Presa internațională se concentrează în continuare asupra evoluțiilor din Orientul Mijlociu. „Războiul împotriva Iranului este o consecință a unei schimbări în doctrina militară israeliană”, constată Liberation într-o analiză publicată în ediția de duminică. Analiza reamintește că, de ani de zile, doctrina de securitate israeliană consta în gestionarea conflictelor, nu în rezolvarea lor. În fața unui Hamas presupus „descurajat”, Israelul se mulțumea cu operațiuni punctuale în Gaza, ca în timpul operațiunii militare din 2021, sau cu lovituri limitate împotriva Hezbollah în Liban. După octombrie 2023, israelienii nu mai sunt dispuși să facă compromisuri; Netanyahu vrea o victorie decisivă. Doar că, în acest punct, interesele israeliene și cele americane ar putea fi divergente. Pentru Benyamin Netanyahu, căderea regimului iranian este în mod clar unul dintre scopurile acestei campanii. Pentru Donald Trump, este departe de a fi evident, atrage atenția analistul francez.
De la Londra, Independent reține că Trump l-a criticat din nou pe Sir Keir Starmer din cauza poziției Regatului Unit față de conflictul din Orientul Mijlociu, afirmând că Statele Unite nu au nevoie de nimeni care “să ni se alăture în niște războaie după ce noi le-am câștigat deja”.
Acum câteva zile, Tony Blair a criticat reacția lui Keir Starmer după izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, afirmând că Marea Britanie ar fi trebuit să sprijine Statele Unite după lansarea primelor atacuri în Iran. În replică, Yvette Cooper, șefa diplomației britanice, a afirmat că Marea Britanie ar trebui “să învețe niște lecții” din “greșelile semnalate în Irak”. Administrația SUA a respins afirmațiile potrivit cărora actuala ofensivă ar putea provoca un război asemănător celui din Irak, iar secretarul apărării, Pete Hegseth a declatat: ”Ăsta nu e Irakul, nu este ceva fără sfârșit“.
Presa de la Washington admite că războiul cu Iranul provoacă pagube economice ce se extind mult dincolo de piețele de petrol și gaze. Washington Post detaliază: „Atacurile iraniene cu rachete și drone au perturbat fluxul comercial prin unul dintre cele mai importante noduri ale economiei globale, paralizând mare parte din traficul maritim și aerian care transportă bunuri între Asia și Europa, afectând în același timp investitori din piețe financiare îndepărtate. Pe măsură ce asaltul americano-israelian intră în a doua săptămână, victimele economice ale războiului se extind cu mult dincolo de transporturile de petrol și gaze naturale care traversează în mod normal Strâmtoarea Hormuz”. „Închiderea mai multor aeroporturi internaționale din zona de conflict – inclusiv a celui mai aglomerat aeroport din lume, Dubai – a blocat aproape o cincime din capacitatea globală de transport aerian de marfă, întrerupând livrările de electronice, produse farmaceutice și metale prețioase”. Însă, constată publicația americană, impactul nu este resimțit în mod egal: conflictul a afectat economic Europa și Asia mai mult decât Statele Unite, prin creșterea costurilor de transport și a prețurilor la energie. Economii precum Italia, Belgia, China, India și Coreea de Sud – cele mai dependente de transporturile de petrol și gaze prin Strâmtoarea Hormuz – resimt cele mai grave efecte. Pe de altă parte, blocajul maritim începe să se răspândească în lanțurile de aprovizionare globale.
„Asta nu înseamnă că americanii vor scăpa neafectați”, mai citim în Washington Post. „Prețurile la benzină sunt acum în medie de 3,41 dolari pe galon, față de 2,98 dolari cu o săptămână în urmă, iar fermierii se confruntă cu facturi mai mari pentru îngrășăminte esențiale”.
Tot ca reacție la situația economică determinată de atacul asupra Iranului, Franța, care deţine președinția G7, a anunțat pentru luni o reuniune a miniștrilor de finanțe ai organizației pentru „a evalua situația din Golf”, citim în paginile La Libre Belgique.
„Această reuniune a fost convocată special ca răspuns la evenimentele din ultimele zile, ca o oportunitate de a evalua situația din Golf dintr-o perspectivă economică”.
Consecințele economice îngrijorează și presa de la Moscova. „Conflictul din Orientul Mijlociu întrerupe lanțul aprovizionării dintre Asia Centrală și Iran”, scrie Nezavisimaia Gazeta. Ca răspuns la escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu, Teheranul a interzis complet exportul de alimente, lucru ce amenință deja regiunea cu o serie întreagă de șocuri economice. Fisticul, rodiile, curmalele, legumele și fructele din Iran ar putea dispărea din magazinele țărilor din Asia Centrală și Rusia.
Nezavisimaia Gazeta reamintește că Iranul are cel mai mare volum al operațiunilor comerciale cu Rusia – cinci miliarde de dolari. În luna decembrie a anul trecut, ministrul pentru comerț al Comisiei Economice Eurasiatice, Andrei Slepnev, a făcut cunoscute la o conferință de presă previziuni ambițioase, presupunând dublarea sau chiar triplarea acestor indicatori – până la 12-18 miliarde de dolari de comerț reciproc.
„Geografia Ciprului și a Greciei face ca cele două țări să fie de facto esențiale pentru Occident, ori de câte ori se declanșează alarma instabilității în Orientul Mijlociu” – remarcă publicația elenă Kathimerini. Potrivit acesteia, actualele evoluții din Iran reprezintă un punct de cotitură, nu doar pentru echilibrele regionale, ci și pentru capacitatea Europei de a-și apăra teritoriul în Mediterana de Est, în Cipru, dar și în Balcani. Publicația notează că autoritățile de la Atena au fost în comunicare și contact direct cu Washingtonul și în această criză, încă de la început; pentru americani și pentru NATO, baza Souda din Creta se confruntă cu un „risc semnificativ” de a fi lovită de o rachetă iraniană, ceea ce înseamnă că se află doar cu o treaptă mai jos de „risc ridicat” (high risk), conform terminologiei NATO. Din acest motiv, chiar înainte de începerea atacurilor americane și israeliene împotriva regimului de la Teheran, o baterie Patriot a Forțelor Aeriene a fost activată la baza Souda, fiind desfășurate de asemenea o serie de sisteme antiaeriene cu rază scurtă de acțiune ale armatei americane, precum și armament anti-drone.
Decizia – luată câteva zile mai târziu – de a desfășura rapid o altă baterie de lansatoare Patriot pe insula Karpathos, pentru a închide un punct „mort” în apărarea aeriană a spațiului național, a fost în conformitate cu această logică. Desfășurarea protecției antibalistice astfel încât sistemele antiaeriene mobile Patriot cu rază lungă de acțiune ale Forțelor Elene să poată acoperi – de pe teritoriul Greciei – și Bulgaria, precum și trimiterea a două aeronave F-16 pentru a opera din insula Lemnos subliniază importanța strategică ridicată a Greciei ca verigă crucială în asigurarea securității în Europa de Sud-Est și în Mediterana de Est, precum și importanța pe care SUA și NATO o acordă Greciei, conchide Kathimerini.
Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMÂNIA
