Introducere
În ziua de 17 iunie 1889, orașul București a asistat la înmormântarea lui Mihai Eminescu, poetul național al României, în Cimitirul Șerban Vodă (Bellu). După o viață tumultoasă, afectată de boli neînțelese și tratamente controversate, Eminescu a fost condus pe ultimul drum de prieteni, colegi și admiratori. Cortegiul a parcurs străzile Capitalei, oprindu-se în fața Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, pentru a-i acorda un omagiu public, apoi s-a îndreptat spre zona denumită azi „Figura 9”, unde sunt înhumate personalități culturale, între care se află și Mihail Sadoveanu și Traian Săvulescu.
Povestea ultimei zile și cauzele morții
Boala, și acum învăluită în mister, l-a adus pe Eminescu la azilul doctorului Șuțu. Interpretările istorice variază — de la sifilis sever, la tratamente toxice cu mercur și inhalarea mercurială, însoțite, poate, de violență accidentală din partea unui coleg de salon. Istoricii, criticii literari și pasionații de subiect încă dezbat pe această temă. În noaptea de 15 spre 16 iunie, inima poetului s-a oprit.
Poezia de pe cruce
În baza de piatră care îi acoperă mormântul, sub basorelieful lucrat de Ion Georgescu după o turnare la Paris, apare un epitaf din poezia „Nu voi mormânt bogat”:
„Reverse dulci scântei
Atotștiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Să-și scuture floarea.
Ne mai fiind pribeag
De-atunci înainte
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag.”
Aceste versuri evocă prezența blândă și dorul veșnic al ramurilor de tei, care învăluie mormântul poetului.
Împrejurări dramatice din viața Veronicăi Micle
Relația lui Eminescu cu poeta Veronica Micle a fost una dintre cele mai pasionale și triste povești de dragoste literară. După decesul lui, Veronica s-a retras la Mănăstirea Văratec, devastată de pierderea iubitului. Pe 3 august 1889, la doar 50 de zile după Eminescu, ea și-a luat viața ingerând arsenic.
Amplasarea mormântului în Bellu și semnificația simbolică
Locul ales pentru mormânt — sub un tei, în apropierea semenilor săi din literatură — a fost deliberat ales pentru semnificația sa simbolică. Teiul, copac al memoriei și melancoliei, amintește atât de nostalgia versurilor lui Eminescu, cât și de faptul că, sub coroana lui, un suflet genial odihnește . Amplasarea în apropierea altor figuri culturale (Sadoveanu, Coșbuc, Caragiale) a consolidat ideea unui „parc al poeziei românești”.
De ce rămâne actuală povestea lui Eminescu
Înmormântarea sa în 1889 a marcat un moment de legământ între generații. Moștenirea lui Eminescu continuă să dăinuie în spitale culturale, în festivaluri de literatură și cercuri academice. Iar tragedia Veronicăi Micle accentuează simbolistica romantică și dramatică a celor două suflete unite până la sfârșit.
Bibliografie
https://adevarul.ro/istoria-zilei/17-iunie-ziua-in-care-a-fost-inmormantat-mihai-2449853.html
https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihai_Eminescu
https://www.ro.biography.name/scriitori/8-romania/110-mihai-eminescu-1850-1889
