„SUA continuă decapitarea Iranului fără vreun plan legat de ceea ce va urma”, rezumă The Washington Post cele mai recente evoluții ale războiului din Orientul Mijlociu. “Statelor Unite le-au trebuit doar câteva ore ca să lanseze atacuri asupra Iranului și ca să se trezească într-o atmosferă deja familiară, deși îngrijorătoare: eliminarea rapidă a unui pericol mondial pentru ca mai apoi să se confrunte cu o situație care, potrivit experiențelor din trecut, se va dovedi greu de depășit. Eliminarea Ayatollahului Ali Khamenei a marcat cea mai recentă decapitare sau înfrângere a unui vajnic adversar al Statelor Unite de peste mări și țări, după îndepărtarea talibanilor din 2001, după înlăturarea lui Saddam Hussein din Irak, survenită doi ani mai târziu, după înlăturarea de la putere a lui Moammar Gaddafi în Libia, din 2011, și după capturarea liderului venezuelan Nicolás Maduro, din urmă cu două luni”.
„Statele Unite au avut deseori parte de asemenea momente triumfale prin tentativele lor de a umple un vid – mobilizând mii de soldați, cheltuind miliarde de dolari, căutând să susțină democrațiile șubrede sau, ca în cazul Venezuelei, păstrând rămânerea la putere a unui guvern decapitat. Dar, în general, asemenea eforturi, care au dus la dezamăgiri și care au alimentat niște state marcate în continuare de conflicte, s-au întors împotriva rolului jucat de SUA, lăsând în urmă niște țări măcinate de conflicte, țări care ar putea fi cu greu considerate drept niște aliați de încredere ai Statelor Unite”, arată The Washington Post. „În privința Iranului, președintele Donald Trump pare să aibă o abordare complet diferită, el dând de înțeles că nu are de gând să apeleze la forțele americane ca să netezească drumul unei țări a cărei soartă a fost marcată de puterea americană începând din anul 1953, când ultimul guvern iranian ales democratic a fost înlăturat de la putere printr-o lovitură de stat susținută de CIA”.
„Conflictul din Orientul Mijlociu se adâncește pe mai multe fronturi”, notează The New York Times, menționând că Iranul și grupările armate aliate, inclusiv Hezbollah, au atacat o serie de obiective ale Israelului și ale Statelor Unite din Golful Persic, ca ripostă la uciderea ayatollahului Khamenei. „Luni, pentru a treia zi consecutiv, forțele armate din Statele Unite și din Israel au atacat Iranul, iar conflictul tot mai grav din Orientul Mijlociu a atras în luptă și alți combatanți, riscând să se transforme într-un război regional. Avioane militare israeliene au zburat deasupra orașului Teheran. Iranul a lansat atacuri cu drone și cu rachete asupra mai multor state din zona Golfului Persic, dintre care unele găzduiesc baze militare americane”. Liderii iranieni au spus că atacurile vizează obiective americane, dar ei au bombardat totodată și aeroportul International din Dubai, hoteluri și alte obiective din infrastructura civilă. „Militanții grupării Hezbollah, sprijiniți de Iran, au lansat rachete din Liban pe teritoriul Israelului, ceea ce a făcut ca Israelul să bombardeze fiefuri ale acestei miliții, de lângă Beirut. Avioane militare ale SUA au continuat să atace Iranul, iar trei avioane americane au fost doborâte în Kuweit în urma unui incident care – potrivit militarilor americani – ’ar fi fost provocat din greșeală’, echipajele celor trei avioane reușind să ajungă în siguranță la sol”.
Președintele american Donald Trump, citat de Reuters, a declarat că a ordonat armatei americane să atace Iranul pentru a zădărnici dezvoltarea nucleară a Teheranului și un program de rachete balistice despre care spune că se dezvoltă rapid. Trump a afirmat că operațiunile militare americane pe care le-a declanșat vineri sunt înainte de termen, fără a oferi detalii. El a spus că a estimat că actuala campanie americană va dura patru până la cinci săptămâni, dar că ar putea continua mai mult. Liderul american a adăugat că o premisă centrală a luptei a fost să împiedice Iranul să dezvolte o armă nucleară, lucru pe care Teheranul l-a negat, și de a zădărnici programul său de rachete balistice cu rază lungă de acțiune. Trump, la un eveniment în Sala de Est a Casei Albe, a oferit cele mai ample comentarii despre război, dincolo de două mesaje video și o serie de scurte interviuri telefonice în weekend, care au furnizat obiective uneori contradictorii. Trump a spus că forțele americane au distrus 10 nave iraniene și și-a exprimat încrederea în modul în care decurge campania.
Sub titlul „Strâmtoarea Ormuz și petrolul: cum ar putea pune în genunchi Iranul economia mondială”, publicația italiană Avvenire încearcă să estimeze „ce consecințe ar avea o blocadă totală a ceea ce este considerată cea mai critică pâlnie energetică din lume”. Orice perturbare ar avea repercusiuni imediate asupra piețelor globale și a lanțurilor de aprovizionare. „Conform datelor citate de S&P Global Commodity Insights, deja sâmbătă, în câteva ore traficul naval a scăzut cu aproximativ 40-50%, deoarece navele s-au grăbit să părăsească zona, în timp ce noii veniți ezitau să intre. Sute de petroliere și nave pentru gaze lichefiate sunt blocate în Strâmtoarea Ormuz, iar navele comerciale portcontainere operate de giganți logistici internaționali precum Maesqa au fost forțate să se abată din Golf”. „O cincime din rezervele mondiale de petrol trec prin apele sale, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi. Principalele destinații pentru petrolul și gazele care curg prin Ormuz sunt China, India, Japonia și Coreea de Sud. India, care importă aproximativ jumătate din țițeiul său prin Strâmtoare, a activat planuri de urgență pentru a proteja aprovizionarea cu energie”. Închiderea Strâmtorii ar afecta semnificativ şi China. „A doua cea mai mare economie a lumii achiziționează aproape 90% din exporturile de petrol ale Iranului, care sunt supuse sancțiunilor internaționale. Calea navigabilă este crucială și pentru piețele de gaze, aproximativ 20% din comerțul global cu gaze naturale lichefiate (GNL) trecând prin coridorul care leagă Golful de marea deschisă”.
Urmărind în continuare conflictul din Ucraina, Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) observă că în februarie „s-a înregistrat cea mai redusă înaintare rusească de aproape doi ani”. După cum scrie La Libre Belgique, luna trecută, armata rusă a avansat cu 123 de kilometri pătrați, cel mai mic câștig de la cei 99 de kilometri pătrați realizați în aprilie 2024. „Această cifră exclude avansurile revendicate de partea rusă, dar nici confirmate, nici infirmate de ISW, care lucrează cu Critical Threats Project (parte a American Enterprise Institute sau AEI), un alt think tank american specializat în studiul conflictelor. Progresul său mai lent din februarie s-a datorat parțial mai multor zile de contraofensive ucrainene reușite. Trupele ruse au avut, de asemenea, de suferit din cauza deciziei lui Elon Musk de a bloca utilizarea antenelor Starlink. La patru ani de la începerea invaziei rusești în Ucraina, Moscova ocupă puțin peste 19% din țară, majoritatea teritoriului fiind cucerit în primele săptămâni ale conflictului. Aproximativ 7%, inclusiv Crimeea și părți din Donbas, erau deja sub control separatist rus sau pro-rus înainte de invazia din februarie 2022”.
Franța își va extinde arsenalul nuclear, a anunțat președintele Emmanuel Macron, citat de France 24. Președintele francez a afirmat într-un discurs ținut la baza navală Île Longue din Finistère, că Franța își va mări numărul focoaselor nucleare și că aliații europeni vor putea „participa la exercițiile franceze de descurajare”. „Trebuie să ne întărim descurajarea nucleară în fața combinării amenințărilor și trebuie să ne gândim la strategia de descurajare în adâncimea continentului european, cu respect deplin pentru suveranitatea noastră, prin implementarea treptată a ceea ce aș numi descurajare avansată”, a declarat președintele francez. Opt țări europene au fost de acord să participe la această descurajare avansată: Regatul Unit, Germania, Polonia, Olanda, Belgia, Grecia, Suedia și Danemarca, a anunțat președintele. Aceste țări vor putea găzdui în special „componente strategice” ale forțelor aeriene franceze, care se vor putea astfel „disemina în adâncimea continentului european” pentru a „complica socotelile adversarilor noștri”, a explicat el. „Lanțul de comandă este perfect clar, iar decizia ultimă” de a lansa un atac nuclear „revine numai președintelui Republicii”, a reafirmat Emmanuel Macron, pe fondul îngrijorărilor recurente din cadrul clasei politice franceze cu privire la o posibilă partajare a descurajării nucleare la nivel european. „Nu va exista nicio partajare a deciziei finale” cu aliații, a insistat președintele francez, adăugând că această „descurajare avansată” este un „efort distinct”, dar „perfect complementar celui al NATO”.
(Florin Matei/RADOR RADIO ROMÂNIA)
