Decizia Franței de a recunoaște statul Palestina suscită ecouri în cancelariile internaționale. Pe continentul european au apărut opinii diverse, pe care le prezintă succint cotidianul spaniol ABC. Un purtător de cuvânt al guvernului german a susținut că acesta nu intenționează să recunoască poporul palestinian pe termen scurt și că prioritățile sale actuale vizează realizarea „mult așteptatului progres” către o soluție cu două state. Regatul Unit a reiterat, de asemenea, poziția Germaniei. Până în prezent, cel puțin 142 de state au recunoscut un stat palestinian, potrivit unui bilanț AFP. Statele Unite și Israelul se opun vehement unui astfel de proiect. Unul din principalii actori ai conflictului, premierul israelian Benjamin Netanyahu, a denunțat decizia franceză ca fiind „o premiere a terorismului și un risc de creare a unui alt stat aliat cu Iranul, așa cum s-a întâmplat cu Gaza”, scrie publicația israeliană Haaretz. „Recunoașterea unui stat palestinian după masacrul din 7 octombrie nu este diplomație, ci o rușine morală”, a declarat și fostul prim-ministru israelian Naftali Bennett cu privire la anunțul președintelui francez. După cum relatează Haaretz, Bennett a numit decizia drept una rușinoasă, care „va fi aruncată în coșul de gunoi al istoriei”. Ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee, citat de același ziar, a ironizat anunțul și a declarat că, din moment ce Macron nu a specificat unde va fi situat statul palestinian, „Franța ar putea oferi Riviera Franceză”. Hamas și președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, și-au exprimat recunoștința pentru determinarea lui Macron și au lăudat inițiativa, numind-o „direcția corectă pentru a face dreptate” – aflăm din La Libre Belgique.
După cum era de așteptat, Statele Unite au respins „ferm” planul președintelui francez, Emmanuel Macron, de a recunoaște un stat palestinian, numindu-l o decizie „imprudentă” care întârzie pacea, remarcă La Libre Belgique, și adaugă că Statele Unite se opun de mult timp oricărei recunoașteri unilaterale a unui stat palestinian, preferând o soluție negociată. Washingtonul, ca principal susținător al aliatului său israelian, își arată astfel profunda divergență față de multe capitale europene, într-un moment în care negocierile pentru un armistițiu în Fâșia Gaza au eșuat.
De la Paris, Figaro citează surse diplomatice care afirmă că prin recunoașterea statului palestinian, Franța nu recompensează mișcarea islamistă Hamas, așa cum acuză criticii deciziei franceze, ci mai degrabă „demonstrează că /formațiunea/ nu are dreptate și nici viitor”. „Hamas a respins întotdeauna soluția cu două state. Recunoscând Palestina, Franța dovedește că această mișcare teroristă greșește. Demonstrează că tabăra pacifistă are dreptate împotriva taberei războiului”, a postat pe X Jean-Noël Barrot, ministrul francez de externe.
Războiul tarifelor dus de Washington cu țările Uniunii Europene pare să fi ajuns la final. Prilejuit de vizita lui Donald Trump în Scoția, acordul comercial prinde contur, cu tarife de 15% pentru importurile de articole precum vin și automobile, adică aproximativ jumătate din cele 30% cu care președintele amenințase recent, aflăm din Washington Post.
Casa Albă nu a publicat imediat detalii specifice ale acordului comercial, care în mod tradițional are sute de pagini și necesită ani de zile pentru a fi negociat. Trump și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au anunțat duminică schițele acordului la Trump Turnberry, unul dintre terenurile de golf deținute de președinte în Scoția. Ambii au încercat să prezinte acordul drept „cea mai mare înțelegere încheiată vreodată”, dar este probabil ca acesta să devină o foaie de parcurs pentru discuții ulterioare, mai detaliate, conchide Washington Post.
„Strategia comercială protecționistă a lui Trump va inversa decenii de eforturi ale SUA către globalizare în moduri care ar putea crește prețurile multor bunuri pentru consumatorii americani”, avertizează în schimb France 24. „Importatorii americani achită tarifele, iar aceste costuri sunt adesea transferate către întreprinderile și clienții care le cumpără”.
Cotidianul francez de stânga Liberation constată că tariful general de 15% reprezintă „răul cel mai mic” pentru oficialii europeni. Aceștia oferiseră tarife „zero la zero” cu SUA pentru bunurile industriale la începutul blitzului comercial al lui Trump, dar pe parcurs blocul a încercat să evite un război comercial total cu cel mai apropiat aliat comercial și militar al său în mod tradițional, așadar procentul a fost acceptat.
Un nou conflict, cel dintre Cambodgia și Thailanda, a ținut capul de afiș al presei internaționale. „O veche dispută de frontieră care alimentează naționalismul”, titrează France 24 analiza despre ciocnirile de o intensitate rară în regiunea frontierei care desparte cele două regate de mai bine de un secol. Această nouă izbucnire de violență reflectă disputele politice interne care zguduie cele două țări, crede publicația franceză. France 24 analizează motivele acestei escaladări dintre cei doi vecini asiatici, care sunt totuși apropiați din punct de vedere cultural și politic, și amintește că Thailanda și-a închis punctele de trecere a frontierei terestre unul câte unul, în timp ce Cambodgia a suspendat achiziționarea mai multor produse de la vecinul său, inclusiv combustibil. „Cele două țări au o graniță comună de aproape 840 km lungime, trasată în mare parte de autoritățile coloniale franceze din Indochina începând din 1863. Un traseu care a fost întotdeauna contestat de Thailanda, deoarece plasează pe partea cambodgiană un templu din secolul al XI-lea, considerat unul dintre cele mai impresionante din Asia de Sud-Est, adaugă Corriere della Sera. „Liderii celor două țări se vor întâlni luni în Malaezia” este anunțul de ultimă oră din Le Monde, publicație care subliniază că Malaezia deține în acest an președinția rotativă a Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), din care fac parte ambele state vecine.
Sub titlul ”China este un mediator atent”, săptămânalul L’Express remarcă faptul că, oficial, Beijingul păstrează distanța și îndeamnă la dialog. Dar, în culise, China, principalul partener economic al celor două țări și aliatul istoric al Cambodgiei, se impune ca adevăratul arbitru al acestei confruntări. Cu investiții masive, cooperare militară și o prezență navală, regatul khmer a devenit unul dintre pilonii influenței chineze în Asia de Sud-Est, în special prin modernizarea bazei navale Ream, care oferă acum Chinei acces maritim strategic în Golful Thailandei. În același timp, Thailanda se integrează în proiecte economice majore chineze, cum ar fi linia feroviară de mare viteză care leagă China, Laos și nord-estul Thailandei. Acționând ca mediator, Beijingul urmărește un dublu obiectiv: păstrarea stabilității ASEAN pentru a-și garanta interesele economice și apărarea aliatului său cambodgian fără a provoca o ruptură cu Bangkokul – conchide săptămânalul francez.
Ruxandra Lambru, Agenția de Presă RADOR
