Autor:Alexandru Eduard Balaci
Introducere
Unirea de la 24 ianuarie 1859 reprezintă unul dintre cele mai importante momente din istoria României, fiind considerată primul pas concret spre constituirea statului național român modern. Actul unirii între Moldova și Țara Românească a fost posibil datorită unui context internațional favorabil și a unui efort comun al elitelor politice din ambele principate.
Context istoric
La mijlocul secolului al XIX-lea, Principatele Române erau sub suzeranitate otomană, dar beneficiau de protecția marilor puteri europene. Tratatul de la Paris din 1856, încheiat într-un context favorabil după Războiul Crimeii, a adus problema unirii Principatelor în atenția comunității internaționale. Prin acest tratat, marile puteri au permis organizarea unor Adunări ad-hoc în ambele principate, pentru a consulta dorințele populației. Majoritatea covârșitoare a susținut unirea într-un singur stat.
Alexandru Ioan Cuza: portret al domnitorului Unirii
Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) a fost ales domnitor al Moldovei pe 5 ianuarie 1859 și al Țării Românești pe 24 ianuarie același an, printr-un act politic ingenios care a demonstrat unitatea și voința națională. Provenind dintr-o familie boierească din Moldova, Cuza a fost un om al vremurilor sale: educat, carismatic, și cu o viziune modernizatoare. Deși a avut doar un mandat de 7 ani (1859-1866), domnia sa a fost marcată de reforme profunde.
Personalități implicate în actul Unirii
Unirea nu ar fi fost posibilă fără contribuția unei pleiade de personalități, printre care:
- Mihail Kogălniceanu – unul dintre cei mai influenți oameni politici ai vremii, apropiat al lui Cuza și promotor al reformelor.
- Ion C. Brătianu – lider politic important și susținător al Unirii.
- Costache Negri – diplomat și patriot moldovean, activ în promovarea Unirii la nivel internațional.
- Barbu Catargiu – lider conservator care a sprijinit Unirea.
Mai puțin știut:
- Alegerea lui Cuza ca domnitor al ambelor principate a fost rezultatul unei strategii politice ingenioase. Deoarece marile puteri nu acceptaseră explicit unirea completă, soluția alegerii aceleiași persoane ca domnitor în ambele principate a fost o mișcare surprinzătoare.
- Actul Unirii a fost sărbătorit cu entuziasm popular în ambele Principate, iar Cuza a fost primit ca un erou național.
Reformele lui Alexandru Ioan Cuza
Domnia lui Cuza a fost marcată de reforme fundamentale, printre care:
- Reforma agrară (1864) – A oferit pământ țăranilor eliberându-i de obligațiile față de boieri, consolidând astfel baza economică a statului.
- Legea instrucțiunii publice – A introdus învățământul primar obligatoriu și gratuit.
- Codurile de legi – A fost elaborat un nou cod civil și unul penal, bazate pe modelul francez.
- Reforma electorală – A introdus un sistem electoral mai larg, dar încă limitat la elite.
Impact și reacții internaționale
Unirea Principatelor a fost recunoscută oficial de marile puteri europene abia în 1862, când Moldova și Țara Românească au devenit formal un singur stat cu numele de Principatele Unite Române. Marile puteri, precum Franța lui Napoleon al III-lea, au sprijinit Unirea, în timp ce Imperiul Otoman și Austria au manifestat inițial rezerve. Cu toate acestea, diplomația românească a reușit să evite conflictele majore.
Prezența în ecranizări și literatură
Unirea de la 1859 a inspirat numeroase opere literare și producții cinematografice. Printre acestea se numără filme precum „Alexandru Lăpușneanu” (deși nu direct despre Cuza, evocă epoca medievală moldoveană) și opere dramatice care au portretizat perioada unirii. Scriitori precum Mihail Kogălniceanu și alți intelectuali ai vremii au lăsat relatări esențiale despre acest eveniment.
Concluzie
Unirea din 1859 a fost mai mult decât un act politic: a fost un simbol al dorinței de unitate și modernizare a românilor. Reformele și viziunea lui Alexandru Ioan Cuza au pus bazele dezvoltării statului român, iar ecoul acestui eveniment rămâne un reper în istoria națională.
Bibliografie