Se împlinesc 95 de ani (1930) de la descoperirea celei de-a noua planete a sistemului solar, Pluto (numită și Pluton, în special în lucrări mai vechi), de către astronomul american Clyde Tombaugh, de la Observatorul Lowell, aflat la Flagstaff, statul Arizona. Planeta Pluto este cea mai îndepărtată dintre planetele sistemului nostru solar şi poate fi văzută numai cu instrumente foarte puternice. Din 2006 Uniunea Astronomică Internaţională i-a acordat statutul de planetă pitică şi tot atunci s-a descoperit că Pluto pare mai degrabă un asteroid. În luna octombrie 2015, specialiştii NASA (National Aeronautics and Space Administration) au anunţat că primele imagini color ale învelişului de ceaţă din atmosfera planetei pitice Pluto, surprinse de misiunea New Horizons, dezvăluie că acesta are culoarea albastră. În acelaşi anunţ făcut de NASA, s-a precizat că sonda spaţială New Horizons a detectat numeroase regiuni mici şi expuse de apă îngheţată pe Pluto. Descoperirea a fost făcută cu ajutorul informaţiilor colectate de un aparat de cartografiere aflat pe această misiune, denumit „Ralph”. Până în 2006 a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței față de Soare, cât și a descoperirii. Pluto împreună cu satelitul său, Charon, sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se află în interiorul niciunuia dintre cele două corpuri. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă, Pluto a primit statutul de planetă pitică, deoarece nu a curățat spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. Pluto a făcut notă discordantă faţă de celelalte planete din sistem, prezentând o serie de caracteristici care o individualizează faţă de toate planetele aflate pe orbite în jurul Soarelui şi care au dus, în cele din urmă, în 2006, la revizuirea definiţiei planetei şi la excluderea sa din această categorie.
RADOR (18 februarie)
