Nu, ”grosul gazelor românești” nu a fost direcționat către Ucraina. Prin România tranzitează, contra cost, gaze care nu sunt din producție românească, ci sunt importate de Ucraina prin Coridorul Vertical

Un titlu de articol care a circulat în presa online la începutul lunii ianuarie se adaugă seriei de afirmații false menite să consolideze narativul că România susține Ucraina sacrificându-și propriile resurse.

CONTEXT

Grosul gazelor românești a fost redirecționat către Ucraina. În Republica Moldova, exportăm deja tot necesarul de consum al țării” este titlul unui articol publicat în data de 8 ianuarie 2026 de Ziua News. Deși în titlu se subliniază clar că e vorba de ”gaze românești”, în interiorul articolului se detaliază că ”această situație este valabilă din luna noiembrie a anului trecut, când s-a operaționalizat Coridorul Vertical, care aduce gaze (în general americane) pentru ucraineni, descărcate de pe metaniere în terminalele din Grecia. România este parte esențială a acestui proiect, intens susținut de America și UE, pentru că aici se face distribuția către Ucraina, dar și Republica Moldova”.

Același titlu înșelător este folosit și de o postare pe facebook a site-ului Ziare.com. După cum se poate vedea în captura de ecran de mai jos, în linkul către articol titlul este ”Grosul gazelor românești nu mai merge spre Ungaria, ci a fost redirecționat către Ucraina”. Între timp, însă pe site-ul Ziare.com, titlul a fost modificat în ”Grosul gazelor care trec prin România nu mai merge spre Ungaria, ci a fost redirecționat către Ucraina. În Republica Moldova, exportăm tot necesarul de consum al țării”. Probabil, redacția a sesizat eroarea și a optat, în final, pentru o formulare mai aproape de realitate.

Majoritatea comentariilor de pe facebook la articolul de mai sus arată o stare de nemulțumire și de indignare cum că România nu numai că ar ”exporta” gaze către Ucraina (în fapt este doar țară de tranzit), dar le-ar putea da chiar gratis, inclusiv cu riscul ca țara noastră să aibă de suferit de pe urma unei eventuale lipse a gazelor.

VERIFICARE

Transgaz, operatorul sistemului de transport al gazelor în România, publică zilnic o hartă cu principalele puncte de intrare și ieșire a gazului în sistemul românesc, alături de producția internă totală și cantitatea scoasă din depozite într-o zi. Pentru data de 13 ianuarie 2026, această hartă arată în felul următor:

Din datele de mai sus, rezultă că România a importat 13 milioane de metri cubi de gaz prin punctul de intrare Negru-Vodă (Coridorul Vertical) și 1,9 milioane de metri cubi din Ungaria și a exportat 1 milion de metri cubi către Ucraina, prin punctul Isaccea, și 5,8 milioane de metri cubi către Moldova, prin punctul Ungheni. Ceea ce înseamnă că cea mai mare parte din importurile totale de 14,9 mil. m3 împreună cu producția internă de 23,5 mil. m3 și cantitatea scoasă din depozite 26.6 mil. m3 a mers către consumul intern, care atinge în această perioadă cea mai valoare din actualul sezon rece, conform datelor analizate și de Economedia.

Nici datele fluxurilor fizice realizate, ce pot fi de asemenea consultate pe site-ul Transgaz, nu arată o imagine diferită:

Oricine este interesat poate verifica pe site-ul Transgaz fluxurile fizice realizate (intrări și ieșiri din sistemul național de transport de gaze) în orice zi a anului trecut, inclusiv în perioda invocată, adică începând cu luna noiembrie. Am ales și noi la întâmplare, pentru exemplificare, o zi lucrătoare de la sfârșitul lunii noiembrie, să zicem 27 noiembrie, și o zi lucrătoare din luna decembrie, să zicem 2 decembrie, pentru a arăta fluxurile fizice care au intrat și care au ieșit din România.

În luna decembrie, pentru care am încercat să găsim o zi cu un flux cât mai mare către Ucraina, se observă o dublare a cantității de gaz care iese din România prin punctul de la Isaccea I (2.554.799 m3). Dar chiar și așa această canitate nu reprezintă nicidecum gaze românești și nici măcar ”grosul gazelor” care intră în România prin punctul Negru Vodă I (13.641.937 m3) de unde o parte sunt direcționate prin punctul Isaccea I spre Ucraina, după cum arată și harta Transgaz.

Dublarea cantității de gaze care a tranzitat România spre Ucraina în luna decembrie se datorează unui memorandum de înțelegere, semnat între compania ucraineană Naftogaz și compania grecească Depa Commercial, pentru furnizarea de gaze non-rusești către Ucraina – în principal GNL american de la terminalele grecești – pentru perioada decembrie 2025-martie 2026, ceea ce a însemnat în practică activarea Coridorului Vertical. În urma acestui acord, licitația pentru rezervarea capacității de transport de gaze pentru luna decembrie a înregistrat un succes, fiind adjudecată 60% din capacitatea de transport prin Ruta 1, și anume gaz provenit de la terminalul GNL Revythoussa (Grecia), tranzitat prin Bulgaria și România către Republica Moldova și Ucraina, ceea ce a însemnat practic o dublare a cantităților contractate de Ucraina, după cum constată și site-ul ucrainean Expro Consulting.

Scăderea fluxurilor tranzitate în ianuarie prin România se datorează faptului că Ucraina nu a mai rezervat aceeași capacitate de transport și pentru luna respectivă, ceea ce a dus la un eșec al licitației pentru Coridorul Vertical pentru luna ianuarie, punând sub semnul întrebării viabilitatea unui proiect important din punct de vedere geopolitic, dar încă scump din punct de vedere economic. Pentru cei interesați să aprofundeze subiectul, pot consulta două analize pe această temă traduse de Agenția Rador pentru buletinele de presă destinate abonaților și care sunt accesibile publicului larg în urma preluării de către alte site-uri de știri din România:

Eșec major pentru Coridorul Vertical de gaze, care ar fi trebuit să transporte gaze lichefiate americane din Grecia în Ucraina: nici o ofertă depusă la licitații

Gazele americane – testul licitațiilor pe care Coridorul energetic vertical nu l-a trecut

 

Prin urmare, un flux de gaze cât mai mare din România spre Ucraina nu ar fi în dezavantajul, ci în interesul României pentru că ar însemna viabilitatea unei rute de transport pentru care o companie românească, la care statul român deține 58,5% din acțiuni, va încasa taxe de tranzit. În prezent, Ucraina importă mai mult gaz prin intermediul Poloniei, iar ”rutele nordice de GNL prin Europa Centrală și de Nord, utilizând terminale din țări precum Polonia, Lituania și Croația, rămân mai atractive economic, deoarece oferă costuri generale mai mici, proximitate geografică față de piețele Europei Centrale și o predictibilitate comercială mai mare”, după cum se arată în analiza publicației grecești New Money prezentată mai sus.

CONCLUZIE

Nu, ”grosul gazelor românești” nu a fost direcționat către Ucraina. Prin România doar tranzitează, contra cost, gaze care nu sunt din producție românească, ci sunt importate de Ucraina prin Coridorul Vertical. Afirmația este falsă și se adaugă unor manipulări menite să consolideze narativul că România susține Ucraina sacrificându-și propriile resurse.

Carolina Ciulu