil de critică.
La doi ani distanţă, însă, după traducerea în daneză a cărţii, aceasta ajunge pe biroul lui Georg Brandes, cel mai autorizat critic literar din vremea sa, iar recenzia favorabilă a acestuia a adus consacrarea definitivă a cărții.
Faima cucerită a ajutat-o să obţină o bursă şi să călătorească în Italia, Egipt şi Palestina, adunând astfel material interesant pentru viitoarele cărţi.
În 1894, a cunoscut-o pe scriitoarea suedeză Sophie Elkan, care i-a devenit prietenă apropiată. De-a lungul multor ani, cele două și-au criticat reciproc operele, dar au fost influențate una de cealaltă.
Au urmat volumele „Osynliga länkar”/”Lanțuri nevăzute” (1894), „Antikrists mirakler”/”Miracolele lui Anticrist” (1897), „Jerusalem” (1901), „Kristuslegender”/”Legende despre Christos” (1904) – care s-au bucurat de succes şi continuă să fie reeditate în perioada Crăciunului – sau „Herr Arnes penningar”/”Banii domnului Arne” (1904).
Începând cu anul 1900, a avut o relație strânsă cu profesoara Valborg Olander, o militantă pentru dreptul la vot al femeilor, care i-a devenit consilier literar.
După ce, în anul 1901, Asociația Națională a Profesorilor îi propusese să scrie o carte de geografie pentru elevi, apare cea mai cunoscută lucrare a Selmei Lagerlöf, „Nils Holgersson underbara resa genom Sverige”/”Minunata călătorie a lui Nils Holgersson în Suedia”, publicată în două părți, în Suedia, în anii 1906 și 1907 şi care va fi tradusă în mai mult de şaizeci de limbi. Selma a reușit să le prezinte copiilor fascinanta Suedie într-o manieră mai prietenoasă și mai atractivă decât ar fi oferit-o un simplu manual școlar, iar cartea a devenit o operă clasică a literaturii pentru copii, îndrăgită de cititorii din întreaga lume. Nils Holgersson, băiatul transformat într-un spiriduș mititel, ne poartă pe aripile gâștelor sălbatice până în Laponia, spre a ne bucura de splendorile naturii și a învăța, împreună cu Nils, că măreția se află în suflet.
În anul 1909, Selma Lagerlöf primeşte Premiul Nobel pentru Literatură, fiind prima femeie căreia i se decernează acest titlu. Motivația Juriului Nobel în anul 1909 pentru scriitoarea suedeză Selma Lagerlöf a fost: „ca prețuire pentru nobilul său idealism, bogăția fanteziei și expunerea spirituală care îi caracterizează opera”.
Vor urma volumele „Liljecronas hem”/”Casa din Lilliecrona” (1911) şi „Kejsarn av Portugallien”/”Împăratul Portugaliei” (1914).
Pentru deosebitele merite literare, Selma Lagerlöf a primit titlul de Doctor Honoris Causa și a devenit membru al Academiei Suedeze (1914), fiind, de asemenea, prima femeie care face parte din acest organism al elitelor suedeze.
Va mai publica volumele „Mårbacka” (1922), „Charlotte Löwensköld” (1925), „Löwensköldska ringen”/”Inelul familiei Löwensköld” (1925) sau „Anna Svärd” (1928).
În anul 1939, Selma Lagerlöf a salvat-o de la exterminarea de către regimul nazist pe scriitoarea germană Nelly Sachs, care s-a refugiat la Stockholm.
Selma Lagerlöf a murit la 16 martie 1940, la vârsta de 81 de ani.
