Alexandru Ioan Cuza – arhitectul României Moderne. Reformele care au schimbat destinul Principatelor

Autor :Alexandru Eduard Balaci

Introducere

Alexandru Ioan Cuza, figura centrală a Unirii Principatelor Române, rămâne unul dintre cei mai influenți lideri din istoria României. Născut într-o familie boierească, Cuza a fost un om al contrastelor: un intelectual rafinat, dar impulsiv; un lider vizionar, dar uneori contestat pentru metodele sale directe. A fost un adept al modernizării, inspirat de valorile europene ale timpului, dar și un negociator abil, capabil să unească tabere divergente într-o perioadă plină de frământări politice.
Stilul său de guvernare era direct și decis, dar nu lipsit de controverse. Se încadra perfect între reformatorii vremii, lucrând alături de personalități precum Mihail Kogălniceanu, unul dintre principalii arhitecți ai reformelor sale. Cuza a fost totodată și un om cu defecte personale evidente: viața sa personală tumultuoasă și deciziile uneori autoritare au atras critici atât din interiorul țării, cât și din partea marilor puteri europene. Cu toate acestea, reformele sale au pus bazele României moderne.

Reforma agrară (1864): „Pământ și libertate pentru țărani”

Ce aducea nou?

Prin legea rurală din 1864, Cuza a desființat clăca și a împroprietărit peste 400.000 de familii de țărani cu pământ. Reforma era o premieră în Europa de Est, unde iobăgia domina încă structurile sociale.

Impact imediat

Această reformă a fost extrem de bine primită de țărani, care au văzut-o ca pe o eliberare de sub povara exploatării boierești. Totuși, reforma a fost privită cu scepticism și chiar ostilitate de către marii proprietari de pământ, care au pierdut o parte semnificativă din moșii.

Pe termen lung

Această reformă a schimbat radical structura socială și economică a României, creînd o clasă rurală mijlocie și reducând tensiunile sociale. Totuși, suprafețele mici de pământ nu au fost suficiente pentru a asigura o prosperitate reală, iar problema agrară a rămas un subiect sensibil în deceniile următoare.

Reforma electorală: primul pas spre democratizare

Ce aducea nou?

Legea electorală din timpul domniei lui Cuza a introdus votul cenzitar, extinzând dreptul de vot la o parte mai mare a populației, deși încă limitat la categoriile mai avute.

Impact imediat

Aceasta a fost un compromis între cererile burgheziei și menținerea influenței elitelor tradiționale. Reforma a fost bine primită de clasa mijlocie în formare, dar criticată de marxiști și radicali pentru că nu oferea suficient acces clasei muncitoare.

Pe termen lung

Reforma a deschis calea spre o societate mai participativă, stabilind fundamentele pentru evoluția democratică ulterioară a României.

Legea Instrucțiunii Publice: „Educația, cheia viitorului”

Ce aducea nou?

Această lege, promulgată în 1864, a introdus obligativitatea și gratuitatea învățământului primar. De asemenea, s-au pus bazele unei rețele naționale de școli și s-au deschis primele școli publice pentru fete.

Impact imediat

Reforma a fost primită cu entuziasm de către familiile din mediul rural și urban, dar s-a lovit de lipsa infrastructurii și a cadrelor didactice calificate. Totuși, a marcat o schimbare esențială în mentalitatea societății românești.

Pe termen lung

A crescut rata alfabetizării și a pus bazele unui sistem educațional modern, contribuind la formarea unei generații de cetățeni mai implicați social și politic.

Reforma fiscală: modernizarea economiei

Ce aducea nou?

Cuza a centralizat sistemul fiscal, introducând impozite uniforme și eliminând privilegiile fiscale ale unor clase sociale. A fost creată Casa de Depuneri și Consemnațiuni, precursorul actualei CEC Bank.

Impact imediat

Această reformă a dus la creșterea veniturilor statului, dar a generat nemulțumiri în rândul boierimii și al clerului, care au pierdut beneficii importante.

Pe termen lung

A fost un pas important spre un stat modern, capabil să-și finanțeze proiectele de dezvoltare națională.

Legea secularizării averilor mănăstirești (1863): independența economică a statului

Ce aducea nou?

Prin această lege, statul român a preluat averile mănăstirești „închinate”, adică cele aflate sub controlul bisericilor din străinătate, eliberând astfel circa 25% din suprafața agricolă a țării.

Impact imediat

Legea a fost extrem de populară în rândul populației, dar a atras critici din partea Bisericii Ortodoxe și a unor cercuri internaționale. A permis statului să investească mai mult în infrastructură și în dezvoltare economică.

Pe termen lung

Această reformă a consolidat autoritatea statului asupra resurselor sale și a fost un model pentru alte țări din regiune.

Cum au fost primite reformele

Reformele lui Alexandru Ioan Cuza au fost întâmpinate cu reacții mixte. În mediul rural, țăranii au primit cu entuziasm împroprietărirea din 1864, considerând-o o eliberare de sub jugul clăcii. Cu toate acestea, boierii, afectați direct de aceste măsuri, și-au exprimat dezaprobarea, considerându-le o amenințare la adresa statutului și averii lor. Reforma electorală a fost apreciată de clasa de mijloc emergentă, dar insuficientă pentru radicalii vremii, care doreau mai multă incluziune democratică.

La nivel instituțional, secularizarea averilor mănăstirești a întâmpinat o opoziție acerbă din partea Bisericii Ortodoxe, dar a fost sprijinită de liberalii moderați, care vedeau în aceasta o consolidare a statului modern.

Critici și aliați

Criticile la adresa lui Cuza au venit nu doar din partea conservatorilor, ci și din partea radicalilor și a unui segment al clasei politice care considera că metodele sale autoritare subminau echilibrul puterilor. Totuși, printre cei mai importanți aliați s-au numărat Mihail Kogălniceanu și alți membri ai Partidei Naționale, care împărtășeau viziunea sa de modernizare. În plan personal, viața tumultuoasă a lui Cuza a fost și ea subiect de critici, afectând uneori percepția publică asupra domniei sale. Totuși, sprijinul său constant pentru modernizarea instituțiilor și democratizare i-a consolidat reputația pe termen lung.

O chestiune inedită o reprezintă maniera în care Cuza a folosit tactici de tip realpolitik pentru a evita implicarea marilor puteri în reformele sale interne. De exemplu, a reușit să păstreze un echilibru între Imperiul Otoman și Rusia, obținând astfel mai multă autonomie pentru Principatele Române. De asemenea, este notabil faptul că, în ciuda stilului său autoritar, Cuza a introdus unele dintre primele măsuri de protecție socială din Europa de Est, cum ar fi învățământul primar obligatoriu. Reformele lui Cuza au fost atent observate de marile puteri europene. Franța, sub influența lui Napoleon al III-lea, a fost unul dintre principalii susținători ai modernizării României, văzând în aceasta un model de emancipare națională. Pe de altă parte, Imperiul Otoman și Rusia au privit cu suspiciune reformele, temându-se de creșterea autonomiei Principatelor și de un potențial precedent pentru alte state aflate sub dominație imperială.
Pe termen lung, măsurile lui Cuza au pus România pe harta politică a Europei, fiind un model de transformare rapidă dintr-o societate feudală într-un stat modern. Acest proces a servit drept inspirație pentru alte țări din regiune, aflate la începutul drumului spre independență și democratizare.

Bibliografie

https://historia.ro/sectiune/general/alexandru-ioan-cuza-parinte-fondator-al-romaniei-569399.html

https://romania.europalibera.org/a/unirea-1859-reformele-lui-cuza/31661505.html

https://www.britannica.com/biography/Alexandru-Ioan-Cuza

https://historia.ro/sectiune/general/reformele-lui-cuza-schimbarea-la-fata-a-romaniei-584183.html

https://historia.ro/sectiune/general/sfarsitul-tragic-al-copiilor-lui-alexandru-ioan-2206962.html

Volume

Nicolae Isar, Istoria Moderna A Românilor. Partea I, 1774-1848, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005.

Academia Română, Istoria romanilor. Tratat vol.VII volumele I-II, Editura Enciclopedică, București,2015.