Revista presei internaţionale – 14 ianuarie 2025

Conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu continuă să fie în centrul atenției presei internaționale, la ordinea zilei fiind speculațiile referitoare la posibila lor evoluție după instalarea lui Donald Trump la Casa Albă.
„Soldații nord-coreeni înregistrează pierderi grele într-un război care nu-i al lor, desfășurat într-un loc pe care nu-l cunosc, în vreme ce guvernul lor îi ascunde propriului popor această mobilizare”, scrie The New York Times, referindu-se la războiul Rusiei din Ucraina. „Președintele ucrainean profită de implicarea trupelor nord-coreene de partea Rusiei pentru a încerca să obțină mai mult sprijin de la aliați. Coreea de Sud invocă și ea alianță militară tot mai strânsă dintre Coreea de Nord și Rusia, considerând-o un motiv de îngrijorare pe plan internațional.” Între timp continuă speculațiile pe tema unei întâlniri Trump-Putin, pe care primul o dă drept probabilă, iar al doilea o infirmă, cel puțin pe moment. Ziarul elvețian Le Temps a confirmat că guvernul elvețian s-a declarat pregătit să găzduiască o posibilă întâlnire între Trump și Putin, „atunci când ambii conducători o vor dori, pentru a discuta o soluție la războiul din Ucraina”. Site-ul de știri ungar Hirado.hu scrie, citând un expert: „Viktor Orbán are relații bune cu ambele părți, așa că dacă Trump și Putin vor dori să se întâlnească la Budapesta, Ungaria se va pregăti pentru acest eveniment și le va asigura securitatea ambelor părți”. Expertul a mai precizat că „Zelenski nu va fi invitat”. În schimb, „premierul slovac Robert Fico l-a invitat luni pe președintele ucrainean la discuții privind tranzitul de gaze, pe fondul unei dispute” privind gazele ruseşti pentru Europa, oprite „de la începutul lunii următoare, din cauza expirării unui acord de tranzit între Rusia şi Ucraina”, informează agenția Reuters. Dar Zelenski îl criticase dur duminică pe Fico, reține publicația spaniolă 20 Minutos. El a declarat: „Mulți din Europa l-au avertizat că a nu face nimic și a aștepta nu e o opțiune. Dar adevărata problemă e că el pariază pe Moscova, nu pe propria țară, nu pe o Europă unită și, cu siguranță, nu pe bunul simț. De la început a fost un pariu pierdut.” În Marea Baltică persistă senzația de război hibrid, transmite Euronews: „Suedia va trimite până la trei nave de război în Marea Baltică. O operațiune care se înscrie într-o încercare mai amplă a NATO de a-și consolida prezența militară în zonă pentru a preveni posibile noi acțiuni de sabotaj contra infrastructurii subacvatice”. De altfel „premierul suedez Ulf Kristersson a declarat duminică că țara sa nu e în război, dar nici în pace, într-un discurs în care a subliniat importanța consolidării securității împotriva «atacurilor hibride» și a altor amenințări”, consemnează spaniolul La Razon. Publicația bulgară Sega, citând o investigație a jurnaliștilor germani de la Die Zeit, trece în revistă nu mai puțin de „50 de atacuri hibride împotriva a 13 state din Europa”. Ei observă de asemenea o schimbare de tactică: „Rusia nu mai trimite agenți instruiți, ci recrutează localnici contra cost”. În cazul României sunt menționate: „Iulie 2024. Un cetățean columbian reținut pentru pregătirea unei diversiuni împotriva unor întreprinderi și a unei infrastructuri critice”, respectiv „2024. Presupusă încercare de a influența alegerile prezidențiale.” La rândul său, săptămânalul britanic The Economist observă că și Rusia „a luat foc în urma a sute de atacuri prin incendiere”, fenomen pus de Kremlin pe seama unei „campanii de subversiune și război psihologic”. Un prim val de incendieri, în 2022, vizând centre de recrutare și secții de poliție, e pus pe seama protestelor anti-război, în vreme ce valul actual, comis preponderent de pensionari, pare a fi alimentat „mai degrabă prin manipulare și coerciție”, după modelul escrocheriilor telefonice.
O temă aparte legată de conflictul din Ucraina o constituie lipsa de viziune a Europei, uneori abordată și în contextul schimbărilor din SUA ori al transformărilor ordinii mondiale. Cotidianul portughez Jornal de Notícias abordează într-un editorial „Agonia lentă a Europei”. „E acest context de rivalitate între marile puteri, în principal între China și SUA, cel care face ca restul planetei, inclusiv Europa, să aștepte fără să știe prea bine ce-i de făcut. SUA doresc în mod clar să se desprindă de Europa pentru a se concentra pe Asia. Eventualul proces de pace din Ucraina va fi gestionat de o Europă tot mai divizată, afectată de acel păcat originar: e mai preocupată de respectarea regulilor interne decât de reacția rapidă la schimbări de paradigmă. Europa a fost unul dintre principalii beneficiari ai globalizării, dar din păcate pentru ea acea lume nu mai există. Riscă să intre într-o agonie lentă.” „Cusăturile NATO se destramă”, titrează ziarul turc Milliyet, care sub pretextul unei analize geopolitice reiterează obișnuitele atacuri ale presei lui Erdogan la adresa SUA. Autorul reușește, între altele, s-o eticheteze „extremistă de dreapta” pe Elena Lasconi, pentru a conchide la final că NATO nu e decât o „«bâtă americană» căreia i-a expirat termenul de valabilitate”. Portalul european Politico semnalează că firmele din UE care refuză să se retragă din Rusia i-au adus Kremlinului venituri de 3 miliarde de euro din impozite pentru a-și alimenta mașinăria de război. 827 de companii din UE operează în Rusia, generând venituri totale de 79 de miliarde de euro, iar taxa pe profitul corporatist va crește anul acesta de la 20 la 25%. Revista americană The Atlantic consideră că în Europa a început deja un război mai amplu, reprezentat de campania de sabotaje a Moscovei. Dar tot răul ar putea fi spre bine: „Combinația dintre agresiunea lui Putin și indiferența lui Trump ar trebui să constituie pentru Europa ocazia de a prelua frâiele propriei apărări. Primul pas vital al acestei realizări e să admită ce se petrece deja: să-i spună războiului «război»”. Altă revistă americană, Foreign Policy, îi reproșează Europei că nu s-a trezit la realitate nici în 2014, când Putin a anexat Crimeea, nici măcar acum, când „neagă că amenințarea Rusiei ar fi reală”. Nu lipsește însă nici aici doza de optimism: sprijinul pentru Ucraina și pentru consolidarea militară a UE rămâne ridicat la nivelul populației. Dar „publicul merită să cunoască adevărul despre amenințarea rusă, oricât de neplăcut ar fi. Dacă reacția electoratului la Ucraina ne arată ceva, acel lucru e că, dacă i se explică miza, e dispus să acționeze corect, chiar și cu costuri enorme pentru el însuși.” În fine, și revista Foreign Affairs ține să-i transmită Europei că amenințarea cea mare la adresa ei nu e Trump, ci „politica militară deficientă și stagnarea pieței unice”. Trump, din contră, schimbând regulile jocului ar „putea sili UE să se adapteze și să-și exploateze în sfârșit propria forță economică pentru a-și construi propria armată, de unde și o Europă mai puternică și mai unitară”.
În ce privește Orientul Mijlociu, presa e din nou captivată de promisiunea unui acord de încetare a focului în Gaza, oricât de improbabilă s-a dovedit ea a fi de mai bine de un an. Ziarul italian La Stampa reține: „Qatar a afirmat că Israelul și Hamas au primit o versiune «finală» a propunerii, deși un oficial israelian a negat ulterior afirmația. Declarațiile de la Washington, Ierusalim și Doha par să arate că e momentul potrivit pentru un acord de eliberare a ostaticilor ținuți captivi de Hamas în Gaza vreme de 15 luni și o încetare a focului în Fâșie”. BBC subliniază însă opoziția israeliană față de acord: „Zece membri ai coaliţiei de guvernare i-au trimis premierului Benjamin Netanyahu o scrisoare în care îşi exprimă opoziţia faţă de acordul de încetare a focului. Ministrul israelian al finanţelor, Bezalel Smotrich – de extrema dreaptă – a declarat că «Israelul trebuie să deschidă porţile iadului în Gaza până când Hamas se va preda necondiţionat»”. Săptămânalul francez Courrier International consemnează că „Trump presează Israelul și Hamas să ajungă la o încetare a focului înainte de învestirea lui în funcţie” și observă că „deşi nu şi-a preluat încă mandatul, Trump exercită deja influență în cele patru colțuri ale globului”. Cotidianul israelian The Jerusalem Post sesizează „O ocazie perfectă ca Trump să-i dea șah-mat Iranului, stabilizând Orientul Mijlociu”. „Nivelul fără precedent de vulnerabilitate a Iranului, cuplat cu natura periculoasă a programului său nuclear, creează o ocazie viabilă pentru o acțiune militară preventivă limitată care să elimine din calcul acel pericol.” Săptămânalul britanic The Spectator împărtășește aceeași opinie: „Republica Islamică se află în cel mai jos punct din ultimii 40 de ani”, pe lângă faptul că „a încercat recent să-l asasineze” pe Trump. Teheranul a pierdut Siria și Libanul, e în criză economică și suferă de instabilitate internă, pe lângă faptul că Israelul i-a distrus apărarea antiaeriană. Spectator nu anticipează însă vreo lovitură militară a „celui mai puțin intervenționist președinte american de după 1941”, ci aplicarea politicii de „presiune maximă” pentru a stimula o schimbare de regim din interior.
Dată fiind situația electorală inedită din România, numele ei apare în două ziare de renume. Le Monde relatează că „extrema dreaptă, ai cărei susținători au manifestat duminică pe străzile Bucureștilor, exploatează anularea alegerilor din cauza ingerinței Rusiei, care continuă să șocheze o parte din populație”, pentru a conchide la final că „țara rămâne suspendată între două viziuni asupra viitorului său: ancorarea în spațiul euro-atlantic sau revenirea în sfera de influență rusă. Viitorul României se va decide atât la urne cât și în stradă”. The Financial Times publică o analiză în care leagă anumite tendințe electorale globale de încrederea în guvernare și stadiul de dezvoltare al țărilor. Astfel, în lumea dezvoltată publicul și-a pierdut încrederea în conducere – în principal din cauza „inflației, imigrației și inegalității” – și în 2024 a concediat majoritatea covârșitoare a guvernelor testate în alegeri, pe când în lumea în curs de dezvoltare asistăm la o tendință inversă. România e menționată la predicțiile pentru 2025, în rândul țărilor supuse tendinței din lumea dezvoltată: „Puterea se îndreaptă spre înfrângere la alegerile naționale din Polonia și România”, tot așa cum, conform sondajelor, „va pierde alegerile generale din 2025 în toate cele trei țări dezvoltate în care vor avea loc: Germania, Australia și Canada”.

Andrei Suba, RADOR