Miezul Pământului este mai puțin solid decât se credea anterior și este posibil să fi suferit modificări structurale ale formei sale în ultimele două decenii, care ar fi situate lângă suprafața sa. Modificările din apropierea limitei nucleului interior sunt cel mai probabil rezultatul deformării vâscoase, schimbându-i forma și deplasându-se la limita de suprafață a nucleului interior, indică un studiu publicat în „Nature Geoscience”.
Cea mai clară cauză a schimbării structurale este interacțiunea dintre nucleul interior și exterior, consideră echipa de cercetare, potrivit autorului principal, John Vidale, de la Universitatea din California de Sud. „Se știe că nucleul exterior topit este turbulent, dar nu s-a observat că turbulența sa perturbă vecinul său, nucleul interior, la scară de timp umană”, a explicat Vidale. Studiul arată pentru prima dată că nucleul exterior deranjează „probabil” nucleul interior, a adăugat geologul, iar aceste schimbări pot ajuta la îmbunătățirea înțelegerii proprietăților și structurii sale. Se crede că nucleul interior solid al Pământului joacă un rol important în menținerea câmpului magnetic al planetei. Cercetările anterioare au sugerat că miezul interior a suferit modificări de rotație sau de formă în timp, dar nu ambele simultan.
Pământul este alcătuit din mai multe straturi: scoarţa, mantaua, nucleul exterior și nucleul interior, acesta din urmă situat la 5.000 de kilometri sub suprafață. Acest miez interior este ancorat de gravitație în miezul exterior lichid topit și până acum se credea a fi o sferă solidă. Un studiu recent a arătat că nucleul interior a trecut de la rotație mai rapidă la una mai lentă decât restul Pământului în jurul anului 2010. Noul studiu a folosit date seismice – inclusiv 121 de cutremure repetate din 42 de locații din apropierea Insulelor Sandwich de Sud din Antarctica între 1991 și 2024 – pentru a face lumină asupra a ceea ce se întâmplă în nucleul interior. În timp ce proprietățile undelor seismice generate de perechile de cutremure care au trecut prin nucleul interior sunt coerente, cele care doar l-au atins sunt diferite, ceea ce autorii spun că se explică cel mai bine prin modificări temporare ale formei nucleului interior. Autorii sugerează că acest proces este cel mai probabil rezultatul atracției prin anomalii de densitate în mantaua inferioară sau al tragerii prin flux convectiv în miezul exterior, dar că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a oferi o explicație mai definitivă. Descoperirea deschide ușa pentru dezvăluirea dinamicilor ascunse anterior în adâncul nucleului Pământului și poate duce la o mai bună înțelegere a câmpurilor termice și magnetice ale Pământului, a adăugat Vidale. (www.20minutos – 10 februarie)/rcostea
RADOR RADIO ROMÂNIA (14 februarie)
