Când teatrul a prins glas: prima transmisie de teatru radiofonic în România (18 februarie 1929)

Autor:Alexandru Eduard Balaci

Introducere

 

La mai puțin de patru luni de la inaugurarea Radiodifuziunii Române, pe 18 februarie 1929, a avut loc prima transmisie de teatru radiofonic din țară. Piesa „Ce știa satul” de V. Al. Jean a fost prima producție adaptată pentru microfon, avându-i în distribuție pe Maria Filotti și Romald Bulfinski de la Teatrul Național din București. Evenimentul a fost considerat un moment definitoriu pentru cultura românească și a deschis o nouă eră pentru arta teatrală.

 

Contextul și decizia lansării teatrului radiofonic

 

În acea perioadă, România făcea pași importanți în modernizare, iar radioul devenea un instrument esențial de informare și educație. Radiodifuziunea Română, inaugurată la 1 noiembrie 1928, s-a inspirat din modelele occidentale, unde radioul devenea tot mai mult un mijloc de transmitere a culturii. Franța și Marea Britanie difuzau deja piese de teatru radiofonic în acea perioadă, iar România nu a întârziat să le urmeze exemplul. Revista „Radiofonia” a subliniat importanța acestui moment, declarând că este „prima încercare de a da teatru în studio” în România. Alegerea piesei lui V. Al. Jean s-a dovedit inspirată, deoarece era o comedie apreciată, având un dialog alert, potrivit pentru redarea exclusiv sonoră.

Valjan, care se considera ucenicul lui Caragiale, era un autor cu mare audiență la public, excelând în piese într-un act. Lovinescu îl gratula cu calificativul „umoristul nostru cel mai bun, cu o notă de finețe și de observație”. Alegerea repertorială era, în context, inspirată, piesa având reale virtuți radiofonice prin intriga deloc complicată și verva dialogului.

Tehnologia și desfășurarea transmisiunii

 

Înainte de apariția benzilor magnetice, piesele de teatru radiofonic erau transmise în direct. Sunetele erau produse manual, iar actorii erau nevoiți să își adapteze jocul scenic pentru microfon. Decorul vizual era înlocuit de efecte sonore și tonalitatea vocii, ceea ce necesita o regie atentă și actori cu voci radiogenice.

Un obstacol tehnologic major era lipsa unui studio specializat pentru astfel de producții. În primii ani, teatrul radiofonic românesc s-a desfășurat în condiții improvizate, dar, odată cu dezvoltarea radioului, s-au investit resurse în echipamente și în formarea regizorilor și actorilor.

 

 

 

Evoluția și impactul teatrului radiofonic

 

După succesul primei transmisiuni, teatrul radiofonic a devenit un pilon al programelor culturale ale Radioului Românesc. Tudor Vianu, la o ședință din iunie 1929, afirma că teatrul radiofonic trebuie să devină „un adevărat Teatru Național”, datorită capacității sale de a ajunge la un public larg, chiar și în cele mai izolate zone ale țării.

La 3 martie 1929 s-a jucat pentru a doua oară teatru la radio, respectiv piesa „Săptămâna luminată” a lui Mihail Săulescu. Ea mai fusese jucată în limba germană la Radio Viena. Actorii au fost Ion Sârbul, Romald Bulfinski, Sorana Topa şi Ana Luca. Deoarece regia artistică şi tehnică a spectacolului au fost minime, actorii au interpretat aşa cum erau obişnuiţi pe scenă, recitând replicile cu voce puternică. Acest lucru, precum şi microfonul de calitate slabă al studioului, a dus la distorsionarea sunetului transmis şi a atras criticile revistelor de specialitate. În faţa criticilor, Radio Bucureşti a transmis o vreme doar monoloage şi piese scurte. Însă pe 5 şi 19 aprilie 1929 au fost jucate la microfon două piese mari: „Gringoire” de Th. Bainville şi respectiv „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, ultima în regia lui Soare Z. Soare. Au urmat un fragment din „Coana Chiriţa la Iaşi”, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” (regia Soare Z. Soare), „Concert simfonic” şi monologul „Herşcu Boccegiul”. Seria încercărilor s-a încheiat cu piesa „Patima Roşie” a lui Mihail Sorbul.

În 1935 a fost înfiinţat „ansamblul radio”, format din 15 actori care repetau zilnic câte 6 ore. Tot în 1935 studiourile radio au fost dotate cu aparate de înregistrat, ceea ce a permis îmbunătăţirea efectelor („culisei”) sonore. Până la introducerea benzilor magnetice în 1948, toate piesele se difuzau în direct. Din păcate, înregistrările din perioada interbelică sunt extrem de rare, deoarece multe spectacole s-au pierdut. Prima piesă păstrată în Fonoteca Radioului este „Hagi Tudose” de Barbu Delavrancea, înregistrată pe bandă magnetică în 1951. Printre cele mai apreciate spectacole radiofonice se numără adaptările operelor lui I.L. Caragiale, regizate de Sică Alexandrescu, cu distribuții de excepție: Radu Beligan, Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru și mulți alții. Teatrul radiofonic a evoluat în decursul timpului de la replici simple, oameni desemnați să producă zgomote, la un suport tehnic din ce în ce mai performant care permite înregistrarea zgomotelor şi intercalarea lor în acţiunea piesei.
Teatrul radiofonic este scris special pentru a fi difuzat la radio, pentru a reda cât mai bine mesajul prin cuvinte şi imagini sonore. Unii dintre primii regizori care au realizat emisiuni de teatru radiofonic au fost Mihai Zira, Constantin Moruzan, Paul Stratilat, Ion Vova şi Magdalena Boiangiu. La sfârşitul anilor ’60 începutul anilor ’70 au fost incluse în repertoriu o dramatizare după Castelul de Franz Kafka, Ultima bandă a lui Krapp a lui Samuel Becket şi a avut loc premiera absolută a piesei Danton de Camil Petrescu.

Teatrul Național Radiofonic a colaborat de-a lungul timpului cu mari actori ai scenei românești și a adus în atenția publicului piese scrise de dramaturgi celebri, atât români, cât și străini.

Actori consacrați ai teatrului radiofonic

 

De-a lungul decadelor, unele dintre cele mai mari nume ale teatrului românesc au dat glas personajelor din piesele radiofonice:

• Grigore Vasiliu-Birlic – celebru pentru interpretările sale memorabile în piesele lui I.L. Caragiale (Farfuridi în O scrisoare pierdută, Lefter Popescu în Două loturi etc.).
• Radu Beligan – unul dintre cei mai longevivi și apreciați actori români, prezent în multe adaptări radiofonice, inclusiv în rolul lui Agamiță Dandanache (O scrisoare pierdută).
• Toma Caragiu – cunoscut pentru rolurile sale în comediile lui Caragiale și în adaptări ale operelor lui Mihail Sebastian.
• Olga Tudorache – voce inconfundabilă în drame și piese clasice, precum Hamlet sau Medeea.
• Marin Moraru și Gheorghe Dinică – duo celebru, care a dat viață unor piese savuroase în stil umoristic și satiric.
• Ion Lucian – specialist în roluri de comedie, dar și în interpretări de basme și piese pentru copii.
• Leopoldina Bălănuță – remarcabilă în roluri dramatice, având o voce profundă și emoționantă.
• Victor Rebengiuc – cunoscut pentru interpretările sale din piese de Shakespeare, Cehov și dramaturgi români.

Dramaturgi români importanți în teatrul radiofonic

 

Teatrul radiofonic a popularizat operele marilor dramaturgi români, inclusiv:

• I.L. Caragiale – O scrisoare pierdută, D’ale carnavalului, Două loturi, Conu’ Leonida față cu reacțiunea sunt printre cele mai des difuzate piese radiofonice.
• Marin Sorescu – Iona, Matca, Paracliserul sunt printre cele mai cunoscute piese dramatice radiofonice.
• Mihail Sebastian – Steaua fără nume și Jocul de-a vacanța au fost adaptate în versiuni radiofonice remarcabile.
• Tudor Mușatescu – Titanic Vals și Visul unei nopți de iarnă au fost adaptate cu succes pentru microfon.
• Lucian Blaga – piesele sale filozofice, precum Meșterul Manole, au fost interpretate la radio cu o atmosferă aparte.

Dramaturgi străini în repertoriul Teatrului Național Radiofonic

Teatrul Național Radiofonic a adaptat și multe piese din literatura universală:

• William Shakespeare – Hamlet, Macbeth, Romeo și Julieta, Regele Lear.
• Anton Cehov – Trei surori, Pescărușul, Unchiul Vania.
• Molière – Avarul, Burghezul gentilom, Tartuffe.
• Samuel Beckett – Așteptându-l pe Godot.
• Eugène Ionesco – Scaunele, Rinocerii, Cântăreața cheală.

Multe dintre aceste producții sunt păstrate în Fonoteca de Aur a Radioului, fiind disponibile și astăzi pentru ascultare online sau pe posturile de radio cultural.

Teatrul radiofonic astăzi

 

În 1996, a fost oficializată titulatura Teatrul Național Radiofonic, marcând recunoașterea acestui gen ca o formă de artă de sine stătătoare. Astăzi, teatrul radiofonic rămâne un element important al patrimoniului cultural, fiind disponibil atât pe posturile de radio, cât și în format digital. Teatrul Național Radiofonic continuă să promoveze și să colaboreze cu noua generație de actori și dramaturgi, contribuind astfel la îmbogățirea peisajului cultural românesc. Attila Vizauer este o personalitate în domeniul teatrului și al radioului din România, având o carieră complexă ce îmbină arta regizorală cu ingineria. Născut la 5 iulie 1960 în Galați, Attila Vizauer a urmat inițial o carieră tehnică, absolvind în 1985 Institutul Politehnic București. Ulterior, și-a urmat pasiunea pentru teatru, finalizând în 1996 studiile la Academia de Teatru și Film din București, specializarea Regie de Teatru.

După absolvirea studiilor de regie, Attila Vizauer s-a alăturat echipei Radio România Cultural, unde a contribuit semnificativ la dezvoltarea Teatrului Național Radiofonic. De-a lungul anilor, a realizat numeroase producții radiofonice apreciate atât de public, cât și de critici. Printre proiectele notabile se numără „Ion Valjan sau Fascinația Teatrului”, un scenariu radiofonic de Michaela Gulea și Magda Duțu, regizat artistic de Petru Hadârcă.

În prezent, conduce Teatrul Național Radiofonic în cadrul Societății Române de Radiodifuziune. Pe lângă activitatea sa în radio, Attila Vizauer este cunoscut și pentru implicarea sa în emisiuni culturale, cum ar fi emisiunea „Vorba de cultură”, difuzată la Radio România Cultural, unde dialoghează cu diverse personalități din domeniul cultural.  De asemenea, a colaborat cu Teatrul German de Stat Timișoara, contribuind la diverse producții și proiecte artistice.  Dan Puican (6 martie 1933, Oltenița – 14 august 2021, Mănăstirea Sâmbăta de Sus) a fost un actor și regizor român, cunoscut în special pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul teatrului radiofonic. De-a lungul unei cariere de peste cinci decenii, a regizat peste 1.000 de piese de teatru radiofonic, colaborând cu numeroși actori și actrițe de renume.

A absolvit Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” din București în 1956, făcând parte din celebra „Promoție de Aur” a teatrului românesc.  După o perioadă în care a activat ca actor la Teatrul din Baia Mare, Dan Puican s-a alăturat Radiodifuziunii Române în 1963, dedicându-se teatrului radiofonic. A colaborat cu actori de prestigiu și a contribuit semnificativ la dezvoltarea și popularizarea acestui gen teatral în România.

Moștenirea lăsată de Dan Puican în domeniul teatrului radiofonic rămâne una de referință, spectacolele sale continuând să fie apreciate de public și de specialiști. Vasile Manta a fost o personalitate marcantă a Teatrului Național Radiofonic din România, dedicându-și peste patru decenii din viață acestui domeniu. Născut în 1950, și-a început cariera la vârsta de 9 ani, interpretând diverse roluri în fața microfonului. De-a lungul timpului, a ocupat multiple funcții, printre care interpret, regizor tehnic, realizator, inginer de sunet și regizor artistic. A absolvit Institutul Politehnic București, Facultatea de Electrotehnică, și ulterior Facultatea de Regie Teatru la Academia de Arte „Luceafărul”. De asemenea, a obținut diploma de licență la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș și un doctorat în Teatru. În martie 2018, la scurt timp după ce a împlinit 68 de ani, Vasile Manta s-a stins din viață.

De-a lungul carierei sale, Vasile Manta a regizat și a contribuit la coloana sonoră a mii de spectacole și emisiuni scenarizate. A fost autorul a peste 80 de spectacole în care au evoluat nume sonore ale scenei românești și a creat numeroase emisiuni difuzate de-a lungul anilor la radio.  Contribuțiile sale remarcabile au fost recunoscute prin numeroase premii, inclusiv distincții acordate de UNITER și premii internaționale. A colaborat cu importanți regizori și profesioniști de radio, lăsând o amprentă de neșters în domeniul teatrului radiofonic.

 

Proiecte dedicate tinerilor actori și dramaturgi

 

• Dramaturgi români contemporani: Lansat în vara anului 2003, acest proiect complex are ca scop promovarea și aprofundarea dramaturgiei românești contemporane. Prin intermediul său, sunt realizate spectacole radiofonice bazate pe textele unor autori români actuali, atât consacrați, cât și debutanți
• Radio Fiction Desk: Acest concurs își propune să colaboreze cu trupe de actori formate din elevi ai liceelor bucureștene pentru a realiza spectacole de teatru radiofonic. Proiectul oferă tinerilor actori oportunitatea de a se familiariza cu specificul teatrului radiofonic și de a-și dezvolta abilitățile în acest domeniu.
• Tineri actori remarcați în producțiile radiofonice

În cadrul producțiilor recente ale Teatrului Național Radiofonic, au fost implicați atât actori consacrați, cât și tineri interpreți ai noului val. De exemplu, în spectacolul „Volpone” de Ben Jonson, alături de actori precum Virgil Ogășanu și Mircea Rusu, au jucat și tineri actori precum Rareș Andrici și Zoltan Octavian Butuc.  De asemenea, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova 2019, Premiul „Ilinca Tomoroveanu” pentru debut în teatru radiofonic a fost acordat actorului Andrei Sabău, evidențiind astfel recunoașterea talentului noii generații de actori.

 

Dramaturgi contemporani în atenția publicului

 

Proiectul „Dramaturgi români contemporani” a adus în prim-plan opere ale unor autori actuali. De exemplu, în aprilie 2023, a fost prezentată în premieră adaptarea radiofonică a romanului „Vara în care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Țîbuleac, dramatizarea și adaptarea radiofonică fiind realizate de Magda Duțu, iar regia artistică de Petru Hadârcă.

Răzvan Ursuleanu și Mihnea Chelaru sunt două personalități remarcabile care au contribuit semnificativ la dezvoltarea Teatrului Național Radiofonic din România, prin creațiile și producțiile lor inovatoare.

 

Răzvan Ursuleanu

 

Inițial realizator de emisiuni, Răzvan Ursuleanu a evoluat și ca dramaturg și a adus o perspectivă proaspătă în teatrul radiofonic românesc. Printre lucrările sale notabile se numără:

• „Spre bătălie”: Această piesă de teatru radiofonic, inspirată de tragedia războiului din Ucraina, a obținut premiul I la UK Radiodrama Festival, la secțiunea Short Forms. Distribuția a inclus actori precum Vlad Bîrzanu și David Drugaru, sub regia artistică a lui Mihnea Chelaru.
• „Reporter radio”: O altă producție notabilă, în care Răzvan Ursuleanu a colaborat cu regizorul Mihnea Chelaru pentru adaptarea radiofonică. Distribuția a inclus actori precum Virginia Rogin și Cosmin Șofron.
• De asemenea, Răzvan Ursuleanu este implicat în emisiuni radiofonice, precum „În Comunitate”, difuzată la București FM
• Mihnea Chelaru

Regizor și specialist în adaptări radiofonice, Mihnea Chelaru a demonstrat o abordare inovatoare în producțiile sale, explorând tehnici moderne și captivante. Printre realizările sale se numără:

• „Anii ’60”: Această producție a Teatrului Național Radiofonic, scrisă de Ema Stere și regizată de Mihnea Chelaru, a câștigat trofeul BBC Best European Drama în 2023. Regizorul a optat pentru o producție în sistem binaural, justificată de suprapunerea planurilor narative și coexistența trecutului cu prezentul în mintea personajelor.
• „Heruvim’s Dream”: O producție care a obținut locul al II-lea la concursul internațional de creații radiofonice de un minut, 60 Secondes Radio, desfășurat la Montreal.
• „Floarea de ferigă”: O adaptare radiofonică a unei povești populare poloneze, repovestită de Marina Ilie și regizată de Mihnea Chelaru. Distribuția a inclus actori precum Sergiu Cioiu.

Colaborarea dintre Răzvan Ursuleanu și Mihnea Chelaru a dus la realizarea unor producții de succes, precum „Spre bătălie”, evidențiind talentul și dedicarea lor în promovarea și dezvoltarea teatrului radiofonic românesc.

Oana Cristea Grigorescu este o personalitate în domeniul criticii de teatru și al producției de teatru radiofonic din România. Ea și-a dedicat cariera promovării și dezvoltării artei teatrale și radiofonice. În 2011, Oana Cristea Grigorescu a obținut titlul de Doctor în Artele Spectacolului la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, cu o teză intitulată „Mass-media și artele sunetului. Strategii ale relaționării și reflectării”.  Cariera sa în radio a început în 1995 la Radio Cluj, unde a activat ca redactor cultural până în 2016. Ulterior, s-a alăturat echipei Teatrului Național Radiofonic din București, contribuind la producții radiofonice de succes recunoscute la nivel internațional.  Teatrul Național Radiofonic s-a bucurat și se bucură de contribuția excepțională a multor profesioniști, dedicați acestei cariere.  Magda Duțu este o prezență activă în cadrul Teatrului Național Radiofonic, având roluri de realizator și producător. A contribuit la adaptarea și producția unor piese radiofonice notabile, precum „Cvadratura cercului” de Ana-Maria Bamberger, unde a realizat adaptarea radiofonică, iar regia artistică a fost semnată de Maria Agnesa Pușcașu.

De asemenea, Magda Duțu a fost implicată în proiecte de anvergură, precum participarea Teatrului Național Radiofonic la Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană (FIDC) 2019 de la Brașov, unde a coordonat proiecte alături de alți profesioniști din domeniu.

 

Pușa Roth

 

Pușa Roth este o scriitoare și dramaturg apreciată, cunoscută pentru adaptările și scenariile sale radiofonice. Între lucrările sale amintim:

• „Salonul roșu”: O dramatizare după romanul omonim al lui August Strindberg, regizată de Vasile Manta, avându-l pe Cristian Iacob în rolul principal.

 

• „Visul Unirii”: O piesă dedicată aniversării Marii Uniri din 1918, difuzată în premieră pe 1 decembrie 2018, în regia artistică a lui Mihai Lungeanu.
• „Povestea alfabetului”: O creație ingenioasă menită să faciliteze învățarea literelor prin intermediul poveștilor, adresată atât copiilor, cât și adulților.

De asemenea, Pușa Roth a colaborat cu Costin Tuchilă la realizarea volumului „Clasicii dramaturgiei universale” (vol. I), lansat pe 12 ianuarie 2010.

Costin Tuchilă:

Costin Tuchilă este un critic literar și muzical, fost redactor și producător la Teatrul Național Radiofonic. A colaborat frecvent cu Pușa Roth în diverse proiecte radiofonice, printre care:

• „Îndrăgostiți în teatrul lumii”: Un eseu teatral ce explorează diverse ipostaze ale iubirii în dramaturgia universală, avându-i în rolurile principale pe Delia Nartea și Cristian Iacob.
• „Ieri după Shakespeare sau Visul unui președinte”: O piesă radiofonică ce îmbină elemente din opera shakespeariană cu realități contemporane, regizată de Cristian Munteanu.

În calitate de redactor, Costin Tuchilă a fost implicat în producția unor spectacole de referință, precum „Visul Unirii” de Pușa Roth, demonstrând o dedicare constantă față de promovarea culturii și a valorilor teatrale prin intermediul radioului.

Colaborarea dintre Pușa Roth și Costin Tuchilă a îmbogățit peisajul teatrului radiofonic românesc, oferind publicului spectacole de înaltă calitate artistică și contribuind la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural național.

 

 

 

Contribuții și recunoașteri

 

În 2020, a fost distinsă cu Premiul UNITER pentru Critică Teatrală, iar în 2023 a primit Premiul pentru Cronică Teatrală „Cristina Dumitrescu” din partea Institutului de Cercetări Teatrale și Multimedia al Universității de Arte din Târgu-Mureș.

Începând cu 2022, Oana Cristea Grigorescu este președinta secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT.Ro). De asemenea, a fost curator al Festivalului Național de Teatru din București în edițiile din 2021, 2022 și 2023, contribuind la dezvoltarea conceptului festivalului și la selecția spectacolelor.

Prin activitatea sa prolifică în domeniul criticii teatrale și al producției radiofonice, Oana Cristea Grigorescu continuă să influențeze și să îmbogățească peisajul cultural românesc.

Prin aceste inițiative, Teatrul Național Radiofonic își reafirmă angajamentul de a susține și promova tinerii actori și dramaturgi, contribuind la dezvoltarea și diversificarea culturii naționale.

Cu toate provocările tehnologice și schimbările în preferințele publicului, teatrul radiofonic continuă să fie o punte între generații, păstrând vie tradiția ascultării poveștilor prin vocea actorilor.

 

 

Bibliografie:

 

https://tnr.srr.ro/promo/80ani/index.html

https://educatieprinlectura.ro/cuvinte/82-prima-transmisie-de-teatru-radiofonic-la-radiodifuziunea-romana

https://www.radioromania.ro/cultura/teatrul-national-radiofonic-la-aniversare-id12084.html

https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/teatru-si-film/generatii-sacrificate-de-falsul-eroism-al-razboaielor-in-spre-batalie-de-razvan-ursuleanu-premiera-lunii-iunie-la-tnr-id38433.html

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Teatru_radiofonic