De Chérine Moussa
Dincolo de preparatele deja consacrate în ghidurile de călătorie precum couscous-ul, chorba sau diverse tipuri de tajine gastronomia algeriană ascunde comori mai puțin cunoscute, dar extrem de valoroase din punct de vedere cultural și gustativ. Pentru turiștii curioși și dornici de explorare culinară, vacanța în Algeria poate deveni o călătorie în lumea mâncărurilor gătite local, cu rețete transmise din generație în generație.
Iată cinci feluri de mâncare algeriene mai puțin cunoscute internațional, dar care merită descoperite în gospodării rurale, piețe locale sau restaurante autentice.
1. Trida – Paste de casă cu aromă de sărbătoare
Originară din regiunile centrale ale Algeriei, Trida este un preparat festiv preparat din pătrățele fine de aluat de casă, asemănătoare cu lasagna tăiată mărunt. Acestea sunt servite cu un sos roșu sau alb, în funcție de zonă, în care se gătește carne de pui, năut, șofran și uneori scorțișoară.
Este gătită cu ocazia Mawlid (sărbătoarea nașterii Profetului), dar și la alte sărbători de familie. Rețeta este aproape necunoscută în afara Algeriei, dar extrem de prețuită printre familiile care o pregătesc cu grijă ritualică.
2. Rechta – Paste fine pentru zile mari
Foarte populară în regiunile nordice, în special în Alger și Blida, Rechta este un fel de mâncare rezervat ocaziilor speciale: Eid, nunți, nașteri. Se face din tăieței subțiri de casă, fierți la aburi și apoi amestecați cu un sos alb delicat din carne de pui, năut, nap, dovlecel și condimente precum scorțișoara și șofranul.
Rechta este considerată o mâncare nobilă și reconfortantă, ușor de găsit în restaurantele tradiționale din capitale regionale.
3. Makrout el Louz – Desertul cu migdale care topește inimi
În locul unei presupuse „mahjouba dulci”, care nu are o tradiție documentată, alegem un desert autentic și extrem de iubit: Makrout el Louz. Este o prăjitură delicată din făină de migdale, zahăr pudră și arome de flori de portocal, tăiată în formă de diamant și acoperită cu zahăr fin.
Servit în special la sărbători și logodne, acest desert rafinat vine din zona Algiers, dar se regăsește cu variații în toată țara. Este un simbol al ospitalității feminine și al rafinamentului culinar urban.
4. Chtitha – Gust intens, tradiție profundă
Chtitha este o tocăniță densă, cu origini modeste, dar prezentă azi în toată Algeria. Se prepară din carne de pui sau miel, gătită într-un sos roșu condimentat cu usturoi, ardei uscat, chimion și boia și uneori harissa.
Chtitha djaj (cu pui) este una dintre cele mai frecvente mâncăruri de Eid, dar și o alegere zilnică în multe case. Este servită cu pâine tradițională (kesra sau khobz eddar) și se găsește cu ușurință în piețe sau mici restaurante tradiționale.
5. Maghlouga – Tăieței de casă în stil mozabit
În valea M’zab, în inima sudului algerian, tradițiile culinare au o eleganță discretă, iar Maghlouga este unul dintre preparatele care definesc această rafinată simplitate. Specifică orașului Ghardaïa și comunității mozabite, Maghlouga este un fel de mâncare făcut din fidea subțire, preparată manual din aluat simplu, uscată la soare și apoi fiartă în sos.
Sosul dens, galben-auriu este făcut din carne (adesea miel), năut, ceapă și un amestec delicat de condimente precum scorțișoară, șofran și uneori cardamom. Nu este un fel de mâncare festiv în sensul convențional, dar este adesea pregătit pentru oaspeții dragi sau în zilele de reuniune familială.
Puțin cunoscută în afara regiunii M’zab, Maghlouga este o dovadă a modului în care gastronomia locală reflectă valorile comunității: modestie, grijă și tradiție. Este mâncarea care îți spune, fără cuvinte: „Ești binevenit aici.”
Algeria gusturilor ascunse
Vacanțele în Algeria pot deveni vacanțe ale memoriei gustului. Dincolo de preparatele globalizate, există o lume culinară discretă, transmisă prin povești, gesturi și mirosuri. În casele tradiționale, în satele stepei sau în corturile din deșert, mâncarea nu este doar hrană este identitate.
Cei care îndrăznesc să o guste vor pleca nu doar cu fotografii, ci cu o amintire gustativă care nu se uită niciodată.
Sursa foto: Chérine Moussa
