Introducere
La 6 octombrie 1711, în Moldova a fost instaurată oficial perioada domniilor fanariote, odată cu urcarea pe tron a lui Nicolae Mavrocordat, primul domn venit din rândul marii aristocrații grecești a cartierului Fanar din Constantinopol. Această schimbare a marcat sfârșitul tradiției de a alege domnitorii din rândul boierilor pământeni și începutul unei epoci în care Imperiul Otoman și-a consolidat controlul asupra Țărilor Române.
Contextul instaurării domniilor fanariote
Înfrângerea lui Dimitrie Cantemir și a aliatului său, țarul Petru cel Mare, în bătălia de la Stănilești din 1711, a determinat Poarta Otomană să renunțe la încrederea în boierimea locală. Boierii pământeni fuseseră adesea suspectați de trădare sau de înclinații pro-creștine, iar otomanii au ales să aducă domnitori fideli lor, proveniți din familii grecești înstărite și educate din Fanar, un cartier al Constantinopolului.
Ce a însemnat această perioadă pentru români
Domniile fanariote au durat în Moldova din 1711 până în 1821, iar în Țara Românească din 1716, odată cu instaurarea lui Nicolae Mavrocordat și acolo, până în 1821, când revoluția condusă de Tudor Vladimirescu a dus la sfârșitul acestui regim. Astfel, timp de peste un secol, Țările Române au fost conduse de domnitori numiți direct de Poarta Otomană, în schimbul unor sume considerabile de bani plătite ca peșcheș.
Prezența domniilor fanariote în alte țări
Sistemul domniilor fanariote nu a fost unic românesc. Grecii din Fanar au deținut funcții importante și în alte provincii ale Imperiului Otoman, fiind numiți adesea dragomani ai Porții sau guvernatori în diferite regiuni. Totuși, în Țările Române, acest regim a fost mai vizibil și mai durabil, având un impact direct asupra societății, economiei și culturii.
De ce a fost necesară această schimbare
Pentru otomani, scopul principal era garantarea loialității și controlului asupra Principatelor. Fanarioții erau legați de Poartă prin originea lor și prin datoriile financiare, ceea ce îi făcea mai puțin susceptibili la alianțe externe. Pentru români, perioada a adus stabilitate din punct de vedere militar, Principatele nemaifiind direct implicate în marile războaie ale vremii.
Plusuri și minusuri
Perioada fanariotă a avut atât efecte negative, cât și pozitive:
– Minusuri: domniile erau cumpărate prin sume uriașe, ceea ce genera o fiscalitate apăsătoare asupra populației; domnitorii veneau din afară, fără legături directe cu țara; corupția și abuzurile au cunoscut un nivel ridicat.
– Plusuri: fanarioții erau adesea oameni foarte educați, aduceau influențe culturale occidentale și orientale; au inițiat reforme administrative și judiciare; au încurajat dezvoltarea academiilor domnești și a tiparului.
Fanarioți de seamă și fanarioți fără realizări
Printre fanarioții care au marcat istoria românească se numără Constantin Mavrocordat, care a desființat șerbia în 1746, Alexandru Ipsilanti, care a reorganizat administrația și justiția, și Alexandru Moruzi, care a sprijinit viața culturală. Pe de altă parte, au existat domni fără realizări notabile sau care au lăsat amintiri negative, din cauza fiscalității excesive sau a lipsei de implicare în viața țării.
Caracteristici și impact în timp
Domniile fanariote au fost caracterizate prin durata scurtă a mandatelor, dependența de Poarta Otomană, fiscalitatea excesivă, dar și prin modernizarea treptată a administrației. Impactul lor în timp a fost paradoxal: deși erau privite ca o perioadă de dominație străină, ele au pregătit terenul pentru reformele secolului al XIX-lea și pentru apropierea de cultura europeană.
Elemente inedite
Un aspect mai puțin cunoscut este acela că unii domnitori fanarioți și-au dorit sincer modernizarea Țărilor Române, inspirându-se din modelele occidentale. De asemenea, unii au favorizat apariția literaturii românești moderne și dezvoltarea academiilor de la Iași și București, unde se predau discipline precum filosofia, dreptul sau științele naturii.
Astfel, 6 octombrie 1711 marchează începutul unei epoci controversate, dar fundamentale pentru istoria românilor, în care conviețuirea dintre dominația otomană, influențele grecești și aspirațiile naționale a dat naștere unui amestec unic de tradiție și modernitate.
(Autor: Alexandru Eduard Balaci)
Bibliografie
https://asociatia-alpha.ro/Jrls/033-2023/Jrls-033-084.pdf
https://archive.org/details/LimbaRomana32017ExtrasFanariotiiP150161
https://historia.ro/sectiune/general/secolul-fanariot-si-tarile-romane-aflate-la-569390.html
