Retragerea și consolidarea poziției americane din Europa de Sud-Est după al Doilea Război Mondial
Episodul III
„ Am trăit cu speranțe. Mai venea(u) și ei cu ceva…aparate”
Introducere
Discursul public al regimului comunist s-a format pe baza urii față de propaganda occidentală, implicit cea americană (n.r :Imediat după război, singura țară care a avut buget să investească în propagandă a fost Statele Unite), care s-a perpetuat în societate prin bogăție și libertate. În ciuda faptului că, regimul a utilizat poliția politică, a scos din aparatul public persoanele „vocale”, în societate s-a extins, din pricina crizei economice de după război, dorința de a avea hrană, condiții mai bune de trai și libertate, cum aveau americanii, care se prezentau drept cei care „aduc libertatea”.
Ștefan Chindriș, despre venire americanilor. Interviu realizat de Mariana Conovici.
M.C.: Da’ dv. acolo ştiaţi, să zicem, despre o venire a americanilor, a englezilor?
S.C.: Păi, speram c-o să vină, ştiam c-or veni…
M.C.: Aţi trăit tot timpul cu speranţa asta.
S.C.: Am trăit cu speranţe. Mai venea(u) şi ei cu ceva… aparate.
(–––––––––––)
Marinica Chirca, despre speranța de venire a americanilor la sfârșitul anilor 40. Interviu realizat de Lavinia Ivașcu.
L.I.: Cu părintele Andreescu v-aţi întâlnit de multe ori, am înţeles.
M.C.: M-am întâlnit! Şi cu părintele Constantinescu! M-am dus… Ilinca ştie. Le duceam alimente acolo şi mereu le dătea. Le duceam la părintele Andreescu, şi el s-a întâlnit de nu ştiu câte ori, la pod, colo, şi peste tot. şi…
L.I.: Dar ce v-a zis atuncea, la început, Arsenescu? Că vin americanii, că vin comuniştii?
M.C.: Nu! A zis că vin americanii, că avea şi… aveau şi ăştia băieţii încoace, şi erau nişte… cum să vă spun, nişte haine pufoase, şi am mai ţinut-o odată…
L.I.: Date de cine?
M.C.: Au zis că sunt date de la Bucureşti, nu ştiu de cine! Şi m-am mai dus odată, am mai adus trei d-ăştia, gradaţi, iară, la ei…
L.I.: De unde i-aţi adus?
M.C.: De la Câmpulung au fost ăştia! Dar au venit ei până la pod aici, şi de aci i-am luat eu şi i-am dus la dânşii.
L.I.: Şi cine erau ăştia, îi ştiţi?
M.C.: Nu le ştiu numele! Le-am uitat.
L.I.: Dar erau soldaţi? Fuseseră ofiţeri?
M.C.: Ofiţeri! Ofiţeri erau! Trei ofiţeri! Aveau legătură cu băieţii! Aveau legătură cu ei. Şi am mai venit de vreo două-trei ori cu ei. Şi odată au zis că vine…
Gavril Cipăianu, atmosfera din 1946, alegerile din 1946, tineretul liberal, speranța despre venire americanilor. Interviu realizat de Silvia Iliescu.
G.C.: Tatăl meu a reuşit să scape în ‘1955. A venit, datorită împrejurărilor politice care s-au întâmplat atuncea, a venit acasă.
S.I.: … după 5 ani de Sighet…
G.C.: După 5 ani de temniţă grea, necunoscând… Noi, familia nu ştiam unde se găseşte, că nu se ştia nimic! Nu se putea povesti pe vremea aia. Dacă întrebai pe cineva, erai bănuit că „subminezi economia naţională”… Subminezi societatea, subminezi regimul… Şi-n felul ăsta, de teamă, n-am ştiut şi n-am putut să aflăm unde se găsesc rudele şi neamurile şi părinţii noştri…
S.I.: Vroiam să vă întreb dacă vă mai amintiţi anume momentul în care aţi aflat de arestarea Mareşalului Antonescu şi ceea ce s-a întîmplat la Palat.
G.C.: Da. Într-adevăr, a fost un moment de mare satisfacţie, pot să spun, în toată societatea românească, pentru că regimul lui Antonescu era subjugat regimului nemţesc. Toată întorsătura pe care a luat-o războiul a fost defavorabilă societăţii şi… regimului nostru. E adevărat că nu mă aşteptam ca Mareşalul să fie executat… aşa cum s-a întîmplat. El şi cu profesorul Antonescu (n.r: Mihai Antonescu) şi… rezidentul Bucovinei… îmi scapă numele…
S.I.: Dumneavoastră aţi aflat de la radio sau cum…?! Cum aţi ştiut?
G.C.: Nu, într-adevăr, de la radio am aflat. N-am fost încunoştinţat şi pe-atuncea ştirile erau foarte sărace. Erau deţinute numai de anumite cercuri pe care nu toată lumea putea să le găsească.
S.A.: Şi în perioada următore acestui moment, care era atitudinea celor din grupul dv. politic, dintre prietenii politici din Tineretul Liberal? Credeau că vor veni americanii, mai aşteptau să vină americanii… sau…? Care era (voci suprapuse) atitudinea lor?
G.C.: (voci suprapuse) Într-adevăr, tineretul liberal din vremea aceea era foarte entuziasmat şi s-a manifestat atît de frumos şi la… 8 noiembrie…
S.I.: … în ’45…
Autor: Alexandru Eduard Balaci
