Un studiu recent al Consiliului Superior pentru Cercetare Științifică (CSIC) dezvăluie că oceanul emite un gaz sulfuros, metantiolul, în cantități mai mari decât cele estimate, ceea ce crește impactul acestuia asupra reglementării climatice. Acest gaz, produs de viața marină, contribuie semnificativ la formarea aerosolilor și a norilor, amplificând efectul lor de răcire asupra atmosferei.
Cercetarea, condusă de Institutul de Științe Marine (ICM-CSIC) și Institutul de Chimie Fizică Blas Cabrera (IQF-CSIC), a cuantificat emisiile globale de metantiol pentru prima dată. Acest compus, mai eficient decât sulfura de dimetil, considerată anterior principala sursă de sulf marin, crește emisiile cunoscute cu 25%. Mai mult, oxidarea sa rapidă îl face un factor cheie în formarea particulelor care reflectă radiaţia solară şi favorizează crearea de nori denşi, cu un puternic efect de amortizare.
Modelul climatic dezvoltat încorporează aceste emisii, arătând un impact extrem de mare în emisfera sudică, unde există o influență mai mică a sulfului derivat din combustibili fosili. În Oceanul Antarctic, de exemplu, formarea aerosolilor de sulf crește cu între 30% și 70%, reducând radiația solară incidentă vara cu până la 1,5 W/m². Acest lucru îmbunătățește acuratețea modelelor climatice, care au supraestimat istoric radiația solară în această regiune.
Acest progres subliniază complexitatea sistemului climatic și rolul crucial al oceanelor nu numai în captarea carbonului, ci și în producerea de gaze cu efecte imediate asupra valului de radiații al Pământului. Totuşi, oamenii de știință avertizează că aceste efecte naturale nu compensează încălzirea globală cauzată de activitățile umane, reiterând necesitatea urgentă de măsuri pentru atenuarea schimbărilor climatice. (www.20minutos.es – 2 decembrie)/rcostea
RADOR RADIO ROMÂNIA (4 decembrie)
