Autor :Alexandru Eduard Balaci
Introducere
Unirea Principatelor Române din 1859 a fost un moment de cotitură în istoria națională, reflectat amplu în presa vremii, atât pe plan intern, cât și internațional. Publicațiile și jurnaliștii epocii au jucat un rol esențial în informarea și mobilizarea opiniei publice, contribuind la consolidarea idealului unirii.
Presa românească și personalitățile implicate
În perioada premergătoare și în timpul Unirii, mai multe publicații au susținut fervent cauza unirii:
– „Steaua Dunării”: fondată de Mihail Kogălniceanu, această publicație a fost un pilon al mișcării unioniste, promovând ideile de unitate și reformă.
Vasile Alecsandri avea 35 de ani când publica, în nr. 31 din 9 iunie 1856, celebra poezie „Hora Unirii” în revista vremii „Steaua Dunării”, fondată de Mihail Kogălniceanu la 1 octombrie 1855. Era un alt început al literaturii unioniste, după multe încercări ale pașoptiștilor, iar textul avea să devină, de atunci până în zilele noastre, cel mai important simbol literar al evenimentului de la 1859.
„Steaua Dunării” se recomanda ca „jurnal politic, literar și comercial” și era principalulziar unionist, care a reunit rapid militanți ai acestei mișcări, între care Vasile Alecsandri era un exponent principal, alături de V.A. Urechia, Costache Negri, Costache Negruzzi, Alecu Donici, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Dimitrie Bolintineanu, C.A. Rosetti, G. Sion și alți intelectuali ai timpului. Articolele politice cereau unirea și drepturi suverane pentru teritoriile românești, idei care interesau presa acelor vremuri.”
Ca și revista „Dacia literară”, înființată de Kogălniceanu la 1 martie 1840 și suspendată de cenzură după doar patru apariții, „Steaua Dunării” a fost la rândul ei suspendată, tot de cenzură, la un an de la apariție. Va fi editată mai târziu, din 14 decembrie 1856 până la 1 mai 1858, în limba franceză, la Bruxelles, sub numele „LʼÉtoile du Danube”. Din noiembrie 1858, revista revine la Iași, fuzionând în anul următor cu publicația „Zimbrul şi Vulturul”, apărând astfel cu titlul „Steaua Dunării. Zimbrul şi Vulturul”.
Presa, noul vector formator de opinie în rândul intelectualității și elitelor, a fost un ”solvent” al strângerii rândurilor în jurul ideii unioniste. De altfel, și Vasile Alecsandri a înființat, tot în 1855, și tot la Iași, revista „România literară”, o publicație cultural-politică emancipată ideologic, dar total incomodă pentru puterile europene, precum și pentru grupările interne care nu sprijineau Unirea Principatelor, motiv pentru care nu va rezista decât un an. A pronunța ”România”, în 1855, era un act de curaj al unioniștilor care se gândeau la suveranitatea teritoriilor românești unite.
„Zimbrul”: un alt ziar important al vremii, care a militat pentru unirea Principatelor și modernizarea societății românești.
„Zimbrul şi Vulturul” este un titlu de gazetă foarte bine cunoscut, mai ales de cei care au studiat istoria presei româneşti sau istoria literaturii române. La vremea respectivă, multe bucăţi literare apăreau în gazete, puţine la număr. Avem privilegiul de a citi rândurile lui A.V. Urechia, binecunoscutul creator de biblioteci, al cărui nume îl poartă Biblioteca publică din Galaţi.
Acesta nota într-un jurnal al său, în 1859, că „împreună cu amicul meu Iancu Codrescu, am redactat, mai mult timp ziarul unionist liberal «Zimbrul şi Vulturul», care avea în programul său cele patru puncte proclamate de Divanul ad-hoc. Apoi, am contopit acest jurnal cu «Steaua Dunării», la care lucrau Kogălniceanu şi Mălinescu. Nemuritoare va fi în istoria presei române lupta dusă de aceste jurnale pentru triumful cauzei naţionale”. Chiar din simpla denumire a gazetei ne dăm seama care era orientarea sa. „Zimbrul” era stema Moldovei, iar „Vulturul” reprezenta stema Ţării Româneşti.
Alăturarea acestor două steme era foarte clară în titlul gazetei, fiind evident faptul că se făcea propagandă pentru unirea Principatelor Române, unire dorită de toţi cei care la 1848 făcuseră Revoluţia din ţările române, unire care era un deziderat bine cunoscut al intelectualităţii progresiste. Aceste două reprezentări, Zimbrul şi Vulturul, au fost şi imortalizate pe monede, ori pe timbre. Se făcea propagandă subtil, promovând în cele două Principate literatura şi valorile culturii naţionale, pentru a se vedea că se constituie, de o parte şi de alta a Milcovului, o singură naţiune.
În fiecare număr al acestei gazete erau publicate câte un comentariu politic, o trecere în revistă a principalelor evenimente din străinătate, dar nu lipseau nici cronicile dramatice, pentru că spectacolele de teatru erau foarte la modă în vremea aceea. Se publicau versuri şi proză ale scriitorilor la modă sau traduceri ale scriitorilor mai ales de limbă franceză. Printre cei care au colaborat la această gazetă erau Matei Millo, Vasile Alecsandri, Hasdeu, Russo şi mulţi alţi, mai toţi intelectualii care trăiau în epocă.
Personalități precum Mihail Kogălniceanu și Nicolae Bălcescu au contribuit la aceste publicații, folosindu-și talentul jurnalistic pentru a promova idealurile naționale.
Atmosfera în presa românească
Presa vremii a reflectat o atmosferă de efervescență și entuziasm în rândul populației. Articolele erau pline de patriotism și chemări la unitate, evidențiind importanța momentului istoric. De exemplu, ziarul „Dâmbovița” relata despre încercările de asasinare a lui Alexandru Ioan Cuza, subliniind tensiunile și provocările perioadei.
Reflectarea Unirii în presa internațională
Evenimentul Unirii Principatelor a atras atenția și presei internaționale. Publicații din marile capitale europene au relatat despre dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza și despre implicațiile acestui act în contextul geopolitic al vremii. Presa franceză, de exemplu, a privit cu simpatie Unirea, văzând în ea un pas spre stabilitate în regiune. În contrast, unele publicații austriece și otomane au exprimat rezerve, temându-se de schimbările pe care unirea le-ar putea aduce în balanța puterii din sud-estul Europei.
Concluzie
Presa din perioada Unirii Principatelor a fost un actor esențial în promovarea și susținerea idealului național. Prin articolele și editorialele publicate, jurnaliștii vremii au contribuit la formarea unei conștiințe naționale și la mobilizarea populației în jurul cauzei unirii. Reflectarea evenimentului în presa internațională a demonstrat importanța sa pe scena europeană, marcând începutul recunoașterii României ca stat unitar și suveran.
Bibliografie
https://historia.ro/sectiune/general/din-presa-de-altadata-jurnalul-dambovita-si-571952.html
https://adevarul.ro/stiri-locale/buzau/cum-l-au-intampinat-buzoienii-pe-cuza-in-1859-1761845.html
