Retragerea și consolidarea poziției americane din Europa de Sud-Est
după al Doilea Război Mondial
Episodul I
Situația politică după 23 august 1944
Introducere
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a produs în Europa divizarea continentului între democrație și totalitarism și o competiție ideologică între Statele Unite și Uniunea Sovietică. În cazul României, relațiile româno-americane au cunoscut patru etape:
- Creșterea interesului românesc pentru relațiile cu Statele Unite – din 1918 până în 1940.
- Răcirea relațiilor diplomatice din pricina alianțelor militare – 1940 și următorii ani.
- Declanșarea luptei între propaganda americană și cea sovietică – după 23 august 1944.
- Dispariția oricărei forme de colaborare româno-americană – după 1947.
Practic, după 23 august 1944, ocupația sovietică asupra României întărește necesitatea opoziției politice românești (n.r: partidele istorice: PNȚ, PNL și PSD) de a primi sprijin din partea Statelor Unite. După ce România semnează armistițiul de la Moscova, din 12 septembrie 1944, guvernul formează un grup de reprezentare al guvernului ( n.r: legea 527/1944, privind Comisia Română Pentru Aplicarea Armistițiului). Comisia aliată era formată din Uniunea Sovietică, Statele Unite și Marea Britanie, care aveau atribuția de a supraveghea desfășurarea politicii interne până la semnarea Tratatului de pace în 1947.
Pe măsură ce timpul trecea, administrația politică a Statelor Unite a înțeles că Uniunea Sovietică nu dorește doar să se oprească în Germania, ci va înainta spre Europa de Vest și se va extinde în toate locurile unde Statele Unite au interese strategice. Instalarea administrației Truman, în ianuarie 1945, a adus și necesitatea de reformă a modalităților de informare publică a Statelor Unite, care reprezentau una din cele mai utile forme de contracarare a sovieticilor. Propaganda comunistă era eficientă până la apariția lipsurilor, întrucât sovieticii nu s-au redresat economic imediat după finalizarea războiului.
În ciuda discuțiilor derulate la Yalta, Statele Unite, Uniunea Sovietică și Marea Britanie nu au făcut declarații directe și clare, ci au lăsat să se înțeleagă că negocierea pentru viitorului țărilor din Europa de Est nu fusese trasată. Atfel, în toate țările, inclusiv în România, au început „lupte” propagandistice între Uniunea Sovietică și Statele Unite, care au atras și implicarea decidenților politici.
În România, Uniunea Sovietică a exercitat presiuni asupra guvernelor democratice pentru a instaura un guvern agreat de Moscova, iar ulterior, după 6 martie 1945, a început să deruleze operațiuni de epurare și arestare a opozanților politici. Între timp, mediul politic românesc, constituit din partidele istorice, a elaborat mai multe memorii către guvernul Statelor Unite, pentru a sprijini o operațiune de răsturnare a guvernului pro-Moscova. Amintim aici discuțiile purtate de Iuliu Maniu cu Burton Berry (n.r: șeful misiunii diplomatice de la București) și de Dinu Brătianu cu Averell Harriman (n.r: ambasadorul Statelor Unite la Moscova). În ciuda dialogurilor repetate, liderii politici de la București nu au înțeles că orice încercare de negociere nu era bine primită de Departamentul de Stat, care avea, cu toate acestea, interesul de păstreze controlul american asupra companiilor din România. O listă întocmită în 1946, de Ambasada Statelor Unite la București, arată că existau, în acel moment, 34 de firme deținute în proporție de 40% până la 100% de companii americane în România (n.r: Bogdan Barbu, 2006, p.46) iar o prioritate pentru Departamentul de Stat a fost menținerea acestor firme sau răscumpărarea valorii acestora în cazul unei naționalizări.
Din 1946, ambasada Statelor Unite are probleme cu guvernul comunist de la București, situația agravându-se pe măsură ce timpul trece. Ulterior, abdicării regelui Mihai I, ambasada Statelor Unite a fost informată de M.A.E, că trebuie să-și închidă consulatele, Biblioteca Americană la București și biroul de informare publică, suspectat că derula acțiuni propagandistice. Abia după 1953, România începe să redescopere Statele Unite.
Autor:Alexandru Eduard Balaci
