Primele semnale ale crizei climatice
Introducere
În a doua jumătate a secolului XX, comunitatea științifică a început să observe semne îngrijorătoare ale schimbărilor climatice. Consiliul Internațional pentru Știință (ICSU) a jucat un rol esențial în dezvoltarea științei climatice la nivel internațional, încă din anii 1950, prin promovarea cercetărilor și colaborărilor globale în domeniu.
Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC)
Context și inițiativă
În 1992, la Rio de Janeiro, a avut loc Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, cunoscută sub numele de „Summit-ul Pământului”. În cadrul acestei conferințe, 154 de state au semnat Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC), stabilind un cadru pentru acțiuni internaționale menite să stabilizeze concentrațiile de gaze cu efect de seră în atmosferă.
Personalități cheie
Maurice Strong, secretarul general al Summit-ului Pământului, a fost o figură centrală în organizarea și promovarea acestei convenții, aducând împreună lideri mondiali și experți pentru a discuta problemele de mediu emergente.
Protocolul de la Kyoto – primul pas concret
Adoptarea și Obiectivele
În decembrie 1997, la Kyoto, Japonia, 160 de țări au participat la negocieri care au culminat cu adoptarea Protocolului de la Kyoto. Acest protocol obliga țările industrializate să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 5,2% față de nivelurile din 1990, în perioada 2008-2012.
Provocări și controverse
Statele Unite și Australia nu au ratificat inițial protocolul, invocând preocupări legate de impactul asupra economiilor lor și de excluderea țărilor în curs de dezvoltare, precum China și India, de la obligațiile de reducere a emisiilor.
Acordul de la Paris – un nou cadru global
Context și negocieri
În 2015, la Conferința Părților (COP21) de la Paris, s-a adoptat Acordul de la Paris, un tratat internațional care vizează limitarea creșterii temperaturii globale sub 2°C față de nivelurile preindustriale, cu eforturi pentru a o limita la 1,5°C.
Contribuții Naționale Determinate (NDCs)
Fiecare țară semnatară și-a prezentat propriile angajamente, cunoscute sub numele de Contribuții Naționale Determinate (NDCs), pentru a reduce emisiile și a se adapta la efectele schimbărilor climatice.
SUA și Retragerile Controversate din Acordul de la Paris
2017: Donald Trump și prima retragere a SUA
În 2017, președintele american Donald Trump a anunțat intenția de a retrage Statele Unite din Acordul de la Paris, argumentând că acest tratat era „nedrept” pentru economia americană și că impunea costuri prea mari asupra industriei și locurilor de muncă din SUA. Administrația Trump considera că acordul punea țara într-o poziție dezavantajată față de alte națiuni, precum China și India, care aveau angajamente mai flexibile.
Retragerea oficială a SUA a intrat în vigoare pe 4 noiembrie 2020, la exact un an după ce administrația Trump a notificat oficial Națiunile Unite despre această decizie.
2021: Joe Biden și revenirea SUA
După alegerile prezidențiale din noiembrie 2020, noul președinte american, Joe Biden, a anunțat încă din prima zi de mandat (20 ianuarie 2021) că SUA va reveni în Acordul de la Paris. Procedura de reintegrare a fost rapidă, iar SUA a redevenit oficial parte a acordului pe 19 februarie 2021. Biden a declarat că schimbările climatice sunt o prioritate pentru administrația sa, reafirmând angajamentul Americii față de ținta globală de limitare a încălzirii la 1,5°C.
2025: Donald Trump revine și retrage SUA din nou
În ianuarie 2025, președintele Donald Trump a anunțat a doua retragere a SUA din Acordul de la Paris, marcând o revenire la politica sa climatică din primul mandat. Această decizie a fost justificată prin preocupări legate de impactul economic asupra industriei americane și pierderea locurilor de muncă.Retragerea oficială urmează să intre în vigoare pe 27 ianuarie 2026, conform procedurilor stipulate în acord.
Reacția internațională
- Uniunea Europeană a catalogat decizia drept „o evoluție cu adevărat nefericită”, reiterându-și angajamentul față de Acordul de la Paris.
- Miliardarul Michael Bloomberg a anunțat că va compensa oprirea contribuțiilor SUA către organismele ONU pentru climă, așa cum a făcut și în timpul primei retrageri din 2020.
- China și India au criticat retragerea, dar și-au reafirmat angajamentele climatice.
Impactul asupra negocierilor climatice
Această a doua retragere a SUA a subliniat fragilitatea acordurilor internaționale atunci când depind de voința politică a guvernelor. De asemenea, a ridicat întrebări despre viitorul diplomației climatice și despre mecanismele necesare pentru a asigura angajamente climatice pe termen lung, indiferent de schimbările politice interne ale unui stat semnatar.
Organizații și actori cheie în negocierile climatice
Organizații Internaționale
- Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP): Joacă un rol esențial în coordonarea răspunsurilor internaționale la problemele de mediu și în promovarea dezvoltării durabile.
- Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC): Furnizează evaluări științifice esențiale care informează politicile climatice globale.
Uniunea Europeană
UE și statele sale membre sunt printre cei mai mari furnizori de finanțare publică pentru acțiunile climatice la nivel mondial. În 2022, acestea au contribuit semnificativ la finanțarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice.
Societatea civilă și sectorul privat
Organizațiile non-guvernamentale, comunitățile științifice și sectorul privat au fost actori importanți în promovarea acțiunilor climatice, influențând politicile și implementând soluții inovatoare.
Provocări recente și viitoare
Finanțarea
La COP29, desfășurată în Azerbaidjan în 2024, discuțiile s-au concentrat pe stabilirea unui nou obiectiv colectiv de finanțare climatică, care să înlocuiască ținta de 100 de miliarde de dolari pe an stabilită în 2009. Țările în curs de dezvoltare solicită acum între 1.000 și 1.300 de miliarde de dolari anual, cu o pondere semnificativă de fonduri publice, ceea ce a generat tensiuni cu țările dezvoltate.
Implicarea țărilor în curs de dezvoltare
Un aspect esențial al negocierilor climatice este asigurarea unei participări echitabile a țărilor în curs de dezvoltare, care sunt adesea cele mai afectate de schimbările climatice, dar dispun de resurse limitate pentru a le combate.
Lecții învățate și drumul înainte
Negocierile climatice internaționale au evoluat semnificativ de la primele întâlniri și convenții, reflectând o conștientizare tot mai mare a urgenței crizei climatice. Deși s-au înregistrat progrese notabile, provocările persistă, iar succesul depinde de angajamentul continuu al tuturor națiunilor și actorilor implicați.
Autor:Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
https://climate-diplomacy.org/what-climate-diplomacy
https://www.c2es.org/content/history-of-un-climate-talks/
https://moderndiplomacy.eu/2025/02/09/u-s-withdrawal-and-politics-of-paris-climate-agreement/
