Joi, 13 martie, se împlinesc 90 de ani de la naşterea lui Romulus Rusan, scriitor reprezentativ şi conştiinţă civică, critic de film şi istoric. El a avut un rol major în reconstrucţia simbolică a identităţii post-comuniste, fiind membru fondator al Alianţei Civice şi făcând posibil, alături de soţia sa, Ana Blandiana, Memorialul de la Sighet, dedicat memoriei victimelor regimului comunist.
Romulus Rusan s-a născut pe 13 martie 1935, la Alba iulia, fiind fiul lui Romulus Rusan, funcționar, și al Silviei.
A urmat școala primară și liceul la Alba Iulia, obţinând bacalaureatul în anul 1952.
A parcurs studii superioare la Politehnica din Cluj, la Facultatea de Tehnologie Mecanică, obţinând licenţa în anul 1958.
În anul 1954, a debutat ca scriitor în revista Steaua, cu critică literară.
A colaborat la publicaţiile Tribuna, Steaua, Cinema, precum și la Luceafărul și România literară, unde a deținut rubrici permanente de critică cinematografică, o parte din ele fiind adunate în volumele „La început n-a fost cuvântul” la Editura Meridiane (1977) și „Arta fără muză”, la Editura Dacia, Cluj-Napoca (1980).
A scris cărți de proză scurtă, proză de călătorie, film, interviuri.
A publicat volumul „Râul ascuns”, 1963, „Express 65”, 1965, „Convorbiri subiective”, în colaborare cu Ana Blandiana, 1971, „O discuție la masa tăcerii şi alte convorbiri subiective”, în colaborare cu Ana Blandiana, Editura Eminescu 1976, „America ogarului cenușiu”, Editura Cartea Româneasca, București, 1977, „Roua și bruma”, Editura Cartea Românească, București, 1982, „Cauze provizorii”, Editura Cartea Românească, București, 1983, „Filmar”, Editura Eminescu, 1984, „O Călătorie Spre Marea Interioară”, 3 vol., Editura Cartea Româneasca, București, 1986, „Exerciții de memorie”, Fundația Academia Civică, 1999, „Permisul de pietoni”, Editura Cartea Românească, București, 2000, „Istorie, memorie, memorial sau cum se construieşte un miracol”, Fundația Academia Civică, 2017.
A scris cărți de istorie recentă, publicate la Editura Fundației Academia Civică, precum „Cronologia si geografia represiunii comuniste în România – Recensământul populaţiei concentraţionare” (1945-1989) – (2007), „România în timpul războiului rece” (coord.) – (2008), „Morți fără morminte în Bărăgan” (coord.) – (2011).
Romulus Rusan a fost coordonatorul cărților „Sfârșiți odată cu trecutul negru!”, precum și versiunea ei în limba franceză („Du passe faisons table rase”), lansate la 20 noiembrie 2010, în cadrul celei de-a 17-a ediții a Târgului Internațional Gaudeamus – Carte de învățătură. El spunea atunci că cele două volume (român și francez) reprezintă „o trecere în revistă, fugară, dar esențială” a celor 45 de ani de comunism din România.
În anul 2012, a publicat, alături de soția sa, Ana Blandiana, „Școala memoriei”.
A fost coordonatorul lucrării „Cartea morților”, apărută în 2013, sub egida Academiei Civice, cu ocazia jubileului de 20 de ani al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Cartea reprezintă un dicționar al celor decedați în închisorile, lagărele de muncă, deportările și locurile de domiciliu forțat, incluzând peste 20.000 de victime ale comunismului.
Un moment nefericit din viaţa sa este prezentat în „Mai presus de orice” (1977), o docudramă, regizată de Dan Pița și Nicolae Mărgineanu, despre cutremurul din 1977, iar în prima parte sunt incluse fragmente de interviuri, realizate în spital, cu unii dintre supraviețuitori, de diferite vârste și categorii sociale. Printre ei se află și scriitorul Romulus Rusan, care își povestește, cu luciditate, experiența din noaptea seismului.
În 1973 a fost în bursier în SUA, la „cenaclul” din Iowa City. Călătoriile din SUA din această perioadă l-au inspirat în crearea volumului „America Ogarului cenuşiu”.
A fost membru fondator al Alianței Civice, șef al Biroului de Presă (1990-2001), vicepreședinte (1996-2000). Fondator (împreună cu poeta Ana Blandiana) al Memorialului de la Sighet și al programului de istorie orală, organizator al simpozioanelor internaționale care au loc anual la Sighet și editor al unor colecții de comunicări, documente și studii în cadrul Memorialului.
A fost director științific al Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, un organism guvernamental care studiază, documentează și susține conștientizarea publică a istoriei comunismului în România prin proiecte de cercetare, educaționale, editoriale și muzeale.
A fost coorganizator și moderator, între 1993 și 2002, al celor zece simpozioane internaționale de la Memorialul Sighet, din lucrările cărora a editat colecția „Anale Sighet” (1994-2003), primul compendiu de istorie orală al perioadei 1944-1989, cuprinzând 7388 pagini (peste 600 autori).
De asemenea a participat la promovarea ideilor Memorialului prin participarea la dezbateri în emisiuni radio și TV și la întâlniri publice în țară (la Timișoara, Iași, Oradea, Brașov, Bistrița) și străinătate (Institutul Cultural Român din Paris, Berlin,Cracovia și New York, Biblioteca Congresului SUA, Hoover Institution Stanford, Biserica românească din Silicon Valley, Universitatea din Los Angeles, Universitatea din Heidelberg).
Este autorul – în anii 2004-2005 – expoziției „O cronologie a războiului rece. 1945-1989” (în limbile română, engleză, franceză), organizată de CISAC în cadrul programului „Cultura 2000” al Comisiei Europene și expusă la Dresda, Budapesta, Praga, Varșovia, Bruxelles, București, Iași, Cluj, Timișoara, Mediaș, Alba Iulia și în prezent înglobată în Muzeul Memorialului Sighet.
De asemenea este curatorul, coordonatorul cercetării și autorul textelor pentru realizarea expozițiilor itinerante:
– „Țăranii și comunismul” – deschisă la București, în martie 2009 și itinerată apoi la Sighet, Oradea, Arad, Timișoara, Drobeta Turnu Severin, Iași, Alexandria, Baia Mare, Cluj; în prezent, înglobată în Memorial
– „Canalul Dunăre-Marea Neagră. Un cimitir programat” – deschisă în martie 2010 la București și itinerată la Sighet, Petroșani, Brașov, Alexandria, Pașcani, Zalău; apoi la Muzeul din Recsk – Ungaria. Din anul 2015 este înglobată în Memorial Sighet.
– „Rusaliile Negre. Deportarea în Bărăgan” (2011), deschisă la București în martie 2011 și itinerată la Timișoara, Drobeta-Turnu Severin, Sighet, Brăila, Sibiu, Budapesta, Varianta germană (trad. Gerhardt Csejka) a fost vernisată în 2012 la Berlin, München, Augsburg, Tübingen;
– „Memoria ca formă de justiție: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței” (în limbile română și engleză), deschisă în octombrie 2011 la Parlamentul European de la Bruxelles, în martie 2012 la Chișinău și Bălți. În mai 2013, expoziția s-a întors la București pe str. Jean-Louis Calderon nr. 66 (un mic „Memorial Sighet”), devenind permanentă.
O copie adăugită a expoziției, în limba engleză, a fost vernisată la New York în iunie 2015.
A însoțit expozițiile pe care le-a creat, prezentându-le la Oslo, Paris, Berlin, München, Heidelberg, Tübingen, Köln, Wuppertal, Varșovia, Praga, Göteborg, Bruxelles, Chișinău, New York.
În anii ’90, împreună, Ana Blandiana şi Romulus Rusan, au luptat pentru formarea Convenției Democratice, l-au susținut pe Emil Constantinescu drept candidat la alegerile prezidenţiale din 1996, au crezut că odată ales președinte, acesta va rămâne fidel principiilor lui Corneliu Coposu. Din varii motive, lucrurile nu au stat astfel, fiindcă politicianismul, aranjamentele de culise, variile conformisme au continuat să facă ravagii. Deziluzionați, dar nu resemnați, cei doi au continuat lupta, îndeosebi în planul a ceea ce putem numi construirea unei comunități a memoriei și chiar a post-memoriei.
În aprilie 2006, Romulus Rusan a devenit membru în Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, contribuind la scrierea câtorva capitole, sprijinind cu documente, în special în chestiuni spinoase precum calcularea numărului victimelor regimului totalitar.
Nu în ultimul rând, Romulus Rusan a participat la proiectul realizării în Cimitirul Săracilor din Sighet a unui „Spaţiu al Memoriei”, un loc de pelerinaj dedicat celor ce au murit în închisorile şi lagărele comuniste.
Romulus Rusan a primit Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul UNESCO – România pentru toleranță interetnică și interconfesională, 1999, Premiul „Adrian Marino” la Salonul Gaudeamus, Cluj, 2002 şi Premiul revistei „Cuvântul”, București, 2006, iar după 1990 a avut un rol major în reconstrucţia simbolică a identităţii post-comuniste a ţării.
S-a căsătorit, în anul 1960, cu poeta Otilia-Valeria Coman care are ca pseudonim literar Ana Blandiana. Ea a fost interzisă de regimul comunist în mai multe rânduri din cauza poziţiilor exprimate în favoarea apărării drepturilor omului.
Romulus Rusan a murit la 8 decembrie 2016, la vârsta de 81 de ani.
Fotografii din arhiva personală, Memorialul Sighet, iulie 2016
