Disputele politice din UE, mersul războiului din Ucraina și ramificațiile conflictului din Orientul Mijlociu se numără iarăși printre cele mai vizibile teme în presa internațională.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit la ceremonia oficială de inaugurare a președinției daneze a Consiliului UE, care are loc joi la Aarhus, transmite agenția ucraineană Ukrinform. În acest context, consemnează agenția Reuters, „Moldova dorește să înceapă negocierile de aderare cu UE înainte de alegerile din septembrie pentru a contracara dezinformarea rusă anti-UE din țară, a declarat vicepremierul Cristina Gherasimov. Atât Moldova cât și Ucraina vecină au început formal discuțiile de aderare în iunie 2024, dar încă nu au avansat la negocieri substanțiale. Deși Moldova și Ucraina au îndeplinit criteriile, Ungaria îi blochează calea Ucrainei, [iar] membrii UE sunt reticenți a-i acorda undă verde doar Moldovei”. Pe moment tensiunile din UE nu vizează însă atât extinderea cât fondurile de coeziune, semnalează portalul european Politico. „Cu două săptămâni înainte ca executivul UE să prezinte următorul buget pe șapte ani 14 guverne UE, inclusiv Italia, Spania și Polonia, i-au atras atenția Ursulei von der Leyen să nu reducă fondurile de coeziune. Mai multe guverne, europarlamentari și grupuri de lobby se opun ferm planului Comisiei de a contopi fondurile agricole și regionale într-un singur fond pentru fiecare țară în parte. Opozanții se tem că noul sistem le va conferi o putere mai mare guvernelor naționale, în detrimentul regiunilor.” Euronews reține că „apelului lansat de peste jumătate din statele membre”, inclusiv România, i s-a alăturat și grupul Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, care a avertizat: „Ne vom opune ferm abordării unui singur plan național per stat membru, precum și posibilității ca planurile naționale să fie susținute de o regulă a decontării în schimbul unor reforme”. În Germania problema migrației e atât de presantă încât ministrul de interne a propus într-un interviu acordat revistei Focus să se negocieze direct cu talibanii pentru preluarea imigranților afgani expulzați. În ciuda faptului că Berlinul nu recunoaște guvernul taliban și nu are formal relații cu el. Germania discută acum și cu guvernul islamist din Siria referitor la deportarea criminalilor sirieni. Portalul european Euractiv comentează o altă situație inedită: o politiciană de centru-stânga care a adoptat politici de migrație care în mod normal ar fi trebuit să fie etichetate „de extrema dreaptă”. E vorba de premierul danez Mette Frederiksen, care coordonează semestrul acesta președinția UE. Politica dură de migrație adoptată încă din 2015 de stânga a oprit ascensiunea dreptei radicale daneze la pragul de 21%, deși a iscat tensiuni cu unii socialiști europeni, precum spaniolul Pedro Sánchez. Inițial eurosceptică, lucru obișnuit în Danemarca, Frederiksen „a învățat la modul neplăcut să îndrăgească UE”, în contextul noilor priorități americane. „Ea a devenit un pic mai europeană – dar și Europa a devenit un pic mai daneză”, observă Euractiv.
Președintele american Donald Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar urma să discute vineri telefonic despre suspendarea unor livrări esențiale de arme americane către Kiev, a anunțat The Financial Times. Zelenski ar urma să ridice și problema potențialelor vânzări viitoare de arme. Deocamdată Zelenski a anunțat, citat de Reuters, că Ucraina a încheiat deja cu compania americană Swift Beat un acord privind producerea a sute de mii de drone anul acesta: „Interceptoare pentru distrugerea dronelor și rachetelor inamice, quadcoptere de recunoaștere și ajustare a focului, drone de atac cu rază lungă de acțiune.” Ministrul polonez al apărării, consemnează Ukrainska Pravda, a deplâns decizia SUA de a întrerupe ajutorul, deși a asigurat că în schimb „țările europene încearcă să-și intensifice eforturile de a sprijini Ucraina”. Și The Wall Street Journal deplânge măsura în editorialul său, deși explică că stocurile de rachete americane s-au subțiat și „lumea liberă are nevoie de apărare antiaeriană pe fiecare continent”. De pildă, recentul atac iranian asupra unei baze americane din Qatar a fost barat de „cea mai mare salvă de rachete Patriot din istoria SUA”. „Descurajarea americană ar fi trebuit să fie în ascensiune după loviturile de succes ale președintelui Trump asupra programului nuclear iranian și angajamentul NATO de a cheltui generos pe apărare. Însă Comandantul Suprem etalează acum slăbiciune în fața Rusiei, care nu va produce nici o pace solidă și durabilă în Ucraina.” Săptămânalul britanic The Economist se teme însă că pauza ar putea fi mult mai calculată. Deși tabloul e pe moment „încețoșat” de informații neclare ba chiar contradictorii, ajutorul american pentru Ucraina pare că se „estompează”. Suspendarea e doar „temporară și parțială”, în vederea unei evaluări. Dar Kievul se teme că măsura se va dovedi a fi de fapt o pârghie de presiune politică. Totuși europenii îi asigură deja Ucrainei mai multe arme decât SUA, deși nu la fel de eficiente precum cele americane. Oricum ar fi însă, conchide Economist, perspectivele sunt sumbre: „cu cât Ucraina primește mai puține arme, cu atât mai mult teritoriu și oameni va pierde”.
Departamentul american al apărării a anunțat că evaluările serviciilor de informaţii au indicat că bombardamentele operate de SUA în Iran luna trecută au provocat regresarea cu doi ani a programului nuclear al Teheranului, informează BBC. Publicația braziliană O Globo apreciază că „în geopolitica Orientului Mijlociu, Israelul a învins Iranul. Această victorie s-a produs de-a lungul ultimilor doi ani, iar nu doar în cursul recentului conflict. A fost o înfrângere de neconceput până în octombrie 2023, când Hamasul a comis atentatul terorist și a început confruntarea actuală. Teheranul și-a văzut toți principalii aliați regionali învinși de Israel, iar programul nuclear i-a fost bombardat”. „În ce stadiu se află negocierile vizând un armistițiu între Hamas și Israel?”, titrează The New York Times pentru a răspunde tot el: „israelienii și palestinienii așteaptă nerăbdători în timp ce Hamas se mai întreba dacă să accepte ultimele propuneri vizând un armistițiu de 60 de zile în războiul din Gaza și de eliberare a unor ostatici”. France 24 reține că „în toiul negocierilor de încetare a focului” loviturile aeriene israeliene continuă în Gaza. Iar „clasa politică israeliană continuă să fie divizată între susținătorii unui armistițiu de 60 de zile – timp în care jumătate dintre ostaticii încă în viață din Gaza ar fi eliberați în schimbul unor deţinuţi palestinieni – și cei care susțin continuarea luptelor până la eliminarea Hamas”. Dimensiunea politică internă preocupă în special presa israeliană. Cotidianul Haaretz își intitulează editorialul „Netanyahu n-are nevoie de extremiștii incendiatori ai Israelului pentru a opri războiul din Gaza”, precizând că cei doi miniștri de extrema dreaptă din cabinet încearcă să saboteze armistițiul prin constrângerea politică a premierului. The Jerusalem Post pledează pe lângă populație să nu-i permită frustrării pricinuite de conducere să degenereze în ostilitate față de instituțiile statului. „Furia, durerea, dezamăgirea și frustrarea din țara noastră sunt mai mult decât valide, dar nu putem permite să îndemnăm la anihilare instituțională.” Pornind de la succesul militar din Iran, revista americană Foreign Policy se întreabă dacă nu asistăm cumva la apariția unei „Doctrine Trump”, una aplicabilă și în cazul Rusiei. „Dat fiind că vederile de politică externă ale lui Trump sunt adesea instinctive, contextuale, tranzacționale și impredictibile, ideea că administrația lui ar putea urma o doctrină consecventă poate părea hazardată. Și totuși, mai presus de orice Trump apreciază succesul, iar experiența intervenției sale în Orientul Mijlociu i-ar putea conferi avânt în următoarele luni unei politici externe mai agresive.” Britanicul The Telegraph titrează triumfător „Trump a lansat 14 bombe, umilind Iranul și salvând Taiwanul de la anexare”. Rusia și-a pierdut cei doi mari aliați din Orientul Mijlociu: Siria și Iranul. În al doilea caz n-a cutezat să intervină, deși are tratat de apărare reciprocă cu Teheranul. Eliminarea facilă a radarelor rusești de către Israel și survolul nedetectat ulterior al americanilor nu pot fi o reclamă bună pentru exporturile militare ale Moscovei. „Întregul proiect al lui Vladimir Putin din Orientul Mijlociu zace acum în ruine.” Iar „descurajarea Americii e acum incomparabil mai puternică și în Strâmtoarea Taiwanului”. The Washington Post consideră însă că Trump a acționat cu „claritate morală” în cazul Iranului, pe când în problema Ucrainei denotă „miopie morală”. „Ucraina e o democrație pro-occidentală care e victima unui război de agresiune neprovocat pornit de către un dictator anti-american. Nu există vreo echivalență morală între cele două tabere; lumea modernă n-a mai cunoscut vreun exemplu atât de perfect de bine contra rău. Dacă Rusia ar învinge, întreaga Europă ar fi în pericol, iar alți agresori precum China ar fi încurajați.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba
RADOR RADIO ROMÂNIA, 4 iulie 2025
