Miercuri, 8 ianuarie, se împlinesc 90 de ani de la naşterea lui Elvis Presley, cântăreț și actor american, supranumit Regele Rock’n’Rollului.
Elvis Aaron Presley s-a născut în Tupelo, Mississippi, SUA, la 8 ianuarie 1935. Într-o casă modestă, Gladys Presley aducea atunci pe lume doi gemeni, primul, Jesse Garon s-a născut mort, dar cel de-al doilea, Elvis Aaron Presley s-a născut fără probleme, devenind singurul copil al familiei.
Elvis a crescut în mijlocul familiei, alături de rudele care locuiau în aceeaşi zonă a oraşului Tupelo. Deşi trăiau în condiţii grele, totuşi Vernon şi Gladys Presley se străduiau să-i asigure cele necesare micului Elvis, care devenise acum centrul atenţiei celor doi părinţi.
De mic, acesta cânta în corul bisericii împreună cu familia, muzica și predicile înrădăcinându-se adânc în modul de a gândi al muzicianului şi tot în orașul natal are pentru prima dată ocazia de a-i asculta pe blues-manii de culoare, care vor avea o mare influență asupra tânărului, alături de muzica country din programele radio pe care le asculta întreaga familie.
Prima apariţie pe scenă are loc la vârsta de doar 10 ani, când cântă Old Shep în cadrul unui concurs de tinere talente organizat în Tupelo, cu ocazia târgului Mississippi-Alabama Fair and Diary Show, câştigând premiul al doilea (cinci dolari şi posibilitatea de intra gratis la toate atracţiile târgului).
Doi ani mai târziu primeşte în dar prima sa chitară.
S-a mutat apoi cu familia în nordul oraşului Memphis, unde a urmat cursurile liceului şi a continuat să cânte la chitară.
În 1948, cu ocazia serbării de final a anului şcolar, micul Elvis cânta la chitară şi voce piesa “Leaf on a Tree” (“O frunză într-un copac”).
Una din primele audiţii pe care le-a avut la 19 ani a fost un fiasco total, iar el, dezamăgit, i-a mărturisit tatălui său că i-a spus că nu va putea să cânte niciodată.
După absolvirea liceului, muncise în diverse fabrici din oraş, iar în 1953 a înregistrat primul demo la Memphis Recording Service, care includea piesele ”My Happiness” şi ”That’s When Your Heartaches Begin” şi pe care i l-a dăruit mamei sale.
În anul 1954, a înregistrat al doilea demo la acelaşi studio, iar în vara aceluiaşi an, a înregistrat cinci single-uri printre care şi celebrul ”That’s All Right” alături de Scotty Moore (chitară) şi Bill Black (bass).
I s-a oferit un contract de un an pentru a cânta în fiecare săptămână în cadrul programului Louisiana Hayride, apoi l-a întâlnit pe Tom Parker, promotor şi manager.
În noiembrie 1955, Elvis a semnat un contract cu RCA Records, iar cele cinci single-uri au fost relansate, Elvis devenind cel mai mediatizat nou interpret din industria muzicală.
Pe 10 ianuarie 1956, Elvis a înregistrat ”Heartbreak Hotel”, care a fost vândut în peste 300.000 de exemplare în trei săptămâni, fiind primul single al lui Elvis ce a înregistrat vânzări totale de peste un milion de exemplare şi aducându-i artistului primul disc de aur.
La 28 ianuarie 1956 a avut loc prima apariţie într-o emisiune de televiziune – Stage Show, la CBS.
Tot în 1956, i-a apărut şi primul album – ”Elvis Presley” – care a ajuns foarte repede pe prima poziţie în Billboard 200 şi a rămas acolo timp de zece săptămâni.
Apoi, a semnat un contract pe şapte ani cu Paramount Pictures, a apărut la The Steve Allen Show la NBC unde a cântat ”Hound Dog”, a continuat să concerteze în toată America, a lansat single după single şi a semnat un contract pentru o serie de trei apariţii la Ed Sullivan Show contra sumei de 50.000 de dolari.
Ziua de 26 septembrie a fost proclamată Ziua Elvis Presley în oraşul natal Tupelo, iar la mijlocul lui noiembrie 1956, a avut loc premiera primului său film – ”Love Me Tender”.
La începutul anului 1957 lucra la al doilea său film – ”Loving You”, în martie a cumpărat celebrul domeniu Graceland, iar în luna mai a început lucrul la filmul ”Jailhouse Rock”. Totodată, a cântat pentru prima dată în Canada şi Hawaii, a filmat ”King Creole” la începutul anului 1958, apoi a fost recrutat în armata Statelor Unite pentru satisfacerea stagiului militar.
Decesul mamei sale, la 14 august 1958, l-a marcat profund, apoi, în noiembrie 1959, a cunoscut-o pe Priscilla Ann Beaulieu, care îi va deveni mai târziu soţie.
În martie 1960 a fost lăsat la vatră şi a început să lucreze la noul album ”Elvis is Back”, apoi începe filmările la ”GI Blues”, iar mai târziu la ”Flaming Star” şi ”Wild in the Country”.
În 1961 filmează ”Blue Hawaii”, în 1962 – ”Follow that Dream” şi ”Kid Gallahad”, ”Girls! Girls! Girls!”, în 1963 – ”It Happened at the World’s Fair”. Până în 1969 a mai jucat în filmele ”Fun in Acapulco” (1963), ”Viva Las Vegas” (1963), ”Kissin’ Cousins” (1964), ”Roustabout” (1964), ”Girl Happy” (1965), ”Tickle Me” (1965), ”Harum Scarum” (1965), ”Frankie and Johnny” (1966), ”Paradise”, ”Hawaiian Style” (1966), ”Spinout” (1966), ”Easy Come, Easy Go” (1967), ”Double Trouble” (1967), ”Clambake” (1967), ”Stay away, Joe” (1968), ”Speedway” (1968), ”Live a little, Love a little” (1968), ”Charro!” (1969), ”The Trouble with Girls” (1969), ”Change of Habit” (1969).
În toată această perioadă, Elvis a continuat să lanseze single-uri şi albume ce atingeau primele zece poziţii în topul Billboard.
La 1 mai 1967 Elvis s-a căsătorit cu Priscilla Beaulieu în Las Vegas, iar în 1 februarie 1968 se năştea fiica lor, Lisa Marie.
La începutul anului 1969 a revenit în Memphis unde a înregistrat două albume extraordinare – ”From Elvis in Memphis” şi ”From Memphis to Vegas, From Vegas to Memphis” – ce conţineau, printre altele, marile hituri ”In the Ghetto”, ”Suspicious Minds”, ”Don’t Cry Daddy” şi ”Kentucky Rain”.
În martie 1969, Presley s-a reîntors pe platourile de filmare pentru ultimul său film – ”Change of Habit”.
În august acelaşi an, a susţinut în Las Vegas o serie de spectacole, stabilind un nou record în ceea ce priveşte audienţa în acest oraş, iar la sfârşitul anului 1969 a fost lansat single-ul ”Suspicious Minds”.
În februarie 1970 a înregistrat un album live în Las Vegas ce poartă numele ”On Stage”, iar în noiembrie, acelaşi an, a apărut documentarul ”That’s The Way It Is”, care a avut un mare succes.
Din acest moment şi până în august 1977, viaţa lui Elvis a fost un şir nesfârşit de concerte şi turnee, apariţii la emisiuni de televiziune, înregistrări de albume şi de single-uri.
În ianuarie 1973, în premieră, a fost transmis prin satelit show-ul ”Aloha from Hawaii”, fiind vizionat în direct în 36 de ţări de pe toate continentele, audienţa estimată fiind de 1,5 miliarde telespectatori.
În octombrie 1973 a divorţat de Priscilla, care s-a mutat după scurt timp din reşedinţa de la Graceland împreună cu Lisa Marie.
Pe mai departe, stresul turneelor şi lipsa de odihnă încep să-şi spună cuvântul, Elvis având nevoie de mai multe spitalizări. Tot în această perioadă a început să ia diverse pastile energizante şi tot felul de alte droguri.
La 16 august 1977, întors la Graceland, Elvis a pregătit ultimele detalii în legătură cu spectacolul pe care urma să-l susţină în Portland (Maine) a doua zi şi apoi s-a retras pentru a se odihni.
A fost găsit mort abia a doua zi, la doar 42 de ani, cauza fiind un infarct miocardic cauzat de regim alimentar dezordonat, combinat cu efectul letal al medicamentelor pe care le lua de mult timp.
A fost înmormîntat în grădina din spatele reşedinţei sale, Graceland, din oraşul Memphis, devenită apoi loc de pelerinaj pentru fanii din întreaga lume. De atunci au apărut zeci şi zeci de scenarii şi terorii, care mai de care şocante, despre dispariţia sa. Cea mai cunoscută este teroria conform căreia Elvis nu ar fi murit, ci s-ar fi ascuns sub o altă identitate.
La autopsie, s-au găsit 14 substanţe interzise în corpul său, între care se numărau codeină, morfină, valium, nembutal, butabarbital. Acestea proveneau de la medicamentele pe care medicul său, George Nichopoulos i le administra. 10.000 de pastile ucigaşe se estimează că i-a prescris acesta lui Elvis pe parcursul unui an, înainte să moară. Artistul ajunsese să cântărească 130 de kilograme şi nu se mai ţinea pe picioare.
Din palmaresul lui Elvis Presley amintim: sute de discuri de aur sau platină primite pentru numărul record de discuri vândute (peste un miliard), 14 nominalizări la premiile Grammy, dintre care trei câştigate (pentru albumul ”How Great Thou Art” – 1967, albumul ”He Touched Me” – 1972 şi pentru înregistrarea live a cântecului ”How Great Thou Art” – 1974), premiul pentru întreaga carieră decernat la vârsta de numai 36 de ani.
Cariera sa copleşitoare cuprinde 31 de filme şi două documentare, 64 de albume de studio sau live, 149 de single-uri şi sute de concerte.
Post-mortem, în 1984, i s-a decernat de către Blues Fundation din Memphis premiul W.C. Handy pentru păstrarea în viaţă a blues-ului în muzica sa.
În 1986 a fost în primul grup de cântăreţi ce a intrat în Rock-and-Roll Hall of Fame, pe 8 ianuarie 1993, Serviciul Poştal American lansat un timbru poştal comemorativ cu imaginea lui Elvis, iar în 1998 a fost introdus în Country Music Hall of Fame.
În anul 1997, cu ajutorul tehnologiei, prin realizarea unei holograme, a fost pus în scenă un concert extraordinar numit ”Elvis in Concert ’97” în Memphis, la Mid-South Colloseum. Elvis a fost acompaniat de peste 30 dintre foştii săi colegi de turnee împreună cu Orchestra Simfonică din Memphis.
Ulterior, în 1999 a avut loc un turneu şi în Europa.
În 2001, odată cu intrarea sa în Gospel Music Hall of Fame, Presley a devenit singurul interpret membru al tuturor celor trei Hall of Fame.
În 2017, la 40 de ani de la moartea legendarului star, doctorul lui Elvis Presley, George Nichopoulos, nu a putut să meargă în lumea celor drepţi până ce nu a mărturisit că l-a omorât pe marele star rock, susţinea atunci “National Enquirer”. “Eu l-am ucis pe Elvis Presley!” Aşa ar fi spus medicul personal al regelui Rock ‘n’ Roll-ului, George Nichopoulos, pe patul de moarte.
Un fapt mai puțin știut este că Elvis, pe lângă concertele de caritate pe care le susţinea periodic, avea obiceiul de a-i întreține pe cei din jurul lui: prieteni, familie, chiar și necunoscuţi, plătindu-le facturile și datoriile, spitalizările, cumpărându-le case sau întreținându-le familiile. Mulți ani de zile acesta a dăruit mai mult de o mie de dolari pe an fiecăruia dintre chitariștii ce locuiau în Memphis, iar activitatea caritabilă a acestuia continuă și în zilele noastre prin intermediul Elvis Presley Charitable Foundation.
