Autor:Alexandru Eduard Balaci
Introducere
Pe 22 iulie 1946 a fost creată Organizația Mondială a Sănătății (OMS), una dintre cele mai importante instituții specializate ale Organizației Națiunilor Unite. OMS funcționează efectiv din 7 aprilie 1948, dată care este sărbătorită în fiecare an drept Ziua Mondială a Sănătății. România este membru fondator al OMS din 1948.
Context
După cel de-al Doilea Război Mondial, lumea a simțit nevoia de a crea mecanisme internaționale de cooperare în diverse domenii, inclusiv sănătatea publică. Epidemii devastatoare, lipsa unor standarde comune și riscurile sanitare globale au determinat comunitatea internațională să ia măsuri concertate. Astfel, în cadrul Conferinței Sanitare Internaționale organizate la New York în 1946, s-a stabilit necesitatea înființării unei organizații globale dedicate sănătății.
Cum a fost înființată OMS
La 22 iulie 1946, la New York, a fost semnată Constituția Organizației Mondiale a Sănătății de către 61 de state. Documentul a intrat în vigoare la 7 aprilie 1948, când a fost ratificat de majoritatea semnatarilor. OMS a fost astfel înființată ca o agenție specializată a Națiunilor Unite, cu sediul permanent la Geneva, Elveția.
State fondatoare și documente fundamentale
Statele fondatoare au fost 61 de țări, printre care Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Regatul Unit, Franța, China, India, Australia, Belgia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, Egipt, Grecia, Mexic, Olanda, Norvegia, Noua Zeelandă, Polonia, Suedia și altele. Documentul esențial care stă la baza funcționării OMS este Constituția Organizației Mondiale a Sănătății din 1946, care stabilește obiectivele, structura și responsabilitățile organizației.
Personalități implicate
Printre personalitățile importante implicate în crearea OMS s-au numărat medicul canadian Brock Chisholm, care a devenit primul director general al OMS, și dr. Andrija Stampar din Iugoslavia, unul dintre pionierii politicilor publice de sănătate. Chisholm a fost cunoscut pentru promovarea unei abordări globale a sănătății bazată pe prevenire și educație.
România și aderarea la OMS
România este membru fondator al Organizației Mondiale a Sănătății, alăturându-se încă din anul 1948, odată cu intrarea în vigoare a Constituției OMS. Documentele oficiale ale aderării României au fost semnate de reprezentanții legali ai Republicii Populare Române la acea vreme, în cadrul delegației permanente la Națiunile Unite.
OMS – tratate și actualitate
Constituția OMS semnată în 1946 este în continuare în vigoare, organizația funcționând fără întrerupere până în prezent. De-a lungul timpului, OMS a promovat și implementat numeroase programe și tratate internaționale în domeniul sănătății, precum Convenția-Cadru pentru Controlul Tutunului (2003), Regulamentul Sanitar Internațional (revizuit în 2005) și diverse programe pentru eradicarea bolilor infecțioase. OMS joacă un rol central în coordonarea răspunsurilor globale la pandemii, inclusiv în timpul crizei COVID-19.
Curiozități și elemente inedite
OMS este singura instituție globală cu mandat exclusiv în domeniul sănătății. Ziua Mondială a Sănătății este sărbătorită în fiecare an pe 7 aprilie și marchează probleme prioritare de sănătate publică. OMS funcționează pe baza unui buget finanțat atât de statele membre, cât și de donații voluntare. Organizația are șase birouri regionale și peste 150 de birouri de țară, inclusiv în România.
Influența OMS la nivel global
OMS stabilește standarde internaționale în domeniul sănătății, oferă asistență tehnică statelor membre, monitorizează problemele globale de sănătate și reacționează la urgențe medicale. Deciziile OMS influențează politicile naționale, campaniile de vaccinare, strategiile de prevenire a bolilor și măsurile sanitare implementate la nivel global. Organizația Mondială a Sănătății rămâne o piesă esențială a arhitecturii mondiale, cu un rol vital în garantarea dreptului la sănătate pentru toți oamenii.
Bibliografie
https://www.who.int/about/history/
