”România – colonie franceză” a fost una dintre temele predilecte rostogolite pe rețelele de socializare, dar și în presa apropiată de tabăra suveranistă, atât în timpul campaniei electorale, cât mai ales după victoria lui Nicușor Dan în alegerile prezidențiale. Pentru susținerea acestei afirmații au fost mobilizate diverse argumente care s-au înscris într-o ”campanie sistematică de dezinformare, care a comportat interpretări greşite, erori şi minciuni, cu intenţia de a face rău Franţei”, după cum a denunțat însuși ambasadorul Franței la București, Nicolas Warnery, în cadrul unei conferințe de presă susținute în data de 5 iunie 2025.
CONTEXT
O scrisoare atribuită generalului francez Henri Berthelot și publicată inițial de Cotidianul.ro este invocată în numeroase distribuiri pe rețelele sociale ca dovadă a unor planuri istorice ale Franței de a face din România o colonie.
Concret, sub titlul ”Circulă pe net: Berthelot: România, o colonie perfectă pentru Franța”, Cotidianul.ro scrie că ”Alegerea lui Nicușor Dan, susținut de președintele Macron, îi face pe mulți să afirme că încet-încet, România va deveni (dacă nu cumva este neoficial) o colonie a Franței. În ajutorul lor, vine un text care circulă pe net și care este atribuit generalului Henri Berthelot”.
Urmează apoi într-un chenar poza generalului Berthelot, sub care este redat un ”fragment important” din pretinsa scrisoare: ” (…)aceasta tara (Romania…) va fi o colonie perfecta pentru Franta… naivitatea romanilor merge pana la a considera Franta o sora mai mare… chiar in conditiile grele ale acestui razboi (primul razboi mondial…) ne-am scos cvintuplat investitiile facute in armata romana… avand in vedere pozitia geografica extraordinara a Romaniei propun sa o transformam cat mai repede in colonie a Frantei…”. De remarcat, că fragmentul este plin de spații marcate cu ”…”, indicând că au fost omise formulări considerate neesențiale pentru mesajul care se dorește a fi reținut, deci lipsesc practic informații de context.
Cotidianul.ro datează cu exactitate scrisoarea respectivă, și anume ”19 octombrie 1918, Târnovo”, dar nu indică și o sursă bibliografică unde s-ar putea găsi o astfel de scrisoare, ci doar precizează că ”circulă pe internet”.
Publicația mai susține că o copie a scrisorii se află în ”fondu arhivistic al Ministerului de Externe al Romaniei”, fără a da și referințe concrete pentru a se putea verifica veridicitatea ei. În plus, țese o întreagă poveste demnă de James Bond despre modul în care această scrisoare a ajuns la cunoștința ”rumânilor”. ”Ordonanata respectivului general francez a fost imbatata manga de niste rumani „de bine”, rumani care apoi au copiat repectiva scrisoare”, scrie Cotidianul.ro. De remarcat stilul care se dorește jovial, în fapt înțesat de termeni de argou. Precizăm de asemenea că greșelile de ortografie, inclusiv lipsa diacriticelor, aparțin autorului.
Ideea este preluată de un site de ”istoria altfel” care se auto-declară drept ”păstrător al memoriei”. Sub titlul ”O Scrisoare Pierdută _ Scrisoarea Berthelot din 19 oct. 1918, subiect controversat”, site-ul Șoapta Memoriei admite că ”scrisoarea nu este inclusă în colecțiile oficiale franceze disponibile publicului larg, iar citările provin din surse jurnalistice controversate, cum este Cotidianul”, dar, după cum continuă site-ul Șoapta Memoriei, ”asta nu înseamnă că documentul nu a existat, ci că a fost, poate, un raport intern în răspuns la circumstanțele de moment — și, poate, prea sincer pentru a fi trecut în istoria oficială”.
Scrisoarea atribuită generalului Berthelot s-a bucurat de mare succes pe rețelele de socializare, numeroase conturi, în special de Facebook, preluând-o ca pe o ”profeție împlinită”. Chiar dacă fiecare distribuire înregistrează în general doar câteva zeci de reacții, frecvența postărilor, adesea pline de invective și violență verbală, arată impactul relativ important pe care l-a avut în opinia publică din România.
Verificare
Pentru a verifica autenticitatea scrisorii, am apelat la ajutorul a doi reputați istorici: colonel (r.), prof. univ. dr. Alesandru Duțu și Dorin Matei, redactor-șef al revistei „Magazin istoric”. Ambii istorici, cu o îndelungată experiență în studierea documentelor de arhivă, au semnalat în primul rând lipsa unor referințe detaliate care să permită identificarea sursei, adică a documentului autentic.
”Pentru primul citat, datat 19 octombrie 1918 şi prezentat ca o scrisoare către Marele Cartier francez, nu am găsit sursa pentru a putea controla corectitudinea citatului. În mod sigur, la data respectivă Berthelot era la Salonic, încă nu revenise în România”, ne-a transmis istoricul Dorin Matei. Prin urmare, nu stă în picioare povestea cum că respectiva scrisoare a ajuns cunoscută pentru că a fost furată de la ordonanța generalului care a fost îmbătată de ”rumâni de bine”.
Istoricul Alesandru Duțu argumentează, la rândul său, imposibilitatea ca documentul invocat să fi fost redactat la Tărnovo, la data de 19 octombrie 1918, explicând că ”generalul a sosit la Tărnovo (unde se spune l-a redactat) la 7 noiembrie 1918 (după calendarul pe stil nou), respectiv 25 octombrie stil vechi, ceea ce nu corespunde cu data de 19 octombrie (oricare stil ar fi fost)”. Dincolo de această inexactitate documentată istoric, în ipoteza, totuși, că această scrisoare ar fi autentică, este importantă compararea traducerii cu sursa în limba franceză, subliniază istoricul Alesandru Duțu, care ne oferă și un exemplu din corespondența publicată a generalului Berthelot.
În documentul prezentat mai sus apare următoarea frază în care este folosit, într-adevăr, termenul de ”colonie”: ,,Dacă dăm românilor satisfacţiile la care au dreptul şi dacă ne ţinem angajamentele, vom avea în România o adevărată colonie franceză de peste 15 milioane de locuitori, unde ne vom putea dezvolta comerţul şi industria noastră şi unde ne vom simţi ca la noi acasă”.
Dar, după cum atrage atenția istoricul Alesandru Duțu, folosirea termenului de ”colonie franceză” ”nu trebuie scoasă din contextul epocii, mai ales că generalul H.M. Berthelot a fost unul dintre puţinii prieteni ai românilor în acea perioadă”. De fapt, în telegrama citată, din 27 decembrie/9 ianuarie 1918, adresată ministrului de Război al Franţei, generalul Henri Mathias Berthelot atrăgea atenţia în legătură cu situaţia şi drepturile României la viitoarea Conferinţă de pace de la Paris, la care România risca să fie plasată printre ţările cu ,,interese limitate/speciale”, din cauză că semnase o pace forțată cu Puterile Centrale (Pacea de la Buftea, 20 februarie/5 martie 1918). În urma acestei scrisori, George Clemenceau, preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministru de Război al Franței, a răspuns generalului Henri Berthelot, la 15 ianuarie 1919, asigurându-l că ,,Aliaţii sunt de acord să considere România din nou putere aliată şi să o trateze ca atare la Conferinţă”, subliniază istoricul Alesandru Duțu.
Un alt exemplu este oferit de istoricul Dorin Matei din volumul ”General Henri Berthelot and Romania, Memoires et correspondence 1916 1919, edited with a biographical introduction by Glenn E. Torrey, East European Monographes, Boulder, Columbia University Press, 1987”. Într-o scrisoare din 7 ianuarie 1919, generalul scria: „Mi-e teamă că la Paris nu este sesizată pe deplin importanţa problemei. Nu ar trebui să îi deziluzionăm pe cei care ne iubesc în beneficiul ungurilor, care oricum nu ne vor fi recunoscători, când am avea în România cea mai frumoasă colonie franceză care ar exista în lume.“
”De fapt, generalul Berthelot nu a fost primul (şi nici singurul) care s-a exprimat în acești termeni”, subliniază istoricul Alesandru Duțu, insistând asupra ”contextului epocii”. Într-un memoriu semnat de Ion C. Brătianu și adresat împăratului francez Napoleon al III-lea, în preajma Unirii Principatelor de la 1859, marele om politic român scria: ,,Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasă cucerire ce Franța a făcut-o vreodată în afara teritoriului său /…/. În fine, Franța ar putea avea toate beneficiile unei colonii, fără cheltuielile pe care o colonie o antrenează”. Textul memoriului a fost publicat de istoricul Paul Dimitriu (în articolul ”Prima manifestare europeană a Țărilor Române unanim recunoscută”, revista ,,Magazin istoric”, ianuarie 1999) prezentându-l drept o dovadă de ,,pragmatism politic ce servea interesele naționale ale românilor”, ca ,,un fel de alianță in futurum”, după cum ne precizează istoricul Alesandru Duțu. Este evident că marele om politic Ion C. Brătianu nu-și dorea ca noul stat ce urma a fi constituit, România, să devină o colonie, ci folosea acest termen la figurat, ca și generalul Berthelot mai târziu, pentru a pleda pentru o susținere din partea Franței, pe o bază pragmatică, ce ar fi adus beneficii ambelor părți.
Prin urmare, există scrisori cu o autenticitate dovedită, care nu numai că sunt publice de mulți ani, ci chiar au fost înregistrate minuțios de către autor și destinatarii lor tocmai pentru fi lăsate posterității, fără a fi nevoie de stratageme de tipul ”îmbătării ordonanței” pentru a afla cum gândea un general care a rămas în memoria românilor ca un mare susținător în momentele critice ale Primului Război Mondial și ale creării României Mari. De ce nu a folosit Cotidianul.ro exact scrisoarea care ”circulă pe internet”? Adică cea prezentată în fotografia de mai sus, publicată încă din anul 1986 în lucrarea menţionată de istoricul Alesandru Duţu și preluată, cu întregul context istoric, la data de 30 ianuarie 2023 de site-ul Evenimentul Istoric? Pentru că, așa cum consideră istoricul Dorin Matei, ”avem de a face nu cu un fake news, cât mai curând cu o manipulare prin scoaterea unui document din context şi utilizarea lui pentru a crea o anumită stare de spirit dorită în opinia publică”.
Iar o bună parte din opinia publică era deja dornică de cât mai multe argumente, indiferent dacă bazate de probe sau nu, pentru a susține narativul ”România-colonie franceză” care a explodat pe rețelele sociale în campania electorală prezidențială și mai ales după câștigarea alegerilor de către Nicușor Dan. Redăm mai jos o captură de ecran cu doar câteva din multitudinea de postări afișate la o simplă căutare pe tik-tok după cuvintele cheie ”Romania colonie franceza”.
„Colonia România” este narativul de bază al propagandei ruse în țara noastră, după cum sublinia consultantul politic Radu Magdin încă din 2017 într-un interviu pentru Press One. ”Colonizatorii” însă se schimbă după necesitățile vremurilor: americanii, evreii, Bruxelles-ul, acum francezii, de ajung chiar și adepții acestei teorii să recunoască, în glumă, că nu mai înțeleg nimic (a se vedea postarea din imaginea de mai sus care are ca text: ”Păi nea Ciolacule noi suntem o colonie a Franței s-au a Israelului, că noi nu mai înțelegem!?” – greșelile de ortografie aparțin postării).
Cum a ajuns Franța să fie luată în vizor? O explicație a fost oferită de ambasadorul Franței, în conferința de presă menționată la începutul acestui articol. Excelența Sa Nicolas Warnery, identificând Rusia drept beneficiara acestei campanii antifranceze, a oferit și câteva explicații: ”Mai întâi pentru că Franţa a contrariat Moscova de mai multe luni prin inițiative diplomatice pentru a încerca să se ajungă la un proces de pace în Ucraina. Aceste tentative, aceste iniţiative, s-au multiplicat din februarie 2024. Și în al doilea rând, pentru că președintele Franței și apoi guvernul au denunțat foarte clar atacul hibrid lansat în noiembrie împotriva primului tur al alegerilor prezidențiale din România și l-au atribuit Rusiei”.
În opinia istoricului Dorin Matei, ”manipularea poate avea succes pentru că la nivelul opiniei publice româneşti domină două idei preconcepute, două clişee”. ”Primul vine din secolul al XIX-lea şi prezintă Franţa drept sora noastră mai mare, protectoare şi iubitoare. Este un clişeu creat de o mare parte a elitei intelectuale şi politice române care s-a şcolit în Franţa, care avea strânse legături cu elita de acolo”.
Am putea spune că acum acest clișeu se întoarce ca un bumerang într-o vreme în care domină teoriile conspirației apărute tocmai pentru a combate viziunea elitelor. În plus, această perspectivă romanțată de ”soră mai mare” a împiedicat oarecum înțelegerea și acceptarea bazei pragmatice firești pe care se construiesc relațiile internaționale. ”Într-adevăr, Franţa i-a sprijinit pe români în câteva momente importante (1859, 1866). A făcut-o nu dintr-un sentiment de iubire, ci pentru că interesele ei cereau existenţa unui stat (latinofon) în această zonă. Şi generalul Berthelot a fost trimis să sprijine refacerea şi modernizarea armatei române tot dintr-un interes al Aliaţilor (Franţei). O armată română puternică însemna mobilizarea unor forţe germano-austro-ungare în Est, ceea ce uşura efortul Antantei pe frontul din Vest. Berthelot nu a uitat niciodată că era francez şi slujea interesele Franţei. Dar în acelaşi timp, a fost loial faţă de noi. Misiunea militară franceză şi-a făcut treaba foarte bine, el personal a insistat cu rol determinant în contracararea planurilor ruseşti de a reduce linia frontului prin părăsirea teritoriului românesc de autorităţile române şi armata română, a insistat la Paris pentru sprijinirea revendicărilor române la Conferinţa de Pace”, explică istoricul Dorin Matei.
”Al doilea clişeu, mai puţin evident în acest caz, dar funcţionând subliminal pentru o mare categorie de români, îl constituie mult trâmbiţata politică independentă a lui Ceauşescu, care bătea cu pumnul în masă în politica internaţională, făcând ca România să fie respectată. O imagine falsă, ce se dovedeşte încă foarte puternică şi este constant întreţinută. Este contrapusă imaginii unor oameni de stat români de azi, care ar săruta papucul sultanului de la Bruxelles și care ar fi transformat România într-o colonie a Occidentului. De altfel, la toate reuniunile comisiei comune a istoricilor români şi ruşi, când se mai ţineau aceste reuniuni, partea rusă prezenta mereu câte un referat în care sublinia cât de bine am fost noi trataţi pe vremea când făceam parte din CAER şi Tratatul de la Varşovia şi cât de urât scriu ziarele din Occident azi despre români, cum suntem trataţi de Bruxelles. Politica lui Ceauşescu a fost cel mai bine caracterizată de doi istorici americani, Strobe Talbot şi Michael Beschloss, în volumul ”Ciupindu-i de nas pe ruşi”. Ceauşescu a fost încurajat de Occident să facă o cât mai mare dizidenţă în cadrul lagărului socialist şi pentru asta i s-au trecut cu vederea multe dintre politicile interne dictatoriale. După apariţia lui Gorbaciov, n-a mai fost nevoie ca Ceaușescu să mai joace acest rol de dizidență”.
CONCLUZIE
Da, generalul Berthelot folosește în corespondența sa comparația cu o ”colonie” pentru a susține cauza României, dar scrisoarea care îi este atribuită pe internet este o manipulare ”prin scoaterea unui document din context şi utilizarea lui pentru a crea o anumită stare de spirit dorită în opinia publică”, după cum explică istoricul Dorin Matei. Ea se înscrie în narativul de bază al propagandei ruse „Colonia România„, un narativ care își schimbă ”colonizatorii”, în funcție de necesitățile momentului. Acum a venit rândul Franței pentru că ”Franţa a contrariat Moscova de mai multe luni prin inițiative diplomatice pentru a încerca să se ajungă la un proces de pace în Ucraina. Aceste tentative, aceste iniţiative, s-au multiplicat din februarie 2024. Și în al doilea rând, pentru că președintele Franței și apoi guvernul au denunțat foarte clar atacul hibrid lansat în noiembrie împotriva primului tur al alegerilor prezidențiale din România și l-au atribuit Rusiei”, după cum a explicat ambasadorul Franței la București, Nicolas Warnery în conferința de presă susținută în data de 5 iunie 2025.
(Carolina Ciulu)
