„Azi-noapte, Gino a plecat în liniște, înconjurat de dragostea celor dragi”, declară familia Paoli într-un comunicat, în care solicită confidențialitate maximă. Artistul italian avea 91 de ani.
Gino Paoli este una dintre personajele cheie ale scenei muzicale italiene, o figură cu o viață chinuită și intensă, care a adus o contribuție decisivă la evoluția compoziției, un individualist îndrăzneț, care a anticipat caracteristicile figurii cantautorului. Paoli a scris unele dintre cele mai frumoase și celebre cântece scrise vreodată în Italia: „Senza Fine”, „Il cielo in una stanza”, „Sapore di sale”, „Che cosa c’è”, „La gatta” și „Una lunga storia d’amore” – titluri suficiente pentru ca numele și muzica sa să rămână ferm întipărite în memoria colectivă.
Gino Paoli s-a născut la Monfalcone pe 23 septembrie 1934, dar încă din copilărie a trăit la Genova, adevăratul său oraș. Calea care l-a condus spre succes este cea clasică pentru artiștii anilor 1950: un student leneș, pasionat de pictură și de jazz, prefera un stil de viață boem în locul cărților, nopți nesfârșite și prieteni precum Luigi Tenco, Bruno Lauzi, Umberto Bindi, Giorgio Calabrese și frații Reverberi – pe scurt, fondatorii „Școlii genoveze” care, hrănită de cântecele lui Brassens și Jacques Brel, a fondat practic cântecul de autor italian. Gianfranco Reverberi a fost cel care i-a deschis calea spre Milano, unde a intrat în contact cu industria muzicală, precum și cu Giorgio Gaber și Mina, care a înregistrat „Il cielo in una stanza”, un succes imens.
Un succes repetat cu o altă melodie, un ritm aproape jazzistic: „Senza Fine”, interpretată de Ornella Vanoni, care la acea vreme era încă „cântăreața lumii interlope” și care avea să aibă o lungă relație cu el. Melodia a făcut înconjurul lumii, dar, mai important, a marcat începutul unui parteneriat pe viață, sărbătorit câteva decenii mai târziu, când, după o lungă perioadă de criză, Paoli și Vanoni au făcut turnee împreună, cu un succes răsunător.
În anii 1960, în plină expansiune a discurilor de 45 rpm, a fost lansată una dintre melodiile care au definit istoria muzicii: „Sapore di Sale”, aranjată de Ennio Morricone cu celebrul solo de saxofon al lui Gato Barbieri. Bărbat chinuit, deja căsătorit, a început o poveste de dragoste pasională cu Stefania Sandrelli, pe atunci adolescentă, având ca rezultat nașterea Amandei. Apoi, pe 11 iulie 1963, un act care rămâne misterios până în ziua de azi: Paoli a încercat să se sinucidă, împușcându-se în inimă. Însă, glonțul a ratat orice zonă vitală și a rămas blocat în pericard, de unde nu a fost niciodată extras.
Marele său succes nu a durat mult: în a doua jumătate a anilor 1960, a început o lungă perioadă de criză profesională și personală, marcată de dependența de alcool și droguri, culminând cu un oribil accident de mașină. Revenirea sa la faimă a venit în anii 1980, când a înregistrat pentru prima dată un frumos album-tribut dedicat prietenului său Piero Ciampi, „Ha tutte le carte in regola”, iar apoi, în 1985, a revenit în topuri cu „Una lunga storia d’amore”. În anul următor, a lansat „Ti lascio una canzone”, iar apoi în anii 1990, „Quattro amici al bar”. De-a lungul carierei sale, Gino Paoli a interpretat melodii de Joan Manuel Serrat și Charles Aznavour și a fost activ ca și compozitor, scriind „Come il sole all’improvviso” pentru Zucchero.
În 1987, a fost ales în Parlament ca membru al Partidului Comunist Italian. În ultimii ani ai lungii sale cariere, a cântat alături de unii dintre cei mai buni muzicieni de jazz din Italia, în special pianistul de talie mondială Danilo Rea, care l-a însoțit în cele mai recente turnee ale sale. O figură rezervată, reticentă în a face apariții în presă și un interpret cu un stil orice altceva decât tradițional, Gino Paoli rămâne una dintre cele mai iubite și prestigioase figuri din compoziția italiană, autorul unor cântece care fac parte din istoria Italieie.(www.ansa.it – 24 martie)/oavram
