Moartea lui Alex Pretti, asistent medical de 37 de ani împușcat la Minneapolis în timpul unei operațiuni a agenților federali, a devenit punctul de convergență al unei crize care depășește cu mult granițele unui oraș american. Presa europeană descrie nu doar un incident tragic, ci un simptom al unei transformări profunde a ICE – agenția americană de imigrație – într-un instrument de forță politică, polarizant și tot mai violent. La Libre Belgique titrează: „Minneapolis contra ICE – reacția instituțională și riscul unei crize naționale”, și explică faptul că povestea este în primul rând despre confruntarea dintre autoritățile locale și guvernul federal. Primarul orașului Minneapolis, Jacob Frey, a anunțat intenția de a da în judecată guvernul pentru a suspenda temporar operațiunile ICE, o măsură fără precedent în acest context.
Guvernatorul statului Minnesota, Tim Walz, acuză agenția că „seamănă haos și violență”, în timp ce moartea lui Pretti a declanșat proteste violente, baricade, incendieri și intervenții în forță ale poliției. Șeful poliției locale încearcă să transmită calm – „intenționăm ca lucrurile să rămână așa” – dar tensiunea rămâne ridicată.
Publicația belgiană extinde analiza către impactul politic la nivel federal, unde finanțarea Departamentului pentru Securitate Internă este pusă sub semnul întrebării. Astfel, cazul Minneapolis nu mai este doar o criză locală, ci „un detonator politic național”.
Sub titlul ”ICE ca poliție politică și braț al regimului Trump”,
Libération merge mai departe și interpretează ICE ca pe un pilon central al proiectului autoritar trumpist. Ziarul francez descrie agenția drept „o poliție politică și brațul armat al derivei autoritare”, construită pentru a pune în practică promisiunea-cheie a lui Donald Trump: „expulzarea în masă”.
Potrivit publicației, ICE nu mai operează ca o agenție clasică de aplicare a legii, ci ca o forță paramilitară activă în orașe progresiste, unde desfășoară raiduri punitive, arestări „adesea pe criterii de fizionomie” și intervenții în școli, biserici și tribunale.
Libération notează o escaladare a abuzurilor: cetățeni americani arestați pe nedrept, morți în detenție și împușcarea manifestantei Renee Nicole Good, urmată de cazul Alex Pretti.
ICE este descrisă de observatori drept „o miliție asemănătoare Gestapo-ului”, formată din „brute și mercenari”, iar sociologii avertizează că extinderea rapidă a personalului – de la 10.000 la 22.000 de agenți – a dus la relaxarea criteriilor de selecție. Publicația subliniază și mecanismele interne: prime pentru arestări, cote de 3.000 de rețineri pe zi și un protocol care permite intrarea în locuințe fără mandat, încălcând astfel în mod direct Constituția SUA. În această lectură, ICE nu mai este o simplă agenție, ci simbolul unei derive autoritare sistemice, notează publicația franceză de stânga.
Dacă Libération vorbește despre sistem, Il Corriere della Sera mută reflectorul asupra victimelor. Cotidianul italian reconstruiește portretul lui Alex Pretti prin vocea tatălui său, Michael Pretti, care imploră presa:
„Spuneți adevărul despre fiul nostru. Era un om bun.”
Familia respinge acuzațiile oficiale potrivit cărora Alex ar fi fost violent sau înarmat. Dimpotrivă, spun ei, ultimele imagini arată că ținea un telefon și încerca să protejeze o femeie agresată de agenți ICE. Tatăl său denunță „minciunile dezgustătoare ale administrației” și susține că fiul său a murit încercând „să protejeze o altă persoană”.
Portretul este cel al unui asistent medical devotat, care îngrijea veterani americani, fără cazier judiciar, afectat de ceea ce vedea în țară. Corriere transformă cazul într-o tragedie morală și simbolică, în care un cetățean american devine victimă a unei politici pe care o considera nedreaptă.
Dacă violențele ICE din Minneapolis expun felul în care administrația Trump își exercită forța asupra propriilor cetățeni, analiza publicată de Le Monde sugerează că aceeași logică se proiectează acum și în afara granițelor Statelor Unite. După raiduri interne, arestări controversate și morți care au șocat opinia publică, Washingtonul pare să aplice o strategie similară și pe scena geopolitică: extinderea controlului, maximizarea accesului și reducerea limitelor impuse de drept sau suveranitate. În centrul acestei noi tensiuni se află Groenlanda, teritoriu autonom aflat sub suveranitatea Danemarcei, unde administrația Trump negociază un „acces militar total”, cerut explicit „fără limită de timp”. Deși tonul public al președintelui american s-a mai îmblânzit în ultimele săptămâni – inclusiv în timpul Forumului Economic de la Davos -, în culise au început discuții tehnice intense între Statele Unite, Danemarca și aliații NATO pentru a transforma aceste ambiții într-un acord concret.
Potrivit Le Monde, un „document-cadru de lucru” a fost deja prezentat partenerilor occidentali, iar diplomații NATO au fost informați asupra opțiunilor analizate. Donald Trump a declarat că așteaptă un rezultat „în termen de două săptămâni”, semnalând o accelerare neobișnuită pentru negocieri care ating miezul suveranității unui stat aliat.
Dincolo de declarațiile politice, situația juridică este deja favorabilă Washingtonului. Acordul din 1951 dintre Danemarca și Statele Unite oferă americanilor jurisdicție exclusivă asupra bazei Pituffik, un perimetru militar în care SUA pot construi, controla traficul aerian și maritim și opera aproape independent. Cercetători în domeniul relațiilor internaționale descriau încă din 2020 această zonă drept „un protectorat de facto al Washingtonului”, o formulă care spune mult despre echilibrul real al puterii.
Trump pare însă nemulțumit de acest status quo și încearcă fie să extindă masiv baza existentă, fie să creeze noi „zone de apărare” pe insulă – enclave militare cu prerogative largi, apropiate de un regim de extraterritorialitate. Oficial, demersul este prezentat ca o negociere clasică pentru instalarea de baze militare în străinătate, așa cum fac toate marile puteri. În realitate, scrie Le Monde, este vorba despre obținerea unui maximum de drepturi în schimbul unui minimum de concesii, într-un stil care reflectă pragmatismul dur al administrației Trump. Groenlanda riscă să devină un nou laborator al puterii americane, un teritoriu unde suveranitatea formală coexistă cu un control militar extins și cu interese strategice care includ nu doar securitatea, ci și accesul la resursele naturale ale insulei.
La Libre Belgique descrie un val de reacții care a traversat Europa după ce Donald Trump a afirmat că aliații NATO ar fi stat „puțin prea departe de linia frontului” în timpul războiului din Afganistan. Afirmațiile președintelui american au fost percepute nu doar ca o provocare politică, ci ca o ofensă profundă la adresa memoriei soldaților căzuți.
În Regatul Unit, unde 457 de militari britanici și-au pierdut viața în conflict, prim-ministrul Keir Starmer a calificat afirmațiile drept „insultătoare” și „sincer îngrozitoare”, reamintind sacrificiul comun al trupelor britanice și americane. După o convorbire cu liderul britanic, Trump a revenit parțial asupra poziției sale, publicând pe Truth Social un mesaj în care a elogiat „MARII și FOARTE BRAVII soldați ai Regatului Unit”, afirmând că „legătura dintre națiunile noastre este mult prea puternică pentru a fi ruptă vreodată”.
Totuși, observa La Libre Belgique, această retractare a fost limitată, căci Trump nu a făcut gesturi similare față de celelalte state aliate. Franța, Danemarca, Italia și Polonia au reacționat la rândul lor. O sursă apropiată președintelui Emmanuel Macron a calificat declarațiile drept „inacceptabile”, subliniind că Franța își plânge cei 89 de soldați căzuți în Afganistan. În Danemarca, unde 44 de militari au murit în conflict, reacția a fost și mai emoțională: prim-ministrul Mette Frederiksen a spus că este „insuportabil” ca președintele american să pună sub semnul întrebării angajamentul aliaților, iar veteranii danezi au vorbit despre un sentiment de „trădare”. „Nu există cuvinte care să descrie cât de mult doare acest lucru”, a declarat unul dintre reprezentanții lor, anunțând un marș al tăcerii la Copenhaga.
Aceeași controversă este surprinsă de France 24. „Din Franța până în Australia, indignare după remarcile lui Trump despre aliații din Afganistan”, care extinde perspectiva dincolo de Europa și arată cum ecoul declarațiilor lui Trump a ajuns până în Australia, stat care nu este membru NATO, dar care a participat activ la coaliția internațională condusă de SUA. France 24 observă că această criză diplomatică a izbucnit într-un moment sensibil, chiar când tensiunile dintre Washington și aliații europeni, alimentate recent de disputa privind Groenlanda, păreau să se atenueze.
Sub presiunea criticilor internaționale, Trump a încercat să își îndulcească discursul, revenind asupra declarațiilor sale și lăudând trupele britanice drept „printre cei mai mari războinici”. Cu toate acestea, postul francez de televiziune remarcă faptul că președintele american a evitat să își ceară scuze față de ceilalți aliați, menținând o ambiguitate care continuă să alimenteze resentimentele.
Dincolo de Ocean, The Washington Post titrează: „Trump, în retragere, laudă trupele britanice după ce familia regală și-a exprimat nemulțumirea”. Publicația americană scrie că indignarea din Marea Britanie a atins nu doar guvernul și opinia publică, ci și familia regală, într-un context în care prințul Harry a servit pe linia frontului în Afganistan și a pierdut prieteni în luptă.
Potrivit Washington Post, schimbarea de ton a lui Trump ar fi fost determinată inclusiv de o intervenție discretă a regelui Charles al III-lea, îngrijorat de impactul emoțional al declarațiilor asupra familiilor soldaților căzuți. După zile de critici, Trump a trecut de la minimalizarea contribuției aliaților la elogii grandioase, scriind că soldații britanici sunt „printre cei mai mari războinici din toate timpurile” și că armata Regatului Unit este „de neegalat (cu excepția SUA)”.
În același timp, Washington Post subliniază o contradicție majoră: Trump continuă să afirme că Statele Unite „nu au avut niciodată nevoie de NATO”, ignorând faptul că Articolul 5 al alianței a fost activat o singură dată în istorie – în sprijinul SUA după atacurile din 11 septembrie 2001./rlambru/atataru
(Ruxandra Lambru, Agenția de Presă RADOR)
