Introducere
Există locuri care nu se lasă doar privite, ci se lasă trăite. Castelul Peleș este unul dintre acestea. Ridicat între stâncile și pădurile de la poalele Bucegilor, el nu este doar o reședință regală, ci o poveste în piatră, lemn și lumină. În data de 7 octombrie 1883, avea loc inaugurarea oficială a Castelului Peleș, un moment simbolic pentru modernizarea și rafinamentul României de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Construcția
Decizia construirii Castelului Peleș îi aparține regelui Carol I, care, după proclamarea Regatului României în 1881, a dorit o reședință de vară demnă de prestigiul noii monarhii. În căutarea unui loc potrivit, suveranul a ales pitorescul platou de la Sinaia, traversat de râul Peleș, o zonă pe care o îndrăgise încă din primele sale vizite. Aici, între 1873 și 1914, a prins contur castelul ce avea să devină simbolul eleganței și modernității regale românești. Proiectul inițial a fost realizat de arhitectul german Wilhelm von Doderer, însă lucrările au fost continuate de Johannes Schultz și ulterior de Karel Liman, care a dus la perfecțiune detaliile arhitecturale. Stilul ales, neo-renascentist german, îmbină armonios influențe italiene, elvețiene și gotice, creând o construcție spectaculoasă prin bogăția fațadelor, turnulețele zvelte și acoperișurile ascuțite.
Materialele folosite au fost de cea mai bună calitate, multe aduse din străinătate: marmură de Carrara, lemn de stejar și nuc sculptat manual, vitralii din Elveția, oglinzi venețiene, mozaicuri italiene și decorațiuni din bronz. Într-un contrast fascinant cu decorul montan, castelul era dotat cu instalații revoluționare pentru epocă: încălzire centrală, ascensor, sistem de aspirare, apă curentă și electricitate. În 1883, Peleșul devenea unul dintre primele castele din Europa complet electrificate, beneficiind de propria microcentrală hidroenergetică, construită pe pârâul Peleș.
Mobilierul, în mare parte realizat la Viena și în atelierele regale, este o capodoperă în sine. Fiecare încăpere are un stil distinct: Sala Maură, cu influențe maure și arabescuri rafinate, Sala Armelor, ce adăpostește peste 4.000 de piese, Sala Florentină, cu o bogată ornamentație în lemn sculptat, și Biblioteca, decorată cu lambriuri sculptate și o ușă secretă. Fiecare detaliu al Peleșului vorbește despre pasiunea pentru artă și ordine a regelui Carol I.
Inaugurarea
Inaugurarea din 7 octombrie 1883 a fost un eveniment de marcă al epocii, la care au participat membri ai Casei Regale, demnitari și artiști ai vremii. Ceremonia a fost urmată de o recepție fastuoasă, iar suveranii Carol I și Elisabeta au primit felicitările elitei europene. Regina, pasionată de literatură și artă, a considerat Peleșul un loc al inspirației; aici a scris multe dintre poeziile sale semnate cu pseudonimul Carmen Sylva.
De-a lungul timpului, Castelul Peleș a fost martor al unor momente esențiale din istoria României: întâlniri de stat, vizite diplomatice, consilii regale. După abdicarea regelui Mihai I în 1947, castelul a fost confiscat de regimul comunist și transformat în muzeu în anii ’50. După 1990, a fost retrocedat Regelui Mihai, dar a rămas deschis publicului, fiind administrat ca muzeu național. Astăzi, Castelul Peleș este unul dintre cele mai vizitate muzee din România, atrăgând anual sute de mii de turiști din țară și străinătate. Colecțiile sale cuprind tablouri, vitralii, armuri, covoare orientale, mobilier, ceasuri rare și o impresionantă colecție de porțelanuri. Muzeul oferă o călătorie în timp, într-un spațiu care păstrează intact spiritul regal și eleganța unei epoci de aur. Castelul Peleș a inspirat numeroși artiști, scriitori și cineaști.
A apărut în filme românești și internaționale, printre care „A Princess for Christmas” și „The Brothers Bloom”. În literatură, este amintit ca simbol al rafinamentului, iar în pictură și fotografie, devine una dintre cele mai reprezentative imagini ale României regale.
Un detaliu mai puțin cunoscut este că regele Carol I a urmărit personal fiecare etapă a construcției, cerând rapoarte zilnice și intervenind în alegerea fiecărui material. De asemenea, în pivnițele castelului exista un tunel secret folosit de suveran pentru a se retrage spre grădini fără a fi observat. În Sala de Teatru, regina Elisabeta organiza spectacole pentru curte, iar orchestra era condusă uneori de însuși George Enescu. Castelul Peleș rămâne și astăzi o poveste vie despre frumusețea, rigoarea și visul unui monarh care a iubit România și a dorit să o așeze între națiunile civilizate. Pe 7 octombrie 1883, la poalele Bucegilor, nu s-a inaugurat doar o reședință regală, ci o idee despre demnitate, artă și identitate națională.
Autor: Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
https://peles.ro/ro/despre/istoricul-castelului-peles/
https://romaniatourism.com/castles-fortresses-romania-peles-castle-sinaia.html
https://www.spottinghistory.com/view/9096/peles-castle/
