Autor:Alexandru Eduard Balaci
Contextul istoric
În anii 1970–1980, comunitatea științifică a tras primele semnale de alarmă privind subțierea stratului de ozon, esențial pentru protejarea vieții pe Pământ împotriva radiațiilor ultraviolete. Descoperirea „găurii din stratul de ozon” de deasupra Antarcticii a stârnit îngrijorare la nivel mondial, demonstrând efectele devastatoare ale utilizării pe scară largă a clorofluorocarburilor (CFC) în industrie, refrigerare și aerosoli. Conferința Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea, precum și Convenția de la Viena pentru protejarea stratului de ozon (1985), au pregătit terenul pentru un document mai strict, cu angajamente clare privind reducerea substanțelor nocive.
Ce prevedea Protocolul de la Montréal
Adoptat la 16 septembrie 1987, Protocolul de la Montréal este un acord internațional menit să reducă treptat și să elimine producția și consumul de substanțe care
distrug stratul de ozon.
Documentul prevedea:
Reducerea progresivă a utilizării CFC și a altor gaze cu efect similar;
– Introducerea unui mecanism flexibil de ajustare, pentru a permite actualizarea țintelor în funcție de noile descoperiri științifice;
Asistență tehnică și financiară pentru statele în curs de dezvoltare, prin Fondul Multilateral creat în 1991.
Cine a semnat
Protocolul a fost inițial semnat de 46 de state, dar în decursul anilor numărul acestora a crescut considerabil. Astăzi, toate cele 198 de state membre ONU sunt părți la Protocol, ceea ce îl face unul dintre cele mai universal ratificate tratate internaționale. Printre primele țări semnatare s-au aflat Statele Unite, Canada, statele europene și Japonia. România a aderat la Protocol în 1991, angajându-se la reducerea treptată a substanțelor periculoase și la modernizarea industriei în concordanță cu cerințele internaționale.
Impact și rezultate
Protocolul de la Montréal este considerat cel mai de succes tratat internațional în domeniul mediului. Rezultatele sale concrete includ:
– Reducerea cu peste 99% a producției și consumului de substanțe care afectează stratul de ozon;
– Semne clare de refacere a stratului de ozon, confirmate de rapoartele ONU și NASA;
– Evitarea a milioane de cazuri de cancer de piele și cataractă, precum și protejarea ecosistemelor terestre și marine;
– Crearea unui precedent juridic pentru acorduri internaționale ulterioare în domeniul mediului, inclusiv Acordul de la Paris privind schimbările climatice.
Mai este valabil astăzi?
Da. Protocolul de la Montréal este încă în vigoare și a fost amendat de mai multe ori (Londra 1990, Copenhaga 1992, Kigali 2016 etc.), pentru a include noi substanțe și pentru a răspunde noilor provocări, cum ar fi gazele cu efect de seră.
Deși, obiectivul principal, eliminarea substanțelor care distrug ozonul este aproape atins, mecanismele Protocolului continuă să fie aplicate, iar monitorizarea rămâne esențială pentru menținerea echilibrului ecologic global.
Elemente inedite
-Este singurul tratat internațional ratificat de toate statele lumii.
– Protocolul de la Montréal este adesea numit „povestea de succes a ONU” datorită eficienței sale dovedite.
– Reducerea substanțelor reglementate a contribuit indirect și la combaterea schimbărilor climatice, deoarece multe dintre gazele vizate au efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon.
– În 2019, Națiunile Unite au declarat 16 septembrie „Ziua Internațională pentru Protecția Stratului de Ozon”, pentru a marca semnificația documentului.
Concluzie
Protocolul de la Montréal rămâne un exemplu de cooperare internațională eficientă, bazată pe consens științific și voință politică. Prin implementarea lui, omenirea a demonstrat că este capabilă să acționeze unitar în fața unei amenințări globale. Episodul XXXVII din seria „Înțelegeri diplomatice care au influențat lumea” arată că protejarea mediului nu este doar o chestiune ecologică, ci și una de securitate, sănătate publică și solidaritate între națiuni.
Bibliografie
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/50687
https://legimonaco.mc/tai/protocole/1987/09-16-tai2l000266/
https://cil.nus.edu.sg/wp-content/uploads/2019/02/1987-Montreal-Protocol.pdf
