Presa internațională continuă să analizeze în detaliu toate aspectele războiului din Iran, ale cărui implicații sunt răspândite pe întregul glob, de la economia mondială și relația transatlantică până la războiul Rusiei din Ucraina și confruntarea dintre China și SUA.
Armata israeliană a bombardat miercuri împreună cu armata americană obiective ale aparatului represiv de securitate al Iranului, relatează The New York Times. „Comandamente ale puternicelor forțe paramilitare Basij, sedii ale poliției, penitenciare și birouri ale serviciilor de informații. Analiștii cred că scopul acestor atacuri e acela de a slăbi capacitatea guvernului de a anihila orice val ulterior de proteste și de a-i încuraja pe iranieni să se revolte contra conducătorilor – unul dintre obiectivele anunțate de Trump.” Pe de altă parte, titrează entuziasmat britanicul The Telegraph, „În numai 48 de ore Trump a trimis marina Iranului pe fundul mării”, deasupra unei analize bazate pe imagini din satelit care „expun indubitabil amploarea anihilării pricinuite de SUA”. Italianul Il Messaggero anunță că Mojtaba Khamenei, al doilea fiu al lui Khamenei, 56 de ani, îi va succeda tatălui său în funcția de Conducător Suprem al teocrației islamice, precizând că „e cunoscut pentru influența considerabilă în culise și legături puternice cu Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice și cu forța paramilitară Basij”. Agenția Bloomberg reține că Mojtaba Khamenei „și-a construit un imperiu imobiliar global, de peste 100 de milioane de lire sterline numai în Regatul Unit. Fondurile au provenit în principal din vânzările de petrol și au tranzitat conturi din Marea Britanie, Elveția, Liechtenstein și Emiratele Arabe Unite prin intermediul unor companii-fantomă înregistrate” în paradisuri fiscale. Din publicația spaniolă 20 Minutos aflăm în schimb cine sunt aliații externi ai regimului. „Regimul ayatolahilor și-a petrecut decenii construind așa-numita «Axă a Rezistenței», o alianță de state și miliții” anti-Israel și anti-SUA. Principalii susținători internaționali ai Iranului sunt Rusia și China. La nivel regional „adevărata forță a Teheranului constă în rețeaua sa de miliții”: militanții șiiți Hezbollah din Liban, gruparea Houthi (sau „Ansar Allah”) din Yemen, confederație de miliții șiite „Forțele de Mobilizare Populară” din Irak și excepția sunnită, teroriștii palestinieni Hamas. Agenția Reuters semnalează, citând Washingtonul, că Iranul lansează tot mai puține rachete, pe măsură ce atacurile aliaților occidentali se extind pe teritoriul lui, neutralizându-i arsenalul. Ziarul portughez Jornal Económico informează că marina americană va începe să escorteze petrolierele prin Strâmtoarea Ormuz „cât mai curând posibil”. „Indiferent ce se întâmplă, SUA vor asigura fluxul liber de energie către lume”, a declarat Trump, referindu-se la blocarea de către Iran a uneia dintre principalele rute maritime din lume, deservind „20% din comerțul mondial cu petrol”. Agenția italiană Ansa transmite că Iranul continuă să bombardeze ținte occidentale în întreaga regiune, din Oman până în Cipru, în vreme ce Israelul a extins frontul împotriva regimului iranian și în Liban, unde se luptă cu teroriștii Hezbollah. Publicația israeliană Ynet News explică cum organizația islamistă e cea care a târât de fapt Libanul în război, presată să facă o alegere în momentul uciderii lui Khamenei: să intre în luptă de partea „axei” șiite sau să-i permită guvernului de la Beirut să aibă inițiativa. Hezbollah a „picat testul” – pentru ea axa islamistă e mai importantă decât patria. New York Post relevă motivul imediat al deciziei de a fi atacat Iranul, pe baza unui interviu de luni de la Fox News cu negociatorul Steve Witkoff. Conform acestuia, partea iraniană chiar se lăuda la tratative că deține deja 460 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, concentrație care în 7-10 zile putea fi adusă la 90% pentru a se fabrica până la 11 bombe atomice. La aceasta adăugându-se și intransigența consecventă a negociatorilor iranieni, Post conchide că „războiul cu Iranul n-a fost vreodată o alegere – Trump n-a fost lăsat cu altă opțiune în afară de a apăra America și întreaga civilizație occidentală”.
Ideea amenințării mai ample la adresa lumii libere din partea teocrației iraniene a fost de altfel formulată marți și de secretarul general al NATO, Mark Rutte, consemnează La Razon. Referindu-se la Rusia, el a declarat că „s-a aliat cu China, Coreea de Nord și Iranul și împreună și-au extins forțele armate și capacitatea de a exercita presiuni asupra noastră”, adăugând că competiția globală „se intensifică, iar aliații se confruntă cu amenințarea persistentă a terorismului”. Rutte consideră Iranul „un exportator de haos” și a subliniat că aliații „au precizat clar că Iranul nu poate deține arme nucleare sau să-și mențină programul de rachete”. Vorbele lui sunt întărite de incidentul recent în care NATO a distrus o rachetă balistică lansată de Iran către spațiul aerian turc, incident insuficient de grav totuși pentru a activa clauza de apărare colectivă prevăzută de Articolul 5, conform Reuters. Nu toți aliații sunt însă pe aceeași lungime de undă. Guvernul socialist de la Madrid a condamnat tranșant atacul americano-israelian asupra regimului de la Teheran, deschizând o polemică cu Washingtonul. „Nu vom fi complici la ceva dăunător lumii și contrar valorilor și intereselor noastre. Trebuie să învățăm din istorie și nu se poate juca ruleta rusească cu soarta a milioane de oameni”, a afirmat premierul spaniol Pedro Sánchez, într-un discurs televizat „energic”, citează Rai News. „Trump amenință că va suspenda comerțul cu Spania pentru că i-a refuzat accesul la bazele ei militare”, titrează Le Monde, precizând că președintele mai critică Madridul și pentru că „refuză să dedice 5% din PIB cheltuielilor militare, așa cum prevede noul obiectiv NATO”. Afirmația a fost făcută cu ocazia unei discuții cu presa împreună cu cancelarul german Friedrich Merz, aflat în vizită. Merz s-a arătat de acord cu reproșul referitor la ținta NATO. „Comisia Europeană a sărit în apărarea Spaniei în urma amenințărilor lui Trump, cerându-i președintelui SUA să respecte acordurile comerciale semnate de ambele părți și, prin urmare, să nu aplice nicio măsură comercială sau embargou împotriva țării”, scrie El Mundo. Emmanuel Macron, în schimb, „merge pe sârmă” faţă de Trump, comentează săptămânalul francez Courrier International. Macron „a criticat vehement atacul israeliano-american împotriva Iranului, pe care l-a calificat o încălcare a dreptului internațional”, dar „îi atribuie răspunderea pentru conflict regimului ayatolahilor”. „Europa nu a fost nici consultată, nici avertizată. Cu toate acestea, este incontestabil implicată în război”, apreciază Courrier.
Europa mai implicată și prin intermediul războiului din Ucraina. Sub titlul „Rețeaua internațională a lui Putin se destramă”, La Razon scrie că „atacul SUA asupra Iranului reprezintă o nouă provocare pentru politica externă a Rusiei. În timp ce bombardamentele aveau loc în republica islamică, Moscova le-a condamnat imediat, calificându-le o destabilizare suplimentară a Orientului Mijlociu și o încălcare a dreptului internațional de către Washington. În spatele acestei retorici, Kremlinul a fost prudent, evitând intervenția militară directă”. „Conflictul prelungit din Orientul Mijlociu aduce riscuri pentru livrările de arme către Ucraina și Europa”, avertizează la Polskie Radio guvernul de la Varșovia. „E vorba de livrările de arme americane. Dacă ritmul consumului de rachete pentru apărarea antiaeriană rămâne la fel, există riscul ca acestea să nu mai ajungă și în Ucraina.” Pe de altă parte, postul ucrainean Suspilne anunță că „expertiza ucraineană în protecția împotriva dronelor Shahed e cea mai avansată din lume, motiv pentru care Ucraina, împreună cu echipele din Emiratele Arabe Unite, Qatar și alte state, va stabili cum poate fi consolidată în comun protecția vieții oamenilor în Orientul Mijlociu”. Kievul pare a fi înregistrat și un succes militar în Mediterana, unde „o navă rusă care transporta gaze naturale lichefiate a ars marţi”, cel mai probabil atacată de drone navale ucrainene, potrivit BBC. The Washington Post publică de altfel o analiză din care reiese că războiul merge pe moment în favoarea Kievului: „Putin dă greș. Datele de pe front arată că Ucraina se ține bine”. Revista americană Foreign Policy apreciază că Trump l-a pus pe Putin într-o dilemă. „Faptul că un potențial partener al Kremlinului a ucis un aliat al Kremlinul îi alimentează paranoia conducătorului rus.”
O altă revistă americană Foreign Affairs, consideră drept „revoluționar” parteneriatul americano-israelian care și-a propus, crede ea, „să remodeleze Orientul Mijlociu”. Vulnerabilitatea parteneriatului e dată însă de poziția incomodă a ambilor conducători pe plan intern. The Financial Times consideră că pericolul în acest conflict rezidă în înclinația lui Trump de a încheia acorduri, oricât de cinice ar fi. „Un acord acceptabil pentru vecini, care nu vor un Iran democratic. Forța americană va fi fost demonstrată. Europa și China vor fi fost puse într-o poziție incomodă. Conducătorii Iranului (și familia Trump) ar fi mai bogați.” Săptămânalul britanic The Spectator conchide că cei care văd spectrul unui al treilea război mondial în Iran, „au și nu au, în același timp, dreptate”. Fiindcă războiul din Iran are în realitate de-a face cu China. „Axa Rusia-China-Iran iese din acest episod considerabil slăbită: Rusia împotmolită în Ucraina, Iranul decapitat, China cu imaginea de patron pe care nu te poți baza.
Andrei Suba
