Omenirea va dispărea într-o zi – aceasta este teoria dezvoltată de mii de oameni de știință în fața schimbărilor climatice și a pandemiilor, dar ce va rămâne când se va întâmpla asta? Există sute de filme science fiction bazate pe roboți, sau chiar primate, ca succesori ai speciei umane, dar adevărul este că singurul animal care pare să aibă capacitatea de a se organiza în civilizații precum a noastră se află pe fundul mării.
Acest lucru este confirmat de Tim Coulson, cercetător la Universitatea Oxford, care sugerează că cele care ar putea deveni candidați surprinzători pentru a prospera într-o lume fără oameni sunt caracatiţele. Coulson prezintă această idee în cartea sa „The Universal History of Us”, unde analizează evoluția și rolul inteligenței în supraviețuirea speciilor. Conform acestei teorii, primatele, tocmai datorită proximității lor evolutive față de oameni, împărtășesc multe dintre slăbiciunile noastre biologice și ecologice. Dacă vom dispărea, cu siguranță vor dispărea și ele.
Caracatițele aparțin grupului cefalopodelor și sunt incredibil de inteligente. Diverse studii științifice au arătat că aceste animale pot rezolva probleme complexe, pot deschide recipiente, pot evada din spații închise și chiar pot folosi obiecte din mediul lor ca unelte – toate abilități mai puțin comune la nevertebrate. Unul dintre cele mai izbitoare aspecte ale acestor animale este sistemul lor nervos. Spre deosebire de vertebrate, creierul caracatiței nu este concentrat într-o singură zonă a corpului. Neuronii săi sunt distribuiți în tentacule, permițând fiecărui braț să proceseze informații independent. De fapt, această organizare neurologică le conferă capacitatea de a manipula obiecte și de a reacționa rapid la diferiți stimuli. Pe lângă inteligența lor, caracatițele locuiesc în diverse ecosisteme marine. Pot fi găsite atât în apele de coastă puțin adânci, cât și în zonele oceanice aproape abisale. Această versatilitate este, fără îndoială, un avantaj într-un scenariu în care condițiile planetei se schimbă radical după dispariția oamenilor.
Coulson sugerează că, de-a lungul a mii sau milioane de ani, caracatițele vor dezvolta forme complexe de organizare socială. Deși în prezent sunt animale solitare, omul de știință nu exclude posibilitatea ca evoluția să favorizeze comportamentele cooperative, dacă acest lucru le îmbunătățește șansele de supraviețuire. Într-un scenariu ipotetic, acest lucru ar putea duce la comunități de cefalopode cu structuri sociale în interiorul oceanului.
Totuși, această teorie are și limitări semnificative. Una dintre principale este durata scurtă de viață a caracatițelor. Multe specii trăiesc doar între unu și trei ani, ceea ce îngreunează transmiterea cunoștințelor între generații. Spre deosebire de oameni sau alte animale longevive, învățarea acumulată are mai puține oportunități de a fi păstrată și evoluată în timp. Un alt obstacol major este dependența lor de mediul acvatic. Caracatițele nu au schelet, iar corpurile lor sunt complet adaptate la apă, ceea ce complică orice posibilitate ca acestea să trăiască pe uscat. Deși evoluția poate produce schimbări surprinzătoare pe termen lung, tranziția către un stil de viață terestru ar fi extrem de complexă./rcostea
www.20minutos.es – 11 martie
