Contextul descoperirii
Pe 14 ianuarie 1506, într-o podgorie aflată în apropierea bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma, o descoperire impresionantă avea să marcheze începutul unei noi etape pentru studiul artei antice: grupul statuar „Laocoon și fiii săi”. Executată din marmură albă, această lucrare monumentală, cu o înălțime de 2,42 metri, aparține perioadei elenistice și ilustrează una dintre cele mai dramatice scene ale mitologiei grecești.
Grupul îi înfățișează pe preotul troian Laocoon și pe cei doi fii ai săi, sufocându-se în strânsoarea mortală a doi șerpi marini trimiși de zei. Povestea este extrasă din mitologia legată de Războiul Troian, fiind menționată în special de Vergiliu în „Eneida”. Scena surprinde un moment de luptă și suferință, reflectând virtuozitatea sculptorilor eleniști în a reda expresii dramatice și mișcări complexe.
Descoperirea și impactul asupra artei renascentiste
Lucrarea a fost descoperită întâmplător de un fermier, care a raportat descoperirea autorităților. Papa Iulius al II-lea, un mare susținător al artelor, a fost imediat informat și a trimis o echipă condusă de arhitectul Giuliano da Sangallo să examineze descoperirea. Michelangelo, aflat la Roma în acea perioadă, a fost unul dintre cei care au studiat cu entuziasm lucrarea, fiind profund influențat de măiestria detaliilor.
Imediat după descoperire, grupul statuar a fost plasat în colecția papală de la Vatican. Redescoperirea sa a avut un impact major asupra artei renascentiste, contribuind la revitalizarea interesului pentru arta clasică. Sculptori precum Michelangelo și Rafael au fost inspirați de dinamismul, anatomia detaliată și expresivitatea lucrării, influențând astfel dezvoltarea sculpturii și picturii renascentiste.
Caracteristici artistice și chestiuni inedite
Grupul statuar este realizat dintr-un singur bloc de marmură și este atribuit sculptorilor greci Agesandros, Polydoros și Athenodoros din Rodos, potrivit unei inscripții menționate de Pliniu cel Bătrân. Această lucrare este considerată una dintre cele mai impresionante reprezentări ale suferinței umane și ale luptei împotriva destinului.
Una dintre controversele legate de sculptură privește poziția brațului drept al lui Laocoon, care lipsea la momentul descoperirii. Ulterior, brațul a fost completat într-o poziție extinsă, dar o nouă descoperire în secolul al XX-lea a arătat că acesta ar fi fost de fapt îndoit, poziție care a fost restaurată.
Importanța și moștenirea culturală
„Laocoon și fiii săi” este un simbol al artei elenistice, reflectând rafinamentul tehnic și capacitatea artiștilor antici de a captura emoții intense și povești mitologice complexe. De-a lungul timpului, sculptura a fost percepută ca un model ideal de perfecțiune artistică, fiind studiată de artiști, istorici și iubitori de artă.
Unde se află acum grupul statuar?
Astăzi, grupul statuar „Laocoon și fiii săi” se află expus în Muzeele Vaticanului, în secțiunea dedicată artei clasice. Vizitat de milioane de oameni anual, acesta rămâne unul dintre cele mai emblematice exemple ale moștenirii culturale elenistice, păstrând vie legătura cu trecutul antic. Descoperirea din 1506 este nu doar o piatră de hotar pentru arta Renașterii, ci și o mărturie a continuității și fascinației pentru frumusețea și complexitatea artei clasice, care inspiră și astăzi generații întregi.
(Autor: Alexandru Eduard Balaci)
Bibliografie
https://www.bbc.com/culture/article/20210721-laocon-and-his-sons-the-ultimate-expression-of-suffering
https://www.museivaticani.va/content/museivaticani/en/collezioni/musei/museo-pio-clementino/Cortile-Ottagono/laocoonte.html
https://www.royalacademy.org.uk/art-artists/work-of-art/laocoon-and-his-sons-roman-version-of-a-lost-greek-original