Mircea Lucescu continuă să fie internat în stare extrem de gravă, ducând cea mai grea luptă a vieții sale în secția de Terapie Intensivă a unui spital universitar din București. Informațiile din cercurile medicale vorbesc despre o deteriorare a stării sale de sănătate în ultimele ore, ceea ce a pus personalul medical în alertă sporită, cu monitorizare continuă.
Familia sa este constant alături de el, trăind evoluția stării sale cu îngrijorare. Răzvan Lucescu s-a deplasat imediat în România duminică seară, imediat după meciul echipei PAOK Salonic împotriva lui Panathinaikos Atena, pentru a fi aproape de tatăl său. Alături de el sunt și restul membrilor familiei, care nu au părăsit spitalul nicio clipă.
Totodată, conform relatărilor din România, s-a luat în considerare posibilitatea transferării sale la un centru medical specializat din Viena, astfel încât să poată primi îngrijiri mai avansate. Medicii curanți au stabilit însă că o astfel de mutare nu este posibilă în această etapă, deoarece prezintă riscuri serioase din cauza stării sale fragile.
Izbucnirea Anei-Maria Lucescu față de atitudinea presei
Pe un ton deosebit de încărcat de emoție, soția lui Răzvan Lucescu a luat o poziție publică, exprimându-și nemulțumirea profundă față de comportamentul unora dintre reprezentanții presei. Prin intermediul postării sale, a descris scene care, după cum subliniază ea, au depășit limita, după ce jurnaliștii și camerele de filmat au luat cu asalt familia la sosirea acesteia la spital.
”Nu îmi expun public decât emoțiile profesionale și, chiar și atunci, foarte rar. Nu am făcut niciodată public nici cel mai mic detaliu din viața mea de familie.
Și totuși, aseară, în mașină, împreună cu fiica mea, am ajuns să ne ascundem sub scaune. A fost umilitor. A fost dureros. Senzația a fost profund invazivă, greu de descris altfel. Am simțit impulsul să merg la jurnaliști și să-i implor să se oprească. Dar mi-am dat seama că orice gest de acest fel ar fi întors camerele spre mine și ar fi adăugat încă o secvență la același spectacol. A durut enorm.
Publicul vrea să știe!. Ce să știe? Cum arată un fiu rănit, care vine de la sute de kilometri distanță la spitalul tatălui său, aflat în stare critică? Cu ce gânduri a pornit într-o destinație spre care niciun copil, indiferent de vârstă, nu poate fi cu adevărat pregătit vreodată? Cum arată o soție care probabil că nu a mai dormit de o săptămână și e ținută de mână la 12 noaptea de nepotul ei?
Aș vrea să cunosc și eu un membru al publicului care vrea să vadă aceste imagini și să aflu de ce. Care e justificarea lui, ca să înțeleg mai bine.
„E vorba de o persoană publică” presupun că ar fi cea mai comună. Nu o accept. Toți avem dreptul fundamental și moral la intimitate. Există limite.
Limite care, apropo, n-ar trebui să permită nici personalului medical să scurgă informații către cunoștințe, să devină sursele unor „dezvăluiri” pentru care pacientul sau familia nu și-au dat acordul. Există comunicate oficiale ale spitalului, pe care Răzvan Lucescu le-a și invocat de altfel la sosirea la București și apoi la Universitar, când era evident că nu dorea să vorbească. De ambele dăți. E arhisuficient.
Care e scopul, oricum? Unde se termină informarea publicului și unde încep audiența, traficul, monetizarea? Unde se pierde umanitatea? E o linie foarte fină și ușor de încălcat, chiar fără să realizezi.
Unele clipe ar trebui să rămână private. Însă, în numele publicului, mi se pare că ne pierdem puțin busola și ajungem să facem niște lucruri care poate ar merita dezbătute puțin mai mult. Un pas înapoi, o introspecție, un filtru, o regândire. Altfel, mi se pare că se întrece o limită care nici măcar n-ar trebui semnalată în vreun fel, pentru că, în adâncul nostru, știm cu toții unde e”.
MAKEDONIKA NEA (Grecia) – 6 aprilie 2026
Traducerea: Carolina Ciulu/RADOR RADIO ROMÂNIA
