Starea securității europene, revoltele din California și finalul voiajului unor activiști de stânga spre Fâșia Gaza au captat în ultimele zile atenția presei internaționale.
Referindu-se la reuniunea NATO de săptămâna trecută, The Wall Street Journal se bucură de „noul realism militar al NATO”, remarcând că „alianța și-a stabilit o țintă de cheltuieli militare de 3,5% din PIB, peste actualele cheltuieli americane cu apărarea”. „Prietenii Americii din Europa – sau cel puțin o majoritate a lor – se trezesc în sfârșit din îndelungatul somn care i-a cuprins în anii ’90, luând acum în serios supraviețuirea propriilor țări”, dar „întrebarea mai presantă e dacă SUA își vor îndeplini partea ce le revine pentru a trece cu toții de acest moment periculos”. Publicația britanică The Independent transmite că secretarul general al NATO, Mark Rutte, urmează să se întâlnească cu premierul britanic Sir Keir Starmer pentru a-i solicita suplimentarea bugetului militar la 5% din PIB. Premierul intenționează deocamdată să aloce 2,5% începând din aprilie 2027 și să continue treptat suplimentările, poate chiar până în 2034. La Libre Belgique adaugă că Rutte va mai propune la Londra o suplimentare cu „400% a capacității de apărare antiaeriană și anti-rachetă a alianței”, pe lângă acoperirea unui necesar de „mii de vehicule blindate și tancuri, de milioane de obuze de artilerie în plus”. Drept argument Rutte a invocat nevoia de a fi contracarată Rusia, care „seamănă teroare din cer”. Ca pentru a-i ilustra argumentul, agenția Reuters relatează despre atacul masiv de duminică noapte al Rusiei contra Ucrainei: „Rusia a folosit 479 de drone și 20 de rachete într-un asalt executat inclusiv asupra unui aerodrom”. În total au fost atacate 10 ținte. Într-un interviu acordat postului ABC News în Ucraina președintele Volodimir Zelenski a reflectat asupra altercației cu Trump din Biroul Oval, apreciind că „nu sunt sigur că relația noastră s-a îmbunătățit între timp” și calificând-o drept „complicată”. Portalul european Politico l-a intervievat în schimb pe ministrul polonez de externe Radosław Sikorski, care a asigurat că alegerea unui președinte naționalist, Karol Nawrocki, nu va afecta lupta cu Rusia. Sikorski consideră că populistul e „clar în acord cu consensul național cum că Rusia trebuie să fie descurajată”, ba chiar poate îmbunătăți relațiile cu Trump și premierul ungar Viktor Orbán: „Acum putem cânta concomitent la două piane”.
În California continuă de trei zile revolte violente contra programului federal de deportare a străinilor aflați ilegal pe teritoriul SUA, situația cea mai gravă fiind în Los Angeles. „Poliția a emis vineri o alertă tactică la nivelul întregului oraș, după ce declarase ilegale adunările publice în centrul orașului” și „a fost autorizată utilizarea muniției non-letale”, reține CNN. „În urma confruntărilor din Los Angeles, Casa Albă a anunțat sâmbătă desfășurarea a 2.000 de membri ai Gărzii Naționale în California”, stat guvernat de democrați, consemnează săptămânalul francez Courrier International. The New York Times aminteşte că desfășurarea Gărzii Naționale de către un președinte american e o „măsură excepțională”, o „utilizare rară a puterilor federale”, care „ocoleşte autoritatea guvernatorului statului”. Los Angeles Times schițează tabloul violențelor: „o noapte urâtă de vandalism, jafuri și ciocniri lasă municipalitatea în neputința de a-și restabili controlul”. Au fost vandalizate și jefuite magazine, au fost incendiate taxiuri robotice, iar mașinile poliției au rămas strivite sub bolovani și trotinete electrice, pe lângă „diverse alte forme de vandalism”. Editorialul cotidianului de dreapta The New York Post analizează reacția presei consacrate, sesizând că ideea de ordine e acum aceea că violențele sunt limitate în spațiu, în vreme ce în 2020 la protestele violente de după moartea lui George Floyd mesajul unanim era acela că protestele erau „preponderent pașnice”. „Până și presa progresistă e conștientă că arată rău atunci când derbedei fluturând steaguri mexicane își pun măști cu cranii și dau foc la mașini”. Un alt ziar american de dreapta, Washington Examiner, explorează în editorialul său aspectul juridic. „Acum, când Trump deportează legal imigranții ilegali, cum a promis, judecători radicali abuzează de autoritatea lor pentru a împiedica pe cât posibil deportările. Curtea Supremă trebuie să ia unul dintre aceste cazuri și să-l transforme într-un exemplu despre cum abuzează instanțele inferioare activiste de autoritatea lor, dejucând voința democratică și periclitându-le viața unor cetățeni americani nevinovați”. Să-i lăsăm însă concluzia unui observator extern, britanicul The Financial Times, care-și intitulează editorialul „Demonstrația de forță a lui Trump în Los Angeles”. „Intervenția federală pare calculată pentru a crea o confruntare și a zugrăvi imaginea unei dezordini. Mai presus de toate, intensifică eforturile administrației de a-i extinde puterile președinției în detrimentul Congresului și statelor americane”.
„Ministerul israelian al Apărării a anunțat că nava unui grup de activiști care încercau să spargă blocada impusă Fâșiei Gaza a fost deviată spre Israel. Această misiune a fost organizată de Coaliţia Flotila Libertăţii (FFC), care de mai mulți ani încearcă să spargă blocada impusă încă din 2007, când gruparea Hamas a preluat controlul asupra teritoriului”, informează BBC. Francezul Le Figaro precizează că pe nava Madleen se aflau eurodeputata franceză de extrema stângă Rima Hassan și activista suedeză Greta Thunberg, iar FFC a acuzat că întreg echipajul a fost „răpit de forțele israeliene”. Israelul a replicat că toți pasagerii urmează a fi repatriați. Editorialul din The Jerusalem Post vede în voiajul Gretei un „caz de compasiune selectivă” sau, invers, „critică selectivă”, în care Israelul e denunțat, iar Hamasului i se trec cu vederea atrocitățile. „Thunberg nu e rău intenționată, doar intenționat oarbă. În zelul ei de a apăra Gaza a devenit un simbol al compasiunii selective, ignorând realitatea brutală a faptului că Hamas își brutalizează propriul popor”. Britanicul The Spectator se bucură că Greta a ajuns în siguranță în mâinile armatei israeliene. Fiindcă un alt activist de stânga, italianul Vittorio Arrigoni, nu a avut norocul ei. Sosit în Gaza în august 2008 tot cu o flotilă a „eliberării”, a rămas în Fâșie devenind una dintre cele mai cunoscute voci occidentale de acolo. Numai că „a rămas orb la ce puneau la cale forțele jihadiste” și a „refuzat să vadă realitatea brutală” din jur. „În aprilie 2011 Arrigoni a fost răpit de gruparea salafistă Tawhid wal-Jihad și spânzurat de către cei pe care credea că-i înțelesese”./asuba/atataru
(Andrei Suba, RADOR)
