Războiul din Iran se extinde atât geografic, cât și ca implicații globale. Noi atacuri israeliene în Liban și la Teheran, în timp ce dronele iraniene lovesc pentru prima dată Azerbaidjanul vecin, rezumă ultimele evoluții CBS News, constatând și că ”aliații din Golf ai SUA, bombardați de zile întregi cu rachete și drone iraniene, rămân rapid fără interceptoare pentru a doborî aceste proiectile”. Între timp, dorind să evite o implicare terestră, SUA și Israelul vor ca forțele kurde din nordul Irakului să se implice în lupte în Iran, notează The Economist, iar Washington Post detaliază că Donald Trump a oferit „o acoperire aeriană extinsă din partea SUA”, precum și alte forme de sprijin kurzilor pentru a prelua controlul asupra unor porțiuni din vestul Iranului. Ca răspuns, Iranul a bombardat centre ale forțelor kurde din Irak, relatează BBC.
La rândul ei, ”Europa ridică nivelul de alertă după ultimele atacuri asupra Turciei și Ciprului”, constată 20Minutos, în timp ce un alt cotidian spaniol, El Pais, în linie cu tonul guvernului de la Madrid, titrează: ”Europa se vede târâtă în operațiuni militare într-un război pe care îl consideră ilegal”. ”Franța și Marea Britanie au desfășurat deja forțe și echipamente militare în Orientul Mijlociu, în ciuda criticilor aduse Statelor Unite și Israelului pentru ofensiva împotriva Iranului, care a declanșat un conflict ce escaladează rapid în regiune. Parisul și Londra rămân precaute în privința unei operațiuni despre care se tem că ar putea atrage Europa în conflict, dar au ordonat mobilizarea avioanelor de vânătoare, fregatelor și sistemelor antiaeriene pentru a proteja interesele aliaților lor, atât europeni, cât și arabi”, detaliază El Pais. Potrivit Politico, războiul din Iran oferă ”un moment de revelație pentru Trump: de fapt, America are nevoie de Europa”. Ba, mai mult, ”Pentagonul își îndreaptă atenția spre interceptorii ucraineni de drone pentru a contracara Iranul”, scrie Financial Times, iar, potrivit Ukrainska Pravda, Volodimir Zelenski a confirmat că SUA a cerut ajutorul pentru apărarea împotriva dronelor Shahed, iar Ucraina va furniza echipamente și experți.
La nivel geopolitic, Courrier International se întreabă dacă este ”Iranul, un pion în lupta lui Trump împotriva lui Xi Jinping?”. Publicația franceză citează săptămânalul conservator britanic The Spectator care consideră că actualul conflict ar putea fi ”un episod din confruntarea strategică mai amplă dintre Washington și Beijing”. ”Timp de un deceniu, Xi Jinping a construit o rețea informală de aliați – Rusia, Iran, Venezuela și diverși actori regionali – menită să distragă atenția americană și să consolideze poziția Beijingului pe scena mondială”, iar ”principalul obiectiv al Washingtonului este de a slăbi această rețea de parteneri”, explică The Spectator. Pe aceeași linie merge un alt expert conservator Marc Thiessen, care consideră că ”operațiunea militară în curs nu reprezintă o escaladare bruscă, ci mai degrabă o încercare de a pune capăt definitiv ciclului de agresiune. Eliminarea amenințării iraniene ar permite Statelor Unite să își reducă prezența militară masivă în Orientul Mijlociu, care a absorbit timp de decenii resurse și atenție strategică. Abia după neutralizarea Teheranului, Washingtonul ar putea realiza cu adevărat așa-numitul „pivot către Asia”, adică mutarea centrului său strategic de greutate către Indo-Pacific pentru a înfrunta provocarea chineză”, este părere analistul american, citat de Il Corriere della Sera. Thiessen afirmă chiar că ”atacul asupra Iranului a marcat nașterea unei noi doctrine de politică externă”, și anume ”o strategie de exercitare a puterii globale fără ocupații militare prelungite. Instrumentele sunt diverse: presiune economică prin sancțiuni și tarife vamale, izolare diplomatică și, dacă este necesar, atacuri militare țintite pentru a „decapita” regimurile ostile. Ideea centrală este că puterea americană poate modela echilibrele regionale din exterior, fără povara politică și umană a invaziilor”, mai scrie Il Corriere della Sera. The New York Times avertizează însă că ”Donald Trump dorește o victorie rapidă, dar războiul s-ar putea dovedi costisitor”. Primele zile de conflict contrazic ideea că Washingtonul și-ar putea proiecta forța în străinătate fără a afecta viețile americanilor și economia, consideră cotidianul american, enumerând printre consecințele deja vizibile: moartea a șase militari americani, turbulențele de pe piețele bursiere și prețul petrolului în creștere. În plus, conform estimărilor, armata SUA cheltuiește sute de milioane de dolari pe zi pentru operațiuni, mai scrie The New York Times.
Pe plan economic, consecințele directe ale conflictului din Orientul Mijlociu sunt încă gestionabile, dar, dacă războiul se prelungește, se profilează o revenire a inflației și o scădere a creșterii economice, avertizează Les Echos într-o analiză despre riscurile destabilizării economiei globale. Deja ”China își stabilește cea mai modestă țintă de creștere din ultimele peste trei decenii, recunoscând tacit că modelul care a alimentat ascensiunea rapidă a țării timp de patru decenii prezintă dificultăți”, observă The Japan Times. ”Obiectivul – un interval de creștere între 4,5% și 5% – este prima retrogradare oficială din 2023 încoace și cel mai puțin ambițios obiectiv de expansiune din 1991”, comentează cotidianul japonez, remarcând și că ”deși anticipată pe scară largă de economiști”, ”această schimbare semnalează că Beijingul se mulțumește cu un ritm mai lent, în timp ce caută factori de creștere mai sustenabili pentru a înlocui investițiile imobiliare și în infrastructură alimentate de datorii”. La rândul ei, Uniunea Europeană ia măsuri pentru a-și proteja industria, ridicând primele bariere în calea liberului schimb, după cum constată Liberation. Concret, proiectul de accelerare industrială prezentat miercuri de Comisia Europeană reprezintă concretizarea uneia dintre promisiunile majore pe care Ursula von der Leyen le-a făcut pentru al doilea mandat la conducerea Comisiei: introducerea unei „preferințe pentru produsele Made in Europe”, fiind vizate așa-numitele „industrii strategice”: oțelul, cimentul, aluminiul și chimia, industria auto, tranziția energetică și energia nucleară. Astfel, obiectivul ambițios este ca ponderea industriei în PIB-ul UE să revină la 20% până în 2035, nivel apropiat de cel din anii ’80, față de 14% în prezent, mai scrie Liberation.
RADOR – Carolina Ciulu
